NECESITATE

 Ies la plimbare, nu cu un câine cum “e trendi”, ci cu bastonul cel de toate zilele. Ma așez pe prima bancă întâlnită, liberă si autonomă. Temperatura este neobișnuit de fierbinte pentru luna noiembrie spre decembrie. Mă frige! Mă relaxez cu un pahar de apă primit de la un duh. Duhul apei și a energiei mascate.

Sunt obosit și nu sunt capabil să ajung la urnă. Solicit urna mobilă. Promt ea se prezintă însoțită de un “milițian local” și doi mânji obraznic de tineri și depășiți de moment.

Discutii protocolare la început, apoi trec la fapte. In fata mea o hârtie acoperită cu dreptunghiuri cu valoare nulă. N-are rost să-i “renominalizez” pentru că și tastatura are orgoliul ei, iar riscul miocardic este uriaș.

Părăsesc urna mobilă cu nostalgia… viitorului. 

Găsesc o masa libera la o terasă imaginara si cu gesturi britanice îmi comand un ceai cu lapte. 

Răsfoiesc ziarele primite. Ziare internaționale. Rămân surprins de subiectul (principal) tratat. Alegerile dacice!

Măi să fie. Decebal a ieșit să-l “salute” pe… Traian! CCR (Curtea Constituțională a României) nu are încredere în urna “mea” mobilă. Privesc cerul și mă întreb, oare CCR-ul ăsta mi-a citit și… gândurile? E groasă îmi răspunde… duhul. Se ascunde pe axa: apă - hrană - energie. Râsul îmi dă târcoale și mă salvează diareea.

Rasfoiec, nu chiar în liniște, presa de pretutindeni. Orban, băiatul de băiat, și nu prefacutii liberali (ciudat cum liberalismul dacic este desenat doar de femei, enumăr câteva dudui: Ciucă, Boc, Orban, Bolojan, Bogdan, Antonescu și nu în ultimul rând “muta” Johannis) cum ai crede, e vorba de Victor Orban, numit de toți (aproape toți) dictator, iasă și declară. Din start apreciez că tipul este “tőkoős ember” și nu există grad de comparație între el și șleahta de nulități … dacice. 

“… România reprezintă un teren de testare…ce s-a întâmplat este o problemă haotică…” sunt doar câteva concluzii ale “dușmanului” UE, Victor Orban. Clar omul e… tőkős ember”. 

Pe plaiurile dacice muierea protevista cu studii mai mult ascunse decât mascate, ce încearcă să învețe chiar de la locul de muncă meseria de președinte…ă, îmi demoralizează… urna mobilă. Duduia mă “amenință” cu lebedele vieneze. Ce naiba să-mi “satisfacă” comisia asta ce aparține mai multor localități. Leana modernista e precum varza murată, bună… dar la fasolea frecată. Ciudat este că are comportament de om cu un IQ ce-l doboară chiar și pe Flynn. Inteligența artificială renunță și îi lasă pe cei doi în arena romană. Pâine există , circ așișderea.

Cumplit croșeu oferit de alegătorul român. Un alegâtor-amic de la masa alăturată îmi citește (?!) gândurile și-mi aruncă răspunsul la o întrebare… nerostită! “Alegătorul român nu alege,el.. vinde!” Cu limba îmi fac semnul celor patru puncte cardinale și poate am (și eu) noroc la… vânzare. 

Să-mi ajungă urna mobilă la o… necesitate? E grav. Duduiul cu influențe de hidrogen și oxigen este o telenovelă, chiar mai proastă decat cea în care a jucat fiica “protevistei cu studii ascunse”, care descoperea dezamăgirea maternă. Fix pix. Film prost și scârbos.

De ziua națională este pregătită o lovitură de stat? Probabil. 

Cred că mai multe de văzut  și trăit în spațiul… dacic. Mulți mișei, prea multi mișei. 

Privesc cu surprindere violența dintre semenii mei. Violența verbală așteaptă să se transforme în violență… fizică. E grav. Victor Orban e precaut:”… iar noi putem trage mai multe concluzii și stabili dacă avem ceva de făcut pentru a preveni apariția unor probleme în Ungaria…”

După ce i-am învățat pe spanioli, francezi, portughezi să joace (și să câștige  competiții) handbal, acum lașitatea politică sprijină vecinii, că așa-i frumos și creștinește, cu exemple… pe viu.

Urna mobilă bate la ușă, miliția locală bate la propriu, m-am plictisit de cafea și plec din povestea asta trist. Am ajuns să aleg din… necesitate.

Pe la începutul anilor ‘80, în toiul războiului rece pe timp de vară (pace), un psihologul Flynn propovăduia, total diferit de Georgescu alesu’ (precizez că ironia este prezentă), viitorul inteligenței peste omenire. Flynn arăta științific creșterea constantă a coeficientului de inteligență. Astăzi asist la reversul acelei teorii. Revoluția industrială nu ajută. Am impresia că toți cei 14 cetățeni turmentați, pardon, candidați sunt de fapt rezultatul inteligentei artificiale. 

Ciudat. Să am dreptul de a alege (garantat și de Constituție) și să-mi refuz acest drept. În urmă cu trei decenii și jumătate am asistat la o lovitură de stat, numită Revoluție, acum asist la o altă lovitură de stat numită… Alegeri!

De la terasa imaginară “îmi strâng catrafusele” și mă retrag discret. 

Se poate întâmpla ceva mai grav?

Cred că… tot!

Anii au cam trecut peste mine, iar memoria râde precum publicul la grimasele lui Louis de Funès, încercând să folosesc tehnologia. Unii au folosit-o “gratuit” provocând un mic seism cu multe grade, dar nu Richter. A învins tik toc-ul. Lângă Louis de Funes se așază Jerry Lewis. Spectacolul e garantat. Covrigarul de Buzău se desparte de tehnologie nu înainte de a-i arăta generalului pe timp de pace, ușa spre cimitirul… neatractivilor. Acolo Geoană își bea “ceaiul”, evident achitat de… alți consumatori.

Una peste alta. Mâine musai să fiu deștept (dar nu numai mâine) și să-mi aleg un vector. Îl aleg pe cel liber, renunț la vectorul legat și alunecător.

Pe 1 decembrie îmi asum alegerea, dar pe 8 îmi asum… necesitatea. 

Ptiu, n-am crezut!

ps

De ce “pana” mea nu a apărut nici un sondaj de opinia în această săptămână? Aha, deci nu se fură (încă) nimic.