No, hai România! Ușor îmbătrânit și cu memoria la pământ, ca de altfel tot ce mișcă-n țara lui Nichita Stănescu, mă refugiez într-un octombrie îndepărtat, la un match de calificare. „Generația de aur” (fără nicio aluzie politică) a fost scufundată la Copenhaga de o ... gașcă nebună. Un scurt 3-0 și America, de atunci, se îndepărta de români. Dar nu era prima dată și din păcate nici ultima.
Luna octombrie n-a adus poezia lui Bacovia ci „lucrările” lui Gorbaciov și a debutantului Bush. La noi se corectau „tezele”, ca puțin mai târziu să ne dea și cu congresul în... lașitate, pe care, culmea, am cam păstrat-o.
Revin la match-ul de fotbal și mă dezmierd cu acel 3-1 în fața urmașilor lui Hans Cristian Andersen. Atunci, „pe Ghencea”, le-am dat cu basmele în cap și-n tot. Atunci s-a vrut.
Joi seara, la Istanbul, urmașii – unii chiar la propriu – n-au înțeles că basmul e doar pentru adulți. În basm „răul” este aruncat spre nicăieri de „bine”.
Am intrat în basm jumuliți chiar dacă penele nu existau. Nu intram în acest pamflet sub nicio formă, dar atunci când evidența e vizibilă chiar sînt supărat pe lașitate. La ce ajută sau încotro mergem?
Lui Mircea Lucescu i-a lipsit curajul. Poate vârsta sau alt aspect mascat l-a făcut să-mi spună (oare doar mie?): „... am pierdut în urma singurei greșeli făcute...”. La prima vedere am înțeles că de fapt eu m-am uitat la un film, uitând fără niciun motiv de conflictul turco-român, unde Sergiu Nicolaescu n-a (mai) intervenit. O singură greșeală? Ciudat. De fapt ceva tipic, vorbim mult și uităm să și facem.
Mircea Lucescu este și rămâne în fotbal. Merită. Dar joi seara n-a avut curaj. Probabil echipa nu are forță sau alte „matrapazlâcuri” dar, dacă n-ai demnitate stai deoparte și admiră... competiția.
Habar n-am dacă urmașii lui Baiazid vor „cuceri” America, popasul în fața urmașilor lui Dardani e unul de... urmărit, chiar și de istorici. La Priștina e cafeaua bună, dar când e vorba demnitate națională, „naționala de suflet” este înghițită cu toți burlenii (și aici mă refer ȘI la noii lingăi / rușine lor) de la origini și până la strămtoarea ce ne scumpește benzina și laptele.
Joi seara „ne-au făcut” turcii cum au vrut, chiar dacă nu am impresionat juriul de la „Românii au talent” sau „Chefi la cuțite”. Au adoptat o tactică pe care a folosit-o cu succes chiar Mircea Lucescu, dar în tinerețe.
E dramă în rândul chibiților. Amestecul de reguli moderne în banalul joc numit fotbal, „la noi” nu dă roade. La mondialul de peste Atlantic, peste 48 de țări încearcă să aducă pacea în fotbal, 48? Nici nu știam că sînt atâtea țări. Știam că sînt trei. Rusia, China și nelipsita Americă cu cele 50 de state. Deci 47 de țări și 50 de state? România... out!
Nu este o dramă uriașă. Din 1998 hainele competițiilor sportive ne cam strâng. Parcă semănăm cu apropiata Bulgarie, atât de cutreierată în vacanțe și ignorată în rest. Ne mințim fotbalul. Dar numai pe el? Copiii nu-i mințim? Pe părinți nu-i mințim?
Mircea Lucescu are dreptate. Am făcut doar o greșeală. Doar una! Să mergem pe acest drum și spectacolul sportiv va deveni „un animal pe cale de dispariție”. Dinozaurii vor tăia panglici și vor decide președinți de federație, acolo de unde sportivul pleacă spre ... țările calde, pentru că podiumul performanței a murit!
Oameni politici, primari sau alte scule de bascule decid în sport, haosul creat de la victoria din „acel octombrie” se rostogolește în continuare. Turcii nu ne-au învins în filmele lui Sergiu Nicolaescu, turcii ne-au învins chiar într-un... parc. Beșiktaș Park a fost mlaștina de la Călugăreni. Mircea Lucescu le-a întins o capcană turcilor dirijați de Montela. Nu i-a atacat! A încercat să construiască un zid ce-i poate împinge visul spre nedoritele lovituri de la 11 metri.
Din sport dar și din viață nu obții nimic fără curaj și demnitate, nici măcar o înjurătură.E important să fii demn să o înțelegi.
Joi seara s-a încheiat un... nimic. Vom merge mai departe cu același elan și principiu, iar deviza va rămâne neschimbată. Am făcut doar o greșeală. Serios? Doar una?
Apropo, nu înțeleg vorba asta: cum e turcul și pistolu! Ce derutant, hoțul strigă.... hoții!
Hai România!
