HOP si EU (ultima parte)

Gata, ”super liga” a ajuns la capătul cel mai îndepărtat al dimensiunii sale. La capăt. S-au jucat toate match-urile propuse de cei doi organizatori autohtoni: lepefe și ferefe. Copilul lor mai mic, cecea, a reușit să aibă ”grijă” ca noua metodă de supravegehere a match-ului să fie una demnă de toate recordurile.

Nu am să trec în evidență, nici măcar pe scurt, evoluțiile fiecărui participant pentru simplu fapt că nu merită să-mi forțez amintirile. Am să ”punctez” mici scenete de joc, cu un-doi-uri nereușite, cu faulturi de joc și dansuri lente dar și cu poziții de offside... imaginare.

”Supeliga” (am omis litera - r -  în mod intenționat) mi-a dăruit absolut tot, deci și prin urmare eu n-am să-mi înjumătățesc literele pentru că nu vreau să joc nici într-o rubrică. ”off-ul” și ”out-ul” să rămână pentru cei... slabi.

În mod normal am să rămân în teren o bună parte doar în jurul ”șepcilor roșii” revenite după ceva vreme în Divizia A sau mai nou în Liga 1, iar de când se câștigă ”diridai” și din nume în... ”SuperLigă”.

”Șepcile roșii” n-au făcut excepție de la nimic, echipa, dar și ”anturajul de prin birouri” s-au comportat precum mersul tradițional. Mulți antrenori, mulți jucători și aceiași suporteri.

Debut cu Eric Linkar și cu o remiză... nesperată, asta dacă mă bazam pe ”lăudăroșenia” evlaviosului miliardar și a ”biciletei” din imediata sa apropiere. De aici a încept totul, de la marea surpriză! GOOOOOL Bălan! E adevărat că, câinii (e o cacofonie la deposedare) la început turbă, apoi mușcă și la final miaună spre disperarea găinilor din coteț. Atacantul refuzat de ”centenari” a încercat să facă ”școală” la Cluj. A reușit... să rămână repetent. Și atât.

Din echipa de debut, sprijiniți de condiția fizică au rămas... puțini. Cum altfel? Un egal nesperat și un viitor imaginar.

Și pentru că modernismul ține loc de... viitor, match-urile de acasă, pentru ”șepcile roșii”, se joacă la... Mediaș!

Și începe spectacolul ”superligii”. Victorii, remize dar și înfrângeri. Granzii se bat în declarații, iar fotbalul rămâne doar la teveu, pentru că acolo joacă Real, MC sau alte echipe cu un buget cam cât nu va avea învățământul autohton niciodată, cu alte cuvinte ei creează fotbaliști, iar învățâmântul ”nost” creează valori. Să dau exemple? Vrei nume sau... plagiate? Hai pe teren, prietene virtual.

Încep să se facă pariuri. ”Bursucul” pregătește din nou titlul. Joacă la intimidare prin conferințe de presă lăsând jocul liber pe la... spate. Nomenclaturiștii își freacă foalele din etapa a doua eliminând pe rând pe rivali. ”Călugărul-cioban” este eliminat din joc. Are interdicție pe noua ”pășune militară” și nici accesul la ”rugăciuni” la sediul stareților din sectorul 2 (str. Alexandru Vitzu și Vasile Șerbănică). În cele două ”locașuri de cult” meritocrația și inteligența este precum cea din ”ha mai mare stropșală de casă” de pe la noi. Parlamentul. Cei doi stareți, aleși pe sprânceană, unul prin sceneta ”arestul de la miezul nopții” și celălalt prin puciul ”de ce trag clopotele, Mitică” încearcă să dirijeze viitorul fotbalului de pe la noi.

Răzvănel este preocupat de mandatul... nemuritor, iar Ginuțul de... salvarea fiului. Îi înțeleg pe amândoi, vorba asta nefiind muritoare: după faptă și răsplată. Stareților mai cereți și voi un sfat de la ”Dani-boi” el are legătura directă cu ”susul”. Atunci când ”se pupă inelul” (habar n-am de unde este expresia asta) încercați să aflați de la ”Dani-boi” cu e cu mesajul ”de joc” lăsat pentru etapele viitoare (n.n. Matei 6:9), nu poți învinge din postura de ”looser”.

Revin pe terenul de joc.

