ȘAMPANIA DE LA ORA ...11

O bucurie matematică pare să-mi arate strategia geometrică și plină de metafore a postmodernismului fotbalistic. ”U” a revenit în liga 2-a, sau în ”B” așa cum cei mai puțin tineri și deloc studenți acum, își aduc aminte.

O tăvăleală pe gazon și bucuria e uriașă. Se aude până-n cer. Gata cu deplasările la Iernut, Triteni sau alte mari localități ce și-au făcut stație pe traseul – statistic al ”Universității” Cluj în epoca marilor realizări. Mi-e dor de ”U” și parcă propozițiile îmi fug de atât dor de povestea Universității. Nici nu știu dacă-i o renaștere (a câta?) sau un declin modern. Habar n-am.

Am văzut câțiva mânji  (pe unii îi știu de când erau șoimi ai patriei) și asta arată viitorul, dacă el sună bine înseamnă că e și...cântec. Doamne, ce-mi plac bețiile cu apă rece! Nu lasă...victime. Trezit din amorțeala ligilor inferioare, dintr-o dată mă văd în fața matinalului de la ”unșpe”. Da, sînt mândru că sînt contemporan cu oameni de toată isprava ce au reușit să aducă ”Universiteatea” Cluj în ”B”.

În tot acest vas de nostalgii suporterul a fost singurul în alb și negru. Doar El. Dialogurile sau ”ideile nespuse” n-au ce căuta în jurul suporterului. De la confetiile lui 80, la coregrafiile de astăzi, arată că doar El a rămas în competiție cu...moștenirea. Restul e praf, uneori acest praf e comestibil. Parveniți, veleitari, jegoși dar și alte creații postmoderne sînt peste tot. De la nivelul cel mai înalt la cel mai mic, poate istoria le va crea un bust să-și poată ejacula nepriceperea. Ciudat cât de frumoasă-i petrecerea și tristă mireasa. Dar nu-i nuntă!  Reiau. Tristă petrecere.

Pelerinajul în jurul valorilor mi-a deschis toate fermoarele. Am simțit cum  promovarea îmi dă un cartonaș roșu, caut privirea arbitrului dar văd un ”june-bătrân” și printre dinții plin de ”gol” lasă pentru nemurire un posibil viitor hit. ”Ce mișto e!” Deschid un fermoar (uzat ce-i drept) și-mi bag absolut tot ce nu-i...mișto, de teama ”academicianului”. El e urmașul lui... (dar mai bine nu)

Ce petrecere tristă! Totul e...mișto! Digitalizarea a cucerit. Astăzi competiția pe meritocrație domină societatea, din fericire în amestec cu din păcate nu la noi. Aici nu-i loc de...mai bine. Incompetenți, limbiști și săraci stau la petrecere. Ce petrecere tristă!

Boema începutului de veac e malul opus. Anii aleargă să respecte tradiția, arătându-mi hoțul! Timpul! El e vinovat.  Peste ani și ani, într-un parc mă voi întâlni cu un prieten imaginar, ocupat astăzi cu digitalizarea care-mi va înmâna un bilet la meci. Ce meci? Unul al renașterii și al promovării. Timpul, din păcate cel mai mare hoț. Să nu-mi furi și...Centenarul!

Orchestra își așteaptă dirijorul. Partitura se repetă. Centenarul însă nu!

Hai pa!

MONOLOG

Duduia 2VD a intrat în pâine precum drojdia, din păcate ea nu dospește ci se...prostește. Cu ceva vreme în urmă scriam că Emil Boc e cel mai infantil premier ce l-a avut nația română și atunci chiar nu m-am înșelat. Au curs rânduri ce inundau tot în jurul meu, precum că Emiluț e omul lui Băse. Înălțimea lui nu-i permitea să fie mic pentru că se dizolva încet, încet și drumul spre Cluj era din ce în ce mai aproape. Acum datele s-au schimbat. Băse e senator (ca Iliescu după mandatul de ”il capo di tutti capi”), iar Emiluț se ”înalță” ca primar într-un oraș de 5 stele fără cer și soare. A apărut un produs pedist din Teleorman cu mustăcioară, ce mușcă din roșie, obicei deloc românesc dar asta-i o altă discuție care încearcă să bage nația asta într-un vârtej ce nu-l mai oprește nici a treia generație de...urmași (!?)

Duduia de Videle și zâmbetul ei își desfac picioarele în piața Victoriei lăsând să intre...golul. Chiar și Alibec (un fotbalist dorit și cam atât) rămâne surprins de ratările celor parașutați în echipa guvernamentală. Nu încerc acum să pictez fiecare ”jucător” dar nu văd în viitorul apropiat – următorii 300 de ani – o calificare la marile turnee.

