Salve cititorule. No, hai la o mișcare statică în jurul unei
mini-povești.
Ieri, mai pe înțelesul meu douăzeci și doi mai douăzeci
douăzeci, m-am aruncat spre tenis. Dor de sport ca de virus, echipat la
patru sau șase ace am ajuns la partida
inaugurală a turneului (organizat de mine) Romanian F. Open (”F-ul”
nu-i de la France).
Doi ”semicentenari” au provocat ”junimea”. Neispirați pe
moment, dar cu înțelepciune pe parcurs. Partidă de dublu...mixt. Și-au
încrucișat vârstele. La serviciu ”70”, la primire așișderea.
Meciul.
Setul 1
Spre surpriza mea Călin (n.n. Călin Budișan) are un
serviciu puternic, precis și la... subiect, precum roba ce o poartă. Asul era
o... nesurpriză. ”Mătura” linia de fund (n-am găsit alt demarcaj literar)
precum un stoper în... ofensiva de la Nămoloasa. Dincolo de fileu era generalul
cu funcție de mareșal... adversarul Cozmin și nu generalul Constantin
Christescu (n.n. Cozmin Gușă).
Primul set n-a avut istoric. A fost egal. Publicul, adică eu, i-a
pălmuit cu bătăi repetate din cele două palme.
”Junimea” (Mihnea și Antonio) se ”relaxau” în timpul
jocului, setului, ghemului de... mohair.
Setul 2
Interesant. Soare și frig la umbră. Serviciul celor patru era
bine primit de public. Tot eu evident. Jocul la fileu, reverul și mai ales passing
shot-ul sau mai pe românește ”palitura crânșină” a ”semi-centenarului” Cozmin erau
mai mereu la... singular.
Încer să-i spun, am acest drept cam de o jumătate de secol, că
jocul de tenis e precum agricultura. Zilnic!
Meciul se încheie. Scor egal. Era normal. Îmbrățișări la
final. Publicul, adică tot eu, le-a înmânat cecurile. S-au destupat câteva
sticle de și cu bere.
A urmat meciul de rugby, repriza a III-a. Aici mă opresc.
Presa n-a avut acces.
ps
Cozmin poți să-mi faci un... ”serviciu”?
ps 2
s-a jucat fără... mască!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu