DEUCE

Peste tot în jurul meu descopăr și simt prezența omului. Omul este un ”produs” ales să nu se altereze (sâc) și să parcurgă calea eternității. Dacă a fi o astfel de cale! Omul, nefiind complicat, se împarte (de către cine) în două categorii: omul bun și omul rău, asta așa la primul contact cu... adevărul. De ceva vreme, el se mai împarte în alte două categorii:vaccinat și nevaccinat. Primele două categorii s-au transformat în...patru. Om bun vaccinat și nevaccinat plus om rău vaccinat și nevaccinat. Dacă amestec grupul de vaccinați ajung să construiesc o clădire a umanității cu oameni buni și oameni răi. Dar cei nevaccinați cui rămân? Și acolo acest amestec există.

Obligația eternității musai să existe așa că vaccinat sau nevaccinat musai să fii om bun. Atunci dacă ești om bun dar nevaccinat întreabă omul bun, de ce ne împărțim? Omul rău stă la pândă. Omul rău vaccinat și nevaccinat își admiră semenul în toată bunătatea lui. ”Construcțiile” lăsate de virus asupra omului într-o pandemie (unii spun că impusă) cu amprente la vedere îl aduc pe om să devină laș.

Salt peste timp. Om bun vaccinat și laș, om bun nevaccinat și laș, apoi omul rău la fel de laș și nevaccinat ca cel bun nevaccinat și cel rău și la urmă cel laș nevaccinat. Duhul veghează și răscolește printre ”ezitanți” fiorul curajului și apare omul bun curajos ce-și împarte... deciziile. Bun, rău, vaccinat și nevaccinat.

TENIS

Ajunge, strigă Ecoul. Gata! Avem ședință. Două puncte pe ordinea de zi: Tenis și Handbal. Ups, am uitat acțiunea se petrece pe teritoriul ”Mioriței”. Povestea aia cu oaia bună și ciobanul bun, filat de doi ciobani răi, atunci nu era cazul să intervină și... vaccinul. La limita hotarului așteptau ca doi ”belferi” curajul și lașitatea. Ei intervin, așa spre final de poveste, când oaia (nici nu putea altcineva) se apucă să transmită tradiții și mesaje printr-un banal fluier. Râd și porcii, în cazul în care mai sunt porci.

Revin la ședință. Secretara pregătită pentru stenogramă, vezi doamne eternitatea să aibă... suport. Toate grupele de ”oameni” aruncă cu fraze și decizii spre Marele Mesei. Ah, da, la început o dudie (duduie = ea, dudui = el) prezintă motivul întâlnirii și anume un individ vrea să joace tenis pe un teren, din altă parte decât cel de origine, în condițiile impuse de... terenul gazdă. Individul s-a luat la trântă (om curajos) de multe ori cu ”terenul gazdă”, chiar l-a și marcat de vreo zece ori cu numele lui, ba din contră a și ”pus umărul” (donații bănești) atunci când ”terenul gazdă” a luat foc. Concluzia unu: Om bun și curajos.

Individul a încercat să existe în permanență, deciziile lui fiind scurte și clare. Antivaccin, așa că am descoperit concluzia doi: om bun... nevaccinat, asta înseamnă că e în grupul cu oamenii răi nevaccinați. Nu e grav... încă. Om bun, curajos și nevaccinat.

Grupul altor indivizi din tenis n-a ”sărit” spre un sprijin vizibil, să pot spune că există și oameni vaccinați sau nevaccinați, buni sau ”nebuni”, dar curajoși. Asta doare, când adversarul se transformă în... dușman. E grav. Așa că în acest amestec ciudat am găsit oameni lași și chiar nu  mai contează... vaccinul, bată-l Dumnezeu să-l bată de vaccin că tare sucește capul omului. (blestemul îmi aparține, deci o altă categorie pe afiș. Omul... blăstămat)

Curajul aparține omului (aici vaccinul n-are nicio treabă) cu principii, adică acele principii ce nu se negociază. Individul nu și-a negociat decizia (a recunoscut că a greșit, deci nici vorbă de lașitate), iar ”terenul gazdă” și-a respectat cuvântul dat. Cine a pierdut? Omul, este evident acest aspect. Vaccinul, bun sau rău, a reușit să dezbine omul, și totuși nu înțeleg dacă acest vaccin este pentru om, de ce omul e... animal? Ah, scuze se ridică ONG-urile ce apără animalele. Acum ce să fac, doar n-oi apela la fluierul ciobanului din ”Miorița” cea nesemnată și să transmit viitorului un ”as” pentru eternitate.