Duduia de Videle acoperită de inteligență modestă întinde peste țara asta mulți kilometri de autostradă (n.n. – ”...obiectivul mandatului meu este ca-n 2020 România să fie în prima jumătate a clasamentului  celor mai puternice economii din UE...vom finaliza în următorii ani 350 de kilometri de atostradă...”) ce va uni probabil un alt nimic cu un mare nimic. 2VD descoperă acum cuvântul autostradă și-l transformă în realitate. Mihai de Brăila era tare-n clanță precum Terente între picioare arătând potența poporului chinez și cei două mii (!!!???) de kilometri din aceiași autostradă, neuitând să precizeze că ei, chineJii își bagă yuani.  Liviuț de Teleorman nu și-a băgat Iuănii ci...duduile.

Incompetența și nesimțirea e peste tot, chiar și-n apropierea mea. E peste tot. Acoperiți sau nu, numiții sau impușii își fac de cap și decid degradare, iar mai târziu...moartea unuia sau altuia. Competența produce teamă de aceea cred că nu vor trece multe zile până când duduia de la interne o va înlocui pe2VD. Discretul mustăcios se îmbracă în hainele haiducului forțând chiar și literatura universală dorind ca-n viitorul apropiat să ajungă...Robin Hood. Negocierile sunt de fapt monologuri.

”...când capul n-are minte și ochii n-au lumină,

 când în poporul timid pătruns de-o noapte tristă,

 nimic nu mai lucește, nimic nu mai există,

când nu mai e virtute, când nu mai e putere,

virtutea cea săracă vezi cum pe uliți piere,

când țara, bântuită de bici și nehodină,

plânge după dreptate, și după legi suspină... ”

(fragment din monologul lui Luca Arbore)

2VD cam așa stau lucrurile și acum! Uneori omul n-are limite și bun simț.

O întrebare care poate chiar  doare (n-am vrut rimă, dar așa a ieșit) și fără nicio aluzie la ce-ai între picioare, oare am eu dreptul de a fi...acolo?

”...eu nu-s din lumea voastră, eu nu-s din timpul vost,

Voi ardeți, eu mă potol.

Voi sunteși, eu am fost...”

(fragment din momologul lui Luca Arbore)

Am ajuns să-mi fie rușine de nerușinea voastră (n.n. – actualul Guvern)

De dincolo și de dincoace de mine, Pilu din altă lume.

2VD

A murit partidul! Trăiască partidul!

Zilele trecute Ioan Rus de Cluj, fondatorul grupului imaginar de la Cluj, l-a certat pe Liviuț de Teleorman. Motivul? Unul acoperit cu fulgi  de nea. George Bacovia mi-a împins zăpezile lunii decembrie, uitând că în luna ianuarie ninge cu proști. Finalul poemului mă invită să rămân în stradă, să admir ninsoarea literară, dar proștii de azi mă obligă la altceva.

Cine sunt proștii? Cine sunt proștii de astăzi? Certitudine. E plural, așa că sunt în grup, adică mai mulți de doi!

(ps. Merită să recitești  poezia ”Decembre”– George Bacovia)

Liviu de Teleorman e mincinos, culmea și el știe asta. Să încep cu sfârșitul începutului (e corect). Acest individ își lucrează ”albirea” ca nimeni altul. A încercat să devină victimă, iar pe alocuri a reușit. Dacă întrebi un pesedist sau un liberal (?!) îl scot victimă sau chiar erou al revoluției. Ioan de Cluj agita câteva cuvinte în eter ce-și întindeau amenințarea politică în programul de guvernare. Urecheala de tătuc grijuliu e discretă sau chiar inexistentă. A mai dat pe afară Ioan de Cluj zilele trecute dându-i frâu liber lui Mihăiță de Brăila, dar nu și-a dat seama că ce poate face o femeie cu creierul nu face un bărbat cu același creier! (se poate înlocui creierul cu alt organ)

Să fiu trist?

Incompetența curge peste România și nu numai la Guvern!

Am prieteni (așa cred) în marele partid de Teleorman și cred în tristețea lor, în lașitatea lor, în limbile lor, în tot ceea ce înseamnă profit pe urma partidului, dar nu cred că nu sunt...români, ajungând să întindă pătura sinecurilor până la Liviuț în dormitor. Ce pot să-i spun prietenului pesedist că colega (acceptă cacofonia pentru că și eu accept prostia și lașitatea ta) 2VD e...premieră!

Postmodernismul reechilibrează natura. Nu-i mai spui proastă sau prost, limitat sau limitată ci invoci divinitatea să fii...teleormănean.

