No salut și
de la capăt.
Nu știu cum
naiba, dar duduia de la edu punct ro începe să-mi fie dragă. Se scaldă, își
desface decolteul până la glezne, se unge cu ulei de motor, se tunde acasă (oare
la KWI?) sau face orice altă activitate demnă de educația plastică cu normă
întreagă.
Acest exponent
al postmodernismului liberal îmi devine din ce în ce mai drag. Nu pierde nicio
secundă din această mică, dar mare, vacanță în care am intrat, cu mult înainte
de decembrie 1989, să etaleze peste mine favorurile viitorului vot electronic!
Duduia de la
edu punct ro vrea ca până-n toamnă să nu mai existe nici un copil...(stai
cititorule că nu mă opresc aici) care să aibă acces la tehnologie. Copilul
poate să-și bifeze din toamnă în agenda lui un nou prieten. Internetul!
Duduia de la
edu punct ro vorbește clar, cu subiect și predicat, doar e profă de limba
română, ce puii mei (poți folosi și alt limbaj în timpul lecturii),
arucând virusuilui invizibil o provocare.
Duduia de la
edu punct la început de mandat (nu mandat de reținere!) și-a întins
promisiunile pe felia imaginară de pâine precum untul muls de la
multinaționale! N-a lăsat niciun moment senzația că nu poate să înghită...tot.
Siguranța, prestanța, meritocrația sînt doar câteva atitudini ce pot să fie
driblate. Și au fost! Era ca un Gică Hagi în neexprimare. Duduia de la edu
punct ro mă fascina, îmi deschidea apetitul, nu pofta, către un vin lovit de
soare și noroc.
Ce grăia
duduia de la edu punct ro? Multe, chiar exagerat de multe. Amu, pardon acum,
subliniez doar ce-mi amintesc fără să...cercetez prin arhivă.
”...acest
mandat îl dedic tinerilor, elevii deja mi-au scris mii de mesaje, sînt
înnebuniți și părinții, voi vedea cum împart lucrurile...”
”...am
sentimentul unui început de drum dificil dar atât de provocator și plin de
responsabilități într-un domeniu carereprezintă însăși viața mea, educația și
instruirea copiiilor și tinerilor...”
”...sînt
conștintă că misiunea pe care o am de îndeplinit îmi va marca atât cariera cât
și reputația...singurul reper care mă va călăuzi va fi o situație mai bună
pentru elevi la ei acasă...”
Am băut
vinul și am rămas interzis. Elanul duduii îmi provoca seism în zona din dos.
Cum adică ”la ei acasă”? Duduie să nu-mi spui că tu ai mirosit urât,
pardon ai mirosit...o previziune. Nu te văd capabilă nici să treci
strada...tranziției, dar să fii profet în țara lui Daniel e mult, chiar și
pentru duduia de teleorman, ce fie vorba între noi, e la fel de ”duduie” ca
tine.
În toamnă toți
să se descurce în mediul on-line! Întrebarea mea n-are nici un semn de
punctuație, nici măcar la final! Duduie îmi reamintesc că exiști în acest ”sistem”
de două decenii(!!!), averea ta este cu mult peste a unui ”dascăl normal” ce-ți
lasă pasiune la catedră, tu ai un siviu complet, ai bifat tot ce se putea
jegmăni în mod legal. Tu nu trăești din salariu (!!!), tu treiești de la locul
de muncă (!!!). E diferență! (întreabă-l pe Liviu Dragnea, dar și alți
combtanți)
M-ai dărâmat
cu expresia ”...trebuie să fim pregătiți...”. Comuniștii își începeau discursul cam așa – trebuie – și
apoi erau înlănțuite cele mai spectaculoase fraze. Pot să-ți confirme colegii
liberali! Emil Boc fost trepăduș prin UASCR Cluj, sau alt comunist (aici
titlurile sînt mai înălțătoare, timpul fiind singurul aliat) Andrei Marga poreclit
Horea (prietenii știu de ce). Lista e lungă. Privește în dreapta!
Încerci
să-mi explici că în acești treizeci de ani ”omul nou” i-a uitat pe cei
cincizeci de ani anteriori? Duduie m-am săturat de începuturi. Cea mai
mincionoasă cură de slăbire începe așa: ”de mâine... fac...”
Duduie, tu
și colegii matale (toți care au jegmănit țara asta de treizeci de ani)
plecați în căutarea virusului!
Tu, mare
sculă de profă de limba română îmi spui verde (culoare pe cale de dispariție
din pădurile de pe aici) în față un gând sau o viziune: ”...obiectivele
Ministerului Educației sunt să asigure tablete, laptop-uri până-n toamnă...”.
Duduie! Duduie, acesta este OBIECTIV, e la singular! Dacă tu spui ”tablete”
sau ”laptop-uri” nu înseamnă că obiectivul se transformă în...obiective! Profa,
te-ai prins?
Uite ce-ți
propun, dacă la toamnă acest măreț ”obiective” (să ai parte de succes-uri)
nu este îndeplinit... cred că-i inutil să mai continui acesată frază. Ce zici?
Ce e mai trist
într-o țară normală, să aibă oameni proști și mulți sau oameni proști și
puțini? Nu e cam mult?
Ce e mai
trist într-o țară normală, să aibă oameni destepți și aplecați în fața
proștilor sau să aibă oameni proști și să facă pe destepții? Nu e cam puțin?
Ce e mai
trist într-o țară cu oameni normali, să aibă zile și nopți sau clipe? Nu
e degeaba?
Duduie în
țara asta sînt oameni și părinți. Tu ce ești? N-aș fi crezut!
Atunci când
MERITOCRAȚIA este înclocuită cu ORICE acesta e rezultatul. Prăbușire și
moarte! În acest caz Învierea este ucisă!
Mai dă-te
naibii de ziua mondială a libertății presei (3 mai oricând și oriunde).
ps
-
Duduie
ai făcut gafe și mai faci;
-
Meritocrație
în cazul tău nu există;
-
Demisia
ta nu înseamnă Invierea învățământului, dar asta nu înseamnă că nu poți
încerca;
-
Aștept
în fiecare zi apariția ta, îmi ești dragă;
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu