La finalul lunii aprilie „ne alegem” președintele Federației Române de Handbal. Primul mandat al domnului Constantin Din a ajuns la final. Un final cam... obosit. Bine, bine, dar jocul de handbal este sport național, te-ai grăbi să spui apreciatule cititor. Te cred la prima strigare, mai târziu te vei convinge că este un sport ca oricare altul. Multă vorbă, exagerat de mulți bani și mai puține realizări.
Cum? Puține realizări? Echipe în liga campionilor, atât la fete cât și la băieți, iar eu am curajul să scriu „puține realizări”?
Până la detalii o să „răsfoiesc” puțin lista candidaților la funcția supremă. Mă folosesc de ordinea alfabetică la ... prezentare:
1. Constantin Din
2. Sorin Dinu
3. Virgil Popovici
4. Cristian Potoră
5. Bogdan Voina
Degetele unei mâini sunt îndeajuns pentru alegerea viitorului președinte.
La prima lectură surprinde dispariția fostului președinte, Alexandru Dedu. Domnia sa a obosit prin cele două mandate, așa că la un mic semn a decis să alerge pe linia vicepreședinției, tot acolo în zona „Floreasca”. Fotoliul este mai mic și mai... incomod. Probabil „susținătorii” lui Dedu cu ceva vreme în urmă l-au atenționat că nu este în... cărți, cum se spune. Pivot fiind, a simțit că jocul e dur, iar experiența l-a ajutat să înțeleagă că meciul se decide „în altă parte”. Așa o fi?
Doi candidați sunt precum apa chioară. Nu e bună, dar face bine: Potoră și Popovici. Surpriză! Cei cinci candidați sunt patru. Luca și Matei! Popovici s-a retras, probabil și el simțind cum se joacă... în ligă.
M-am răsucit puțin și privesc lista vicepreședinților. Se joacă dur. Numai handbal!
Au rămas patru candidați, dintre care unul este marionetă din toate punctele de vedere, chiar și a managementului sportiv. Gurile rele se sprijină pe varianta PSD, ceea ce în acest caz este un fiasco total. Simt că PSD -ul a decis pe cine să susțină. Nu-i așa domnule Moldovan? Potoră este „mână moartă”, riscăm să pierdem și puținul ce-l are handbalul acum.
„Bătrânii” din handbal l-au susținut pe Din, dar fostul arbitru le-a cam tras „2 minute” la fiecare în parte sau chiar împreună și uite cum lista se subțiază și scoate la „bătaie” trei feciori ce s-au „jucat” de-a handbalul în ultimul sfert de secol.
Nu știu dacă actualul președinte (n.n. Din) a condus handbalul din România în ultimii patru ani, am impresia că a fost condus prin terți cu influență. Rezultatele s-au văzut.
Finalul lunii aprilie, mai exact pe 24 aprilie, îmi va descoperi curiozitatea.
Jocurile se ascut, chiar dacă jocul nu taie. Constantin Din se are că este lăsat liber să zboare spre ceea ce știe el să facă mai bine. Ce știe să facă mai bine? Habar n-am, dar știe. Încercările sportivo-politice ale lui Din n-au adus nimic spectaculos, ba dimpotrivă.
Descărcările financiare de la primării spre handbal nu sunt o soluție pentru viitor. N-au fost niciodată, indiferent de disciplina sportivă. „Descărcările” sunt importante, dar nu acoperite de nesimțire. Distanța de la bunul simț la nesimțire, în unele locuri, este obositoare. Federația Română de Handbal nu înseamnă doar loturile naționale (cele două mari și late). „FRH-ul” este cu totul și cu totul altceva.
„Descărcările financiare” mai mult sau mai puțin vizibile nu înseamnă „ bere pentru public” sau alte pungi... electorale. Chiar nu mă interesează că sunt hulit după această lectură, nici nu-mi pasă, știu doar că „descărcările mele” sunt reale.
Performanța nu poate să fie susținută DOAR din bani publici. Aceste „descărcări financiare” vor ucide viitorul handbalului, adică taman ce vor candidații să susțină mai departe.
Apropo, care sunt soluțiile domnului Bogdan Voina? Ce alege între „echipament” și „handbal”? „Fotoliul din Floreasca” este incomod doar pentru cel ce știe, simte și trăiește pentru handbal, restul este un fâs pentru următorii patru ani. Soluțiile domnului Din le-am văzut și le-am simțit. Care este distanța cea mai scurtă de la vorbe la fapte? Patru ani este răspunsul.
Este la fel de rușinos precum în fotbal. L-am auzit pe fostul minicandidat, astăzi „veșnic președinte” cum își umfla mingea cu vise și scuipa din puțul negândirii cuvinte ce ucid adevărul: „... și pentru că trebuie să fim sinceri cu noi înșine, România este în elita fotbalului european…”. Așa a pornit și fotbalul în România după “epoca Mircea Sandu”, cu speranțe. Urmează handbalul.
Constantin Din se ascunde în spatele ligii campionilor (mă refer la echipele de club participante) împingând valoarea handbalului românesc cu bani publici spre conturi… străine de țara asta.
Mai vin copiii spre handbal? Unii spun că da. Spun și eu da, dar în exagerat de puține locuri, doar acolo unde sunt niște nebuni ce încearcă să fie… normali.
Curg salarii din bani publici de zeci de mii de euro și publicul tace. Știe el de ce tace, dar nu pentru că tăcerea e de aur, ci pentru siguranța zilei de mâine. Glasul tribunei tace, publicul a obosit.
Dacă ne creștem copiii incorect acesta este viitorul. Candidați de plastic ce joacă între primării și consilii județene, nu în sală.
Acum candidații poate fac campanie electorală de tip anticameră la insituțiile mai sus precizate pentru ocuparea “ fotoliului din Floreasca” și pentru liniștea… publicului.
Orice disciplină sportivă înseamnă asumare, viitorul înseamnă copii.
Copiii de azi sunt candidații de mâine. De sportivi nu mai avem nevoie. Ei au obosit și acum sunt plecați în Germania la cules de pepeni… de la Dăbuleni.
Tripleta Din – Dinu – Voina va dărui viitorul handbalului românesc în următorii patru ani. Doar un “vector” o să aibă cele trei componente: origine – sens – direcție.
Dacă. Tot privesc în urmă încep să-mi furnic… viitorul. Catastrofă cu Turcia și nu la fotbal, profesorii de sport marginalizați și neîmpinși spre studiu. Să-mi bat joc de mine, să fac paralelă cu strategia din Portugalia sau oricare țară scandinavă? Risc un infarct, așa că mă opresc.
Bogdan Voina marea speranță. Serios?
Te întrebi cititorule de ce nu l-am “eliminat” pe Sorin Dinu? Mi-e greu să elimin un… arbitru. Dintre toți trei “muschetari” el pare fără cal și spadă. Are doar elanul lui D’Artagnan și scenariul lui Dumas.
Sistemul din handbal este dependent de banii publici. Cei “trei” știu asta, la fel și candidații la funcția de vicepreședinte, deci și prin urmare pe “fotoliul din Floreasca” se va așeza cel ce este șantajabil, susțin asta pentru că nu există bani publici fără influență politică. Punct.
Concluzie! Nu sunt alegeri la Cotroceni ci la… Floreasca!
