Zilele trecute, plictisit și lovit de nelibertate, m-am decis să citesc (în sfârșit) despre una, despre alta. N-am avut curajul să răsfoiesc o carte, mi-e teamă de cuvinte noi ce-mi pot crea un disconfort intelectual mârșav. Renunț la praful și mucegaiul înghesuit de cartea „nedorită” și mă las cucerit de informațiile „lumii virtuale”. Aflu (dar nu cred că mai era nevoie) că președintele statului e trădător. Cum care stat? Securistan, pentru că așa l-a numit un om aflat de peste o jumătate de secol în sufletul meu. Rămân la informații de care chiar nu aveam nevoie, acest stat poate să respire, să mănânce, să danseze și să facă absolut orice cu toată cantitatea de perfuzii aflate în funcțiune. Acest stat e mort, dar... trăiește. Am reușit să-mi distrug tot interesul pentru viață la traseul liftului vertical, dar cu un singur sens. Spre jos, spre nimic.
Cu sete de lectură mai încerc „să răsfoiesc” ecranul și descopăr (în sfârșit) o veste bună, dacă se poate numi așa, că omul „descoperă vești”.
Cu surle, trâmbițe și conferințe de presă, un fost prieten de pahar al tovarășului Nicușor, nu ăsta de acum, ci ăla de atunci (n.n. Ceaușescu) aflu că va candida la funcția de... președinte.
În 2013 puciul politic necondus de Viorel Ponta l-a detronat pe „nea Mitică”, l-a numit și apoi pe baza voturilor l-a instalat pe Gino Iorgulescu.
Cu o temporizare ce l-ar deranja chiar și pe Angelo Niculescu, Liga Profesionistă de Fotbal (pentru că ăsta-i numele în... acte) se pregătește să-l găzduiască pe Gino. Azi, Gino bățos se întrece doar cu Burleanu, un alt anonim din fotbal, și cu Mugur Isărescu. Pe Mugur Isărescu a încercat (o singură dată) Dumnezeu să-l „miște” de la Banca Națională și a renunțat. De ce? Dumnezeu a aflat, nu știu prin ce metode sau surse, că era pregătită schimbarea Lui! Era un dezastru în biblioteci, Creatorul... înlocuit! Noroc că n-au fost variante.
Gino a pus luneta pe schemele din atac și bombardează chibițul prost cu realizări demne de scenarii mistice. Iorgulescu lepefistul aruncă propoziții matematice cu ecuații fără necunoscute.
Infarctul îmi dă târcoale. El, Ginuțu propovăduiește doar adevărul. Burleanu aflat la ferefeu râde, dar nu se arată. Duelul „managementului fotbalistic” n-are textură. Lipsa strategiei și a altor „îndeletniciri” din jurul sferei nu sunt reale și nici vizibile. Ginuțu mă sperie bătându-se în piept cum a distrus el „cooperativa”. Hai serios, tu membru – jucător al cooperativei dai la pământ toate amintirile tale? Nu cred. Etapa „prințișorului” a apus, dar n-ai uitat traseele, altminteri cum naiba ai reușit să „mușamalizezi” dreptul la viață? Și mă opresc aici cu acest subiect.
LPF-ul te așteaptă, conducătorii la fel. Deh, tu aduci bani în ligă, hai să-i păpăm împreună. Nu-ți place expunerea mediatică. Te înțeleg. Nici lui Isus nu i-a plăcut!
Ginuțu necooperatistul, atât ca jucător dar și ca președinte, are un motto bine structurat: „...eu candidez din nou, am susținerea cluburilor și dacă tot timpul aducem bani sper să fiu ales...” Deci și prin urmare „noi” aducem bani, iar la alegeri doar...”eu”.
Stau și recitesc spusele celui care a fost în toate anturajele bolnave ale acestei nații și simt cum tahicardia îmi dă târcoale. Parol! Cititorule virtual ce ești, „bagă la minte”:”...am stat departe o perioadă, dar, văzând că din ce în ce mai tare se degradează fotbalul, am vrut să pun umărul să îl recredibilizăm…”
Uneori nesimțirea nu poate să fie transferată, de fapt e ca povestea talentului. O ai sau nu. Iubitorii de statistică cred că și-au păstrat în fișierul de la “etaj” noncooperarea dintre Bistrița lui “tata Jean”, Pietricica lui “Pinalti” sau Astra din Ploiești, Giurgiu sau alte orașe de pe la noi. Ginuțu stăpânea o cantitatea masivă de murdării, dar nu-i pot anula flerul omului de (din) fotbal. Avea nas, probabil același nas l-a ajutat să intre “în zona bună”.
Din tot acest amestec cel ce suferă, dar nu realizează, este chibițul. Iorgulescu, ca Burleanu de altfel, crede că aspiratorul este unica metodă de curățenie. Burleanu vorbește despre nimic cu un talent uimitor. Doar un tâmpit din tribună îl poate crede (la un moment dat am fost și eu în tribună). Răzvănel, acest ofițer acoperit cu tricou tricolor, păcălea publicul:”…fără dubiu, naționala este locomotiva fotbalului!” Asta este realitatea (nu tv). Din punctul meu de vedere (noroc că doar tu ești pârjoală moldovenească) așa vor continua lucrurile. În următorii cinci ani ne vom califica la toate turneele finale (n.n. 2019 – 2025)…” Iorgulescu știe (chiar știe) cum se “mănâncă o minge de fotbal, dar urmașul lui Ștefan cel Mare se pătează la prima mușcătură.
În copilărie am auzit expresia “prostul nu-i prost destul, dacă nu-i și fudul” și evident că mi-am întrebat părinții. Explicația lor a fost scurtă, m-au plimbat pe traseul modestie – bun simț – recunoști. Tata parcă m-a ajutat și mai mult arătându-mi cele două stații ale omului modern (n.n. de atunci anii’70): proștii sunt încrezuți, iar cei inteligenți au excedent de îndoieli. Și uite așa, Răzvănel cel mic, sau minipreședintele aruncă vorbe spre tribună (deocamdată cu public):”… fotbalul românesc este pe un trend acsendent…” Eu am alergat spre copilărie și la explicațiile părinților, încerc un puzzle și simt că lipsesc piese. Renunț. E exagerat de fudul, că prost nu-i, doar a păcălit jucători ce știu… dribla.
Răzvane, dacă tu ai fost “neajutat” de Traian, crezi că Gino îl poate “crede” pe Nicușor?
Ginuțu la lepefeu, Răzvănel la ferefeu, chibițul în tribună și meciul continuă.
Chiar am o curiozitate, măi Ginuțule. Dacă furam o bicicletă prin 2019, crezi că părinții mei mă “strecurau” prin mulțime? Îți spun că nu. Mama a plecat spre Cer în 2015, iar tata trei ani mai târziu!
Să vă fie rușine Răzvan Burleanu și Gino Iorgulescu! Nu pentru ce ați sau n-ați făcut, ci pentru… viitor!
Hai fraiere să mergem în tribună și apoi să auzim analiștii lu’ pește!