”Nole”, să fii la fel de nevaccinat pentru că cel ce te-a plăcut, te place mai departe; dar când te vaccinezi să te arunci în brațele ”Mioriței” pentru trădare, asta îți spune un vaccinat și un fan al tenisului de tip ”amestec” (un pic din Năstase, un pic din Borg și un pic din Federer, la mine așa-i, trei picuri fac o... lacrimă)!

Australia Open nu e mai trist, e mai vaccinat ca până acum și atât!

HANDBAL

Trist și abătut îmi așez mâna pe o bucată de plastic. E telecomanda. E 7 fix. Seara. Nici vorbă de știri, direct pe ehf tv (la noi și comentatorii sunt... pruni) să văd ce n-a văzut... Parisul. Eh, pe naiba Parisul vede, Bucureștiul nu vede. În Ungaria și Slovacia se tăvălesc cele mai tari echipe din Europa într-un campionat ce nu pare pe gustul echipei naționale de handbal masculin. E drept că-i enervant cum Ungaria mai organizează un campionat european, după nu știu câte mondiale și alte competiții, evident la toate disciplinele sportive. Nu spun  nimic de numărul de săli sau de ritmul de construcție a acestora. Chiar aproape de mine, micul primar ce a fost și micul premier ce a reușit să taie salariile (asta pentru cel cu memoria scurtă sau deloc) a blocat (nu doar el) finalizarea unei săli de sport, ce adăpostește numai valori manageriale. Dar e bine că există. Revin la Campionatul European de Handbal, ediția 2022.

Războiul Rece s-a răcit de tot, așa că în loc de o echipă, să poată participa și România, cum a fost Iugoslavia, acel conflict frigorific a reușit să existe în ”fosta” (acum) Iugoslavie mai multe echipe, țări și un singur spirit! Serbia, Slovenia, Croația, Bosnia, Muntenegru, Macedonia. De ceva vreme e și Kosovo. Poate se mai agită și Voivodina și să vezi atunci... handbal, dar și baschet, fotbal, polo sau alte ”atitudini” slave.

Fostul pivot ce a cucerit trei cupe ale campionilor la handbal, prima în postură de pivot, a doua în postură de rezervă și una în postură de accidentat, ajuns în fruntea handbalului autohton (sprijinit de mama focului, noroc că nu era și grupul de Cluj implicat, lăsând doar grupul de la Constanța să existe) riscă să devină penibil. Pivotul de care scriu, m-a cam păcălit. În prima zi l-am crezut, în a doua la fel și tot așa că au ajuns mandatele nenumărate și handbalul național să existe ca amintire, dar cu acces la bani publici (echipele de club) și cam atât. Infuzie de capital privat nu există (nu discut despre Ungaria, că-mi dau foc), există doar ceseme-uri și ioc strategii. Ce ciudat e uneori votul. La primul mandat 104, la al doilea 101 voturi. Ce mult contează uneori să fii... 200! La al treilea mandat aștept 201... dalmațieni.

Revin la CE. Joacă toată Iugoslavia și toată Cehoslovacia și o parte din URSS, doar țările baltice fac pe... grozavele, mai puțin Lituania. Din fosta RSR n-a rămas nimic, nici măcar bun simț. Gaura din steag și... mișto-ul. Cum să organizezi campionat european cu Iugoslavia ce a fost aruncată la gunoi prin deceniul nouă? Fosta Iugoslavie a fost ”ajutată” chiar și de vecini (să-i nominalizez?) în acest sens. Zburau ”porumbeii păcii” din stolul NATO cu acceptul țărilor vecine (care or fi?) pentru a împrăștia ”cadouri” tuturor. Nația slavă a înțeles ”cele două decenii brucaniene”, nici într-un caz... țara vecină. Aștept ziua când Marea Neagră va fi trădată.