Erik Lincar tremură, rugăciunile tactice nu-l ajută, „șepcile roșii” restante la orice examen de logică și interpretare și în luna august apare lovitura de palat, e drept că ”regele în alb și negru” întârzie cu o zi, dar exilul se petrece. Eric Linkar este alungat din ”spațiul academic” (nu scot în evidență pregătirea intelectuală și sportivă a puciștilor) uitând limbile și frazele la superlativ la mister Linkar cu doar câteva săptămâni în urmă. Asta e, dacă lipsești la ”rugăciunile de seară” te paște... laicul.

Cerul se dechide și ”Creatorul jocului” împinge la studii pe secundul fostului barbugiu și om de afaceri de la echipa națională, Eugen Neagoe. Apar din nou limbile, urările de bine din spatele terenului de joc, acolo unde au rămas doar tractoarele pentru a scoate recolta de la finalul anului. Erik Lincar este uitat, a intrat în arenă salvatorul de examene. Experiența din fața ”seminariilor, a laboratoarelor și examenelor de an” pentru Eugen este suficientă. Testele din Cipru, din susdul Olteniei, din Moldova lui Ștefan sunt doar câteva momente evlaviaose.

Eugen Neagoe aduce hârtia și creionul, desenează trasee de joc, explică. ”Studenții” înțeleg că nu e de joacă și musai să intre la rugăciunile de seară, altminteri ”Doamne, Doamne” le ia din sac punctele și ajung... exact de unde au plecat, adică la... Erik Lincar și lupta pentru promovare.

Jocul dirijat de Neagoe prinde roade, prunul are mere, cireșul are pepene și Dăbuleștiul e la capătul... tunelului. Rugăciunile sub Erik Lincar erau cam diluate, dar cu Neagoe lipsește cu desăvârșire sarea și piperul. Apropo, ingredientele astea le-a luat Leo Grozavu și a fugit cu ele la ”Poli” Iași. La Cluj a rămas doar... harbuzul.

”Peste drum” bursulcul este nemulțumit de arbitraj. Se plânge la alt produs al ”rugăciunilor autohtone” venit din jurul... dopajului. Pentru ”Bursuc”, dar ce scriu eu doar bursuc, mă opresc la... viezure.

Reiau.

”Viezurele” din ”multipla intersecție” scoate în evidență forța adversarilor din Gibraltar, Sri Lanka și Fiji. Match-urile viezurelui devin din ce în ce mai putenice. Starețul propriei mânăstiri alungă ”dracii” prin noi investiții. Bate la ușa... ce urmează a fi deschisă. Necaz. Ușa a fost dechisă de... Hagi!

Fostul ”decar” știe cum e cu evlavia. ”Creatorul” nu-i prea înțelege rugăciunea, fiind doborât de agramările din text și buimac de cap, lasă jocul... liber.

La ”U” Cluj Neagoe pare depășit de presiunea venită din anvelopele umflate de conducere. Conducere? Da, conducerea de partid și de stat. Tezele au fost corectate, pionerii recită iar unicul conducător de pe jilțul nemuritor dirijează o orchestră după chipul și asemănarea lui Haydn. Cred că Haydn i-a împins pe britanici să înțeleagă mai ușor muzica clasică, chiar dacă el era un austriac. Probabil asta a încercat și Neagoe să forțeze, un cvartet de coarde pe malul Someșului Mic, uitând de neastâmpăratul Jiu.

Nu l-am văzut niciodată pe Ilie în fața unei partituri și nici pe Chipciu, chiar dacă el a reușit să demonstreze (printre puținii) că pe lângă pasiune e nevoie și de respect. Chipciu asta a făcut și face. Dăruiește ce a... primit.

Jocurile și rugăciunile își continuă traseul. Rugăciuni ciudate, pardon  rezultate ciudate. Nemulțumirile curg și degetele arătătoare își fac mai agresiv prezența.

VAR-ul, această diavolicească invenție pentru aflarea adevărului, când de fapt Adevărul e unul singur și este chiar El, Creatorul, cei implicați încearcă să mintă poporul cu televizorul și... comentatorul. Am auzit multe, vrute și nevrute, dar despre comentatori numai de bine. Fraților în credință sunteți pastă, lipsiți în primul rând de limba română. Îl înțeleg pe Hagi că nu e dascăl ”la litere”, dar voi din asta trăiți! Hagi trăiește din fotbal pentru că ȘTIE! Voi? Dar pentru că sunt în zona evlaviei încerc să strecor ”îngerașul” și să-ți repet că există și mesajul: ”...eu sunt mic, Tu fă-mă mare...”

Cutremur la ”U” Cluj. Lebenița de Dedulești a explodat. Conducerea de partid și de stat nu acceptă harbuzul. Informațiile curg, dar nu-s băgate în seamă (!!!). De la finalul lunii noiembrie mesajele ajung ”pe sus” cum că nu mai este lebeniță... iarna și... pleacă spre țările calde. ”Marii” conducători amenință cu supermaketurile și oferta de zezon la lebeniță și pepene. Râd. E normal, atunci când gustul tău se bazează doar pentru coajă, la ce ajută... miezul. Zis și făcut, după câteva partituri prost dirijate de Eugen Neagoe și la fel de prost interpretate de orchestră în pragul Crăciunului rămânem fără... nimic. Enoriașii se agită, fermentația cumpărăturilor este în toi, brazii sunt la ofertă dar rugăciunile suporterilor sunt cu țintă precisă. Salvarea de la retrogradare. Din lumea creștină apare salvatorul. Ioan Ovidiu Sabău. E drept el are o altă legătură cu ”susul”, nu ca marea majoritate. Majoritatea la final își face semnul celor patru puncte cardinale, Sabău doar asistă. El e martor la scenetă, dar nu se implică.

Conducerea de partid și de stat îl cheamă la masă pe Moș Crăciun și în urma unei scurte negocieri, decid. Nu lasă acum niciun cadou, dar la finalul lunii mai vrem să fim deasupra ghilotinei. Moș Crăciun acceptă și pleacă spre copiii neastâmpărați din campionat. Primul vânat e ”viezurele”. Fiind la Cluj l-a invitat într-un cabinet stomatologic și i-a arătat... datoria. Viezurele a râs și râsul a rămas. Salvatorul său, fostul aLbitru, a încercat să deseneze estetic eșecul din acest an, pentru starețul Neluțu, care era neastâmprat ca Goe, bătând cu piciorul în masă și strigând: vreau să vină! Nu se poate, Gică Hagi a fost cel mai cuminte. Moș Crăciun se scuză că nu-l poate lăsa (n.n. - titlul) la Craiova, pentru că acolo nu poți împărți un titlu la doi copii, iar ”centenariștii” n-au stofă, doar cântece, iar producătorului de pâine nu-l poate lăsa din motive... istorice. Decizia finală a Cerului: Farul campioană și ”U” la... muncă.

Ioan Ovidiu Sabău, cu mersul ușor legănat și cu glas molcom inițiază un stil de rugăciune. Un stil discret, fără implicații dure și așteptări uriașe. Își propune lucuri banale. Salvarea de la retrogradare cu una sau două etape mai devreme și cât mai departe în cupă. Dacă ”departe” însemnă finala, chiar mă bucur că a plecat Sabău. Nu știu de ce e în stare dacă-și propune cupele europene.

Etapele curg și ”echipa” ascultă noua strategie. Dispar unii jucători, probabil s-au rugat și la alte biserici, habar n-am, apar alții, dar una peste alta tot ce i-a promis Moș Crăciun s-a întâmplat.

Universitatea Cluj încheie sezonul 2022/2023 cu victorie. O, tempora!

Pentru câteva ore Sibiu este cucerit de ”U”-iști. Bucurie enormă, stricată de unii jurnaliști cu limba murdară la fel ca sentimentele, ce au încercat să ucidă o bucurie a speranței... nepropuse. Finala i-a fost dăruită celor de ”U” Cluj dintr-un singur motiv, pentru că au înțeles ce le-a șoptit în timpul unei rugăciuni Chipciu, colegilor. Atenție la amestec! Pasiune și respect!

Adversarii având ”pâinea” la ei, evident că au avut și circul,  ”U”-iștii au avut istoria, pasiunea și... respectul! Despre joc? Da, a avut dreptate antrenorul ”brutarilor”: o finală se câștigă nu se joacă! Italianul a uitat esențialul, la rugăciunea finală nu ne-am prezentat!

A fost o ediție spectaculoasă cu rezultate previzibile! Da!

Arbitrajul slab (atunci când primesc rugăciunea în plic) și imparțial (atunci când lumânările s-au stins), antrenori bine pregătiți și jucători de super clasă.

Peste ani și ani copiii acestei nații vor avea parte de ”rugăciunile” acestor zile și de performanță în slavă.

Habar n-am cum e mai bine. ”Doamne ajută sau ajută-ne Doamne”?