Cum naiba le găsești, măi Liviuț? Duduia (2VD) e SINGURA din partidul tău ce n-a câștigat primăria în Teleormanul atins de Dumnezeu și Diavol în același timp. Cum naiba să poți promova la nesfârșit incompetența și să râzi în fața atâtor români mult mai intelegineți, meritocrați sau oricum ca tine și noua ta descoprire politică. 2VD!

Liviuț ai spus  că ai mână proastă și nu mai faci numire de...premieră! Tu chiar mă crezi prost. Nu pot să fiu laș - ca acoliții tăi din pesede - îți spun că ești mincinos! Propoziție simplă: Liviu minte!

 Cititorule nu-i musai să fii de acord cu mine, dar dacă accepți lașitatea, prostia să devină parte componentă din viață, atunci e bai, vorba ardeleanului.

Legăturile teleormănene ușor ies la iveală și puțin îmi pasă, mă doare că a trecut o zi în care iar am pierdut. De ce? Pentru că un laș, un mincinos îmi decide viitorul.

Pesediștilor cu coaie (el) și creier (ea) opriți acest ”Program de Guvernare”. 2VD îmi reamintește că ea nu e pentru om ci pentru...program. Ești precum gândești. Un mare zero sau un volan. Apropo, manegerul e...bun?

Dacă ați ucis bunul simț, doar tupeul vă lipsește și puteți ucide speranța. Duduilor de Teleorman vă doresc sănătate, dar în altă parte.

De dincolo și de dincoace de  Guvern, Pilu de pe lângă Teleorman

ps

e rău tată, e rău și e și grav!

MIZILIC

N-am dorit să evidențiez un avorton politic nici într-un caz, dar nesimțirea, nu a mea, m-a obligat. ”Duduiul” Hunor și Kelemen a ieșit la rampa autonomiei. Acest frustrat individ cu origini clare își manifestă președinția de partid total aiurea. Ca până acum de altfel.

Hunor baci s-a îmbrăcat, atunci când țara o vrea (?!), în hainele europeanului virgin și veșnic cocoșat. Își înfige picioarele în pământul străbun și împinge arătătorul înspre dușman amenințându-l, pardon solicitându-i un ținut sau o autonomie.  

Hunor baci, un parvenit al postmodernismului și un limitat om politic (am argument la kil) vrea să împroaște cu paprika, acolo unde s-a folosit doar…sare! Mișcarea arătătorului mă obligă să-i arăt locul de destinație și abia apoi să-l lingă, are gust precum viziunea lui despre propria țară.

Acest excrement politic rostea cu subiect și predicat rolul său de negociator în postmodernism – ”… trebuie să creăm o situație în Parlament în care putem influența deciziile, putem face parte din luarea deciziilor…” , adică eu, alegătorul ce să înțeleg, că tu, cel mai președinte-maghiar de pe aici, vrei să fii în jurul puterii în permanență? Bă, Hunor baci, tu ai fost și ești acolo în permanență!

Tot tu ți-ai permis să nu-ți iubești țara! România! Da, asta-i țara ta. Nu-i nici Orbangaria, nici Ținutul Secuiesc, e România dodoloață. România Mare!

Tu ești urmașul lui Decebal, chiar dacă nu-l recunoști de…tată. Probabil mama ta este Traian, dar nu Traian Băsescu. El te-a acceptat după lungi negocieri cu udemereul de la Mangalia, pentru că și acolo sunt…turci.

Cum îți permiți să-l chemi la raport (ești mic) pe Mihai Tudose să-și ceară scuze? Numai așa că s-a înfoiat risz în tine. Unde-i libertatea de exprimare la care cu atât de multă râvnă (buzgosag) apelezi. Hunor baci, tu nu pricepi că ai spus limpede și nedecolorat  - ”… că nu avem de ce să sărbătorim în 1 decembrie…” și vrei să îngenuncheze în fața steagului tău? Te știam de excrement politic, dar să ceri hârtie în acest sens mă lasă fără nicio ejaculare fără vector. Nici măcar flegma nu pleacă. Bunul simț e în dicționarul altcuiva.

Ora exactă! 2.15

Hunor baci, ești românul ce-ai fost decorat cu Steaua României! Hunor baci cum poți să calci în picioare etnicii tăi și etnicii mei? Ei împreună, și nu numai ei, formează România, cea care îți dă dreptul să te exprimi liber, dar cum să-ți cer cei șapte ani politici, dacă ești un avorton…politic.

