A TRECUT ACCELERATUL!

 A trecut acceleratul, e drept nu cel al poetului Topârceanu și nici cel din postsocialism, ci cel propus de... nenea Iancu. Dialogul-scenetă cu o masă și doi... consumatori. Niță și Ghiță, iar cu nițică  întârziere și... un mușteriu. Nu repet sceneta pentru că o să fiu hulit de excrementul politic viorel victor ponta, numit în continuare pro2vp (nu merită amintit cu nume de necod) pentru furt intelectual și mă grăbesc să intru în... miez. Morala? Nu te pregăti să râzi pentru că riști să plângi.

Gata! Au tăbărât pe mine cu ”bunătăți” electorale. ”Îți voi da, nu-ți voi lua” sau ”Eu candidez, nu te panica” sau ”Ce-am avut și stai să vezi” sau ”Eu și cu tine înspre bine” sînt doar câteva hituri de tot nectarul.

M-am REîntrebat – cum naiba îmi vor binele TOȚI (și au ajuns la ”butoane” TOȚI, dar pe rând) și e așa de prost de bine în aceste trei decenii? De ce naiba sînt dobitoc și mai cred în neisprăviți (încep cu ei pentru ei sînt la butoane ACUM) ca nebețivul de orban, parvenita anisie, neinspiratul câțu, inculta turcan, chilotul stroe și pot continua. Știu ce înseamnă liberalism mai mult decât toți acești parveniți ai postsocialismului înșirați, cunosc (asta e nu sînt modest), prin lectură ce-i drept, construcția și originile gândirii liberale, dar sînt obligat să învăț și să accept (ce este și mai grav) o distrugere a tot ce înseamnă națiune. Prietene virtual să n-ai impresia că există... stânga! Acolo totul e mort! Cele câteva ”corturi” nu înseamnă... viață! Noul congres nu înseamnă ”Noul Testament”!

Văd un viitor gri și trist, parcă ar fi un duel între Topârceanu și Bacovia. Văd cum ne organizăm... dezorganizare, văd regiuni și nu văd niciun... întreg, văd cioburi și nu văd nimic altceva, ba din contră încep să văd... descompunerea!

Atenție! Eu sînt vinovat pentru această descompunere. Am acceptat două mari proaste în familia mea, idiocrația și minciuna, și toate acestea cu acceptul divinității. Chiar, cât de ciudat e să încep o rugăciune cu dorința de a-i face rău unui om politic?

La școală am învățat (ce ciudat text pentru parvenita de anisie) că cel mai important poet simbolist român e George Bacovia. Tot la școală am învățat să... învăț și tot acolo am învățat să fiu. Așa că-mi desenez un ”simbol” să ”învăț” să ”fiu”! Cioburile sparte ce le văd ACUM în zare, din păcate merg spre ele (și mergi și tu) îmi vor tăia tălpile iar sângele nu va... curge. Sînt ucis demult!

Suveranitate? Nici vorbă.

Libertate? Privește-ți telefonul și taci.

Democrație? Vine ”mitralieră” sau papagalul de iordache și-mi arată, de fapt îmi REarată... dictatura.

Sînt un om de kkt, am tăcut și am accepat ”mizeria”. Această mizerie nu lasă miros, lasă cicatrici, poate unele au cheloid și atunci... ești urât!

O mizerie în care se luptă candidați. Curați? Murdari? Să vină nenea Iancu cu ”pretenarii” lui. Unul să-mi răscolească curiozitatea – ”eu cu cine votez” – și celălalt să curețe cheloidul – ”Curat murdar!”

ps

îmi aduc aminte de expresia celui mai slab președinte ce l-am avut.

Emil Constantinescu: ”... poporul ar trebui să accepte că poate să existe un președinte care să respecte legea și să fie complet cinstit. Numai că, în România, un președinte care a respectat legea – este cazul meu – a fost considerat un președinte slab, iar unul care este cinstit și nu adună averi pentru el, pentru familia, copii și pentru rudele lui, este un prost...”
concluzii nu mai trag pentru că emiluț chiar a fost... varză fără grupul de la Cluj.

Cum e mai bine ”sărac și cinstit” sau ”prost și sărac”?

Ăsta-i sloganul acestor alegeri! Ne vedem la... cabină!