Punct și de la capăt. „Elita handbalului nost”, adică pe nume de cod florile și zimbrii, a ajuns dincolo de linia de sosire, dar pe anul competițional 2025 / 2026.
Sezonul recent încheiat m-a hărțuit pe toată durata celor 60 de minute. M-a aruncat într-o tribună goală, cumplit să fii singur în tribună. În jurul meu doar fantome și un vuiet al unei galerii sprijinită doar de ideea de tensiune sau... suspans.
Întrebări peste întrebări, scenarii peste scenarii de parcă în luna mai a anului 2026 Dumnezeu „va trage ușa” și un... tunet! Am ajuns singur în tribună în „Liga Zimbrilor”, dar cu întrebarea în plic: cine va deveni campioană? Dificil de anticipat asemenea verdict, când tot anul am urmărit jocul, „cum se trage sfoara” ca „eu (!?) să rămân președinte”! În miopia mea de chibiț golaș nu am anticipat că echipa de la 48 să (re)devină campioană. Melodia horror nu s-a îmbinat armonios cu așteptările mele. Muzica mi-a manipulat sistemul nervos și au explodat din mine numai scenarii ce distrug rezervația de „zimbrii” dar și de „flori” neofilite!
Cu un nou președinte (fix pârț) handbalul „nost” trimite o „floare” la Budapesta. Se zice că acolo e apa mai „udă” și nu ajung „interesele” de pe la noi să decidă ce și cum sau mai ale... de ce!
Echipa ministerului de Interne a fost mai puternică ca multe (toate) primării de pe la noi. Liga „zimbrilor bugetari” a fost ușor derutată de fosta conducere „nepolitică” (lasă-mă să râd cititorule). Nimeni nu retrogradează!!! Da, abia acum înțeleg rolul profesionalismului dincolo de hotarele unde „zimbrii” nu pot să... pască.
Să fiu trist? Speranțele abia acum încep să-și scoată coarnele, cozile sau copitele din sacul cu promisiuni. „Cei noi” nu-i vor arăta cu degetul pe „cei vechi”, pentru că nu se mai lucrează pe degete. Politicul ? Gata cu implicările. Ajunge un titlu la.. fetițe, așa că totul spre Olimpiadă! Aceasta este pofta „aia mare” al noului șăf din Floreasca. Copilul tatălui n-a fost bun acum 15 ani, nici acum 10 ani, nici acum 4 ani, abia acum maturitatea lui este de „zimbru” cerebral și poate să aibă un miros de „floare” rară.
Cum să crești o competiție sau cum să se dezvolte o disciplină sportivă fără să nu știi să saluți pe stradă, să ai batistă în buzunar și să zâmbești în permanență? Nu ai nicio șansă și punct!
Să ai o națională puternică cu 20 de jocuri într-un an!!!, adică la trei săptămâni un joc! Rușine cu R mare de la... România! Apropo, nivelul handbalului este direct proporțional cu valorarea fotbalului (mă refer la cel pe de plaiul mioritic). Pentru naționalele masculine a fost „Anul Turcesc” . Eliminările (probabil așteptate) sunt răspunsul la întrebarea lui nenea Iancu: „eu cu cine votez”.
Poți alege o repunere rapidă, jocuri (cel puțin unul la 6 – 8 zile) spectaculoase cu plublic în sală sau poți să alegi să primești bani să mergi în sală, poți să alegi să lingi mai departe și tot așa. Al naibii să fie duplicitatea. Apropo, Bogdănele (asta nu-i scutește pe predecesorii tăi cu nimic), dacă un om candidează la o funcție trebuie să dovedească că a făcut ceva pentru a o putea acoperi. E cazul tău? NU, din păcate! Acum nația asta nu are nevoie de tricouri (atenție nu discut de prețuri pentru că Nu vreau) are nevoie de minte și de decizii sănătoase, vreau să devin ludic pentru handbal și să pot aprinde cu calm o lumânare când moare un prost.
S-a încheiat un sezon competițional la disciplina sportivă – „handbalul, sport național” și toți sunt fericiți, chiar și zimbrii... nenăscuți.
La sfârșitul anului „florile naționale” se vor trânti cu Europa handbalistică. Primul semn bun e că se joacă și pe la noi (Cluj Napoca și Oradea), așa că ies din tribuna închisă pentru... viitor.
Este adevărat că astea sunt „flori autohtone” , deci din partea a doua a vizibilității. Nu-mi plac și nici nu vreau să discut despre șanse. Nu amestec probabilitățile cu împrejurări favorabile. De fapt nu am făcut-o niciodată. În sport există probabilități de succes, dar de noroc nici într-un caz. Dacă fetele de pe la noi triumfă e totul fals, e întâmplare și nu e... sport!
Dacă în continuare alergăm în jurul cabinei de vot și ne umplem buzele cu limbi aruncate peste „grădini zoologice” cu animale bolnave și needucate, viitoarele ediții vor avea un câștigător venit dintr-o clasă cu repetenți.
Sunt locuri unde sărăcia face parte din viață sau e chiar membru al familiei, iar dacă un „băiat deștept” vrea să se joace cu mingea, aruncă peste săraci o echipă, exact cum regele arunca spre mulțime un cotor de măr sau un os, două.
Regulă! Nu există primar în România să nu se priceapă la sport, economie, sănătate și învățământ.
Concluzie! Repetenți pe linie!
Peste ani, măi Bogdănele, te rog să-mi dai cu textul ăsta în cap, iar dacă nu „tăticule”, fugi că dacă te-oi prinde n-o să-ți fac nimic, dar îți reamintesc că singurul român care a știut să folosească cu inteligență lemnul a fost... Vlad Țepeș.
Lăsați jocul să revină în sală! Acolo se construiesc strategii și ce este cel mai important se dă șansă unei nații să devină sănătoasă.
Dincolo de joc și jocuri, sezonul 2025/2026 nu a adus nimic spectaculos, multă dârzenie, înfrângeri neașteptate, nemulțumiri îndreptate spre cei care împart „adevărul” (uneori era obositor de urmărit un cuplu venit la „măcel pe parchet”) dar a și adus răsplata pentru cei ce au trădat mai puțin sau aproape deloc. Se știu ei care sunt. Felicitări!
Într-o poveste viitoare (mă bazez și pe comentariile tale) am să extind puțin subiectul...handbal.