Revin la handbal. Nu discut despre viteza de joc, despre atitudine sau despre public, discut despre tot ce nu se vede. Nu se vede luminița de la... semicerc, dar se văd banii publici. Dacă lui Dumnezeu nu i-ar plăcea sportul și-ar bloca ”artificiile financiare” tricourile handbaliștilor rămân... cu vedere la țâțe (pentru femei) și părul de pe piet (la bărbați).

Când încerci cu metode vechi să bați prezentul și să-ți forțezi viitorul n-ai nicio șansă. Oare MAI a auzit de... Dinamo București? Oare Primăriile au auzit de CSM? Cum ”care” primărie? Cum ”care” CSM? Toate, se aude din înaltul Cerului. Ecoul a dispărut. Profesorașul de București (Nicușor Dan) în campania electorală se tăvălea cu promisiuni ”cum” și ”ce” despre bani publici. Acest nou eșec politico-administrativ dispare, jecmăneala rămâne. Fosta mare sportivă (respect și onoare pentru tot ce a făcut) Gabriela Szabo este mândră că bugetul este ”așezat” pe banul public. Duduie una-i alergarea și alta-i administrarea. Chiar dacă singularul domină (n.n. ban public) se jecmănește la plural. Asta nu doar în capitală, pentru că orașe... ”e” peste tot. Apropo, nu sunt excepții. Singura disciplină sportivă ce naște campioni este atletismul. Toți ”aleargă”. Aleargă să le fie mai cald, mai sigur pentru ”atlet” și urmașii lui.

Mizeriile din sport sunt doar păreri și atitudini din partea unuia sau altuia, dar nu mai mulți de doi (serios?), realitatea este că existăm. Nu avem copii bolnavi de diabet, în școli sunt câte 5-6 de ore de educație fizică pentru fiecare clasă pe săptămână și pot continua cu ”realitățile”. Voi asta știți, cei ce jecmăniți banul public? Apropo,  când eram elev (la gimnaziu) acolo în cartierul prăfuit (Șarât din Câmpia Turzii) aveam trei (!!!) mese de ping pong. Curiozitate. Câte școli din România au cel puțin o masă de ping pong?

Ungaria? Hai că deja mă enervează cum se mișcă nația asta, devin naționalist și implic mișcarea ”vadimistă” la atitudini pro-sportive.

Aritmetică maghiară. Atenție! Buget echipă de handbal muieri. De un deceniu și un pic, rupe tot. Cam tot. Bugetul clubului ”Eto Gyor” este de vreo 7-7,5 milioane euro. 1,5 provin de la autorități, iar diferența de la sponsorul principal. Mașina aia cu patru cercuri. Audi. Oare mașina aia de la noi a intrat în faliment? Așa se compune un buget. Cel sărac puțin, cel bogat mai mult. Of, am uitat că-i diferență între Pintea și Robin Hood.

Revin  la CE. Mă scot din pepeni și-mi trimit doar mere handbaliștii. Privesc și mănânc măr după măr, admir cum Danemarca, Franța sau Islanda sunt neschimbate chiar dacă echipele au suportat schimbări, Germania îmi este antipatică pentru că e cu a treia sau patra națională prezentă (îmbolnăviri, accidentări) la turneu, iar de Portugalia nu mai spun nimic. Bielorusia și Ucraina susțin Rusia. Rătăcită pare Lituania. Spania e campionă și cam atât.

Antrenorii lor predau handbalul modern pe unde sunt plătiți ”binișor”, vorba românului vaccinat și nevaccinat: după faptă și răsplată. Singura veste bună de la această competiție este că nu se accidentează niciun jucător român și ”Liga Zimbrilor” poate să, chiar nu știu ce ”poate să”...

Mușc din măr și tac.

În sport e ca-n medicină. Medicul tratează boala, nu... pacientul. Cam atât, e târziu, se apropie ora 19:00 și e meci.