Hunor baci, eu îmi aduc aminte de un roman (ce a fost hulit de românii ce astăzi te îmbrățișează pe tine) ce a spus despre VIS – ”…voi lupta până la ultima picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine…” (n.n. Ioan Rațiu, 17 mai 1990). Știu că ești și obraznic și-mi trimiți gândurile spre Voltaire și-mi spargi actualitatea cu vreo trei secole și un pic dar ”…je ne suis pas d’accord avec ce que vous dites, mais je battrai pourvous ayez le droit de le dire…” – dar nu-mi poți distruge VIS-ul.

Steagul ținutului Secuiesc nu-i mai colorat ca ținutul Lăpușului sau a Hațegului. E la fel ca cel al Bârsei, Râmnicului, Herței și toate ținuturile României dodoloațe.

Hunor baci, ție îți curg mucii și tu crezi că-i ruj.

De dincolo și de dincoace de ținutul Secuiesc, Pilu Românul!

E FRUMOS, DAR NU LA NOI!

La bună reîntâlnire cititorule nemuritor.

Să fiu obraznic de la bun început sau să împing obrăznicia spre primăvară? Sunt răscolit meteorologic, de acea nesiguranță a recunoașterii anotimpului prezent care îmi dă fiori de primăvară. Penetrarea primăverii peste mine e identică cu cea a polițistului pedofil. Da, el iubește copiii, nu știu dacă mai intens ca un pedagog de școală veche, precum Gelu Vișan, cel grațiat de Emil Constantinescu și nășit de mister Berceanu. Nășit politic evident.

Pedofilul polițist e lovit de aerul primăverii. Tinerețea și dragostea fac pod peste mizeria din jurul meu, și liber la...penetrări. Se penetrează și Dragnea și Tudose. Penetrarea lor e zgomotoasă precum campania electorală. ”Vă dau” ce poftiți, chiar și spumă-n gură.

Zgomot.

Baronii încep să-și spele chiloții puturoși, arătând ȘI cu degetul spre teleormănean, uitând să scuipe în sân și pe cătușele imaginare.

Totul e în cârca președintelui ales. Amânarea e moarte sigură, de aceea ”penetrarea” de la finalul lunii ianuarie, pare să pună în anonimat, chiar dacă e la o săptămână de mica Unire, secarea Milcovului. Iașiul pare un mic Amsterdam, dar numai politic.

Orgasme și felații politice peste tot.

Mihăiță și Liviuț își caută...Chirița. Unul vrea să modifice, altul ba. Până aici și nenea Iancu e de acord, dar eu, cui rămân? Rămân nepenetrat? Vreau să continui  în acest ”menage a trois” aldisto-pesedisto-preoțesc, care pare să-i satisfacă pe participanți, dar și pe privitori (și nu-s alegători Liviuț dragă). Biciurile remanierii se aud. Simt că duduia de Teleorman rămâne la Interne. Îi place...organul, e duduia perfectă actului de guvernare. E dotată în întregime. Stau și îi privesc saltul meritocrației. Fără nicio penetrare sau o vorbă bună, duduia a ajuns dintr-o secretară de școală, ditamai ministra! Măi nesimțitule de ce ai pus cameră de luat vederi în priza ministrei? De ce? Nu știai că acolo intră doar...ștecherul? Cititorule te rog să știi că tu urmezi să fii ascultat și de ce nu poate chiar...penetrat științific.

E groasă, e groasă rău și atunci...doare!

Sunt curios cine o ”trântește” pe Olguța. Duduia de Craiova e tare pe poziție. Olguței i-a plăcut întotdeauna ceva mare, de aceea debutul ei a fost la...România Mare. Mi-e greu să cred că Mihai e mai bun, pardon mai puternic decât Liviu. Olguța rămâne în aceiași poziție perfectă și meritocrată.

Apropo, tu ai folosit mănușile sau ai făcut doar nodul la cravată?

Lista duelului e lungă. Numele voievozilor autohtoni e de actualitate. Fără nici cea mai mică ironie istorică pot să exemplific:  Ștefan cel Mare, Alexandru cel Bun, Mihai Vodă.

La Iași se anunță un cutremur politic? Moft. O beșină infectă, indiferent de decizia luată. Parcă-l simt pe chitaristul Orban cum își freacă mâinile la insuccesul pesedeilor de amu, dar el poate să frece altceva, poate o coardă sau un zvârc (dacă există). Stimate ””dudui” (n-am altă variantă pentru a fi egalul duduii) tu și mulți liberali (actuali) încă nu realizați că faceți parte din cea mai veche formațiune politică din România și orice penetrare ar cădea peste voi, n-ați atinge orgasmul...politic.

De dincolo și de dincoace de text, Pilu