O POZITIE versus OPOZITIE

 Hai, salut!

Niciodată să nu spui niciodată, dar întotdeauna să spui ”nu se știe” mai ales când te ”mănâncă” să spui niciodată. Te mănâncă? Atunci e bine.

Zilele trecute ”mă povesteam” (este o expresie postmodernă, cum sînt expresiile: hai fetele sau pe Germania) cu un prietenar (fratelemeleu știe) cu experiență în toate cele. L-am ascultat precum un elev, când școala era școală și dascălul era dascăl, dar nu în ultimul rând părintele era... părinte, în banca a treia de la geam, pregătit în orice moment de un zbor mai rapid în recreație. Amicul meu s-a străduit să-mi explice sensul și rolul cuvântului – răbdare – în proiectul (fâs albina rupe roiu) numit scurt pe doi în două culori: Universitatea Cluj.

S-au tăiat câteva păduri, s-au neconstruit poduri și autostrăzi, de când n-am mai trecut o poveste despre fotbal, dar mai ales despre Universitatea Cluj, pe scurt ”U”. Probabil astăzi o să-mi lipsească expresii pline cu alunecări sau metafore perforate cu șuturi de la distanță. Am ales banca de rezerve dintr-un simplu motiv. Jocul. Pasele din perioada recentă apusă pentru ”U au ajuns dincolo de suprafața de joc, chiar în vestiar, tribună, stradă, locuință și ce este și mai grav au ajuns și la... adversari. Odată plecată acea buclucașă bucată de piele sau înlocuitor de piele spre disperarea ONG-urilor ce cred că ajută globalizarea, regionalizarea și votul către adversari, tu nu te poți numi ”decât”... opoziție. Există și o altă variantă, tot din gramatica limbii române. Și anume o mică distanță dintre prima și restul literelor. O poziție, adică transformarea ta din mocirlă într-o altă... stare. Cam aceasta este pasa de azi de la opoziție spre o poziție.

Nu trec printre deceniile postmodernismului pentru că nu sînt modificări tehnico-tactice în organigramă. Sistemul sovietic a fost înlocuit cu nimic, deci rezistă ”o poziție” mai bună și mai rapidă. Dacă-n timpul celui mai cunoscut vârf de atac din lume, Isus Cristos, cel care a jucat numai pentru ”o poziție” existau pase ușor laterale și puțină posesie, astăzi tactica este total diferită. A părut VAR-ul, uitând că dacii îl foloseu la marcarea terenului de oină și mai apoi la vopsitul pomilor din  livezi. Astăzi livezile sînt și nu sînt. Exemplu imobiliar e foarte aproape de ”U” Cluj. Livezile Palocsay. Revin la vârful de atac din perioada lui Iuda și colegilor de echipă. Atunci când lapta era... cuvântul și nu exista VAR, mască pe fața suporterului și petarde prin biserici, pardon arene, plutea un spirit. Era spiritul eternității. Simt azi, de fapt cam de multișor (am vorbit și scris despre el, dar... mă opresc aici cu răutățile pentru tine cititorule) un spirit de ”întâlnire” a tuturor spiritelor. Adică o combinație în grup sau cum o numesc cei cu dare de mână...swinger.

Și acum la fapte, pare sloganul... adversarilor. Cu scheme tactice bine conturate, cu pase scurte și precise, cu tenacitatea Vitoriei Lipan și viclenia lui Sisif, jocul este pregătit pentru viitor. Scopul? Dispari... dar exiști. Din babă te transformă într-o ”dorită”, istoria se rescrie. E simplu și ușor. Acesta e postmodernismul. Din stenogramele vremii îmi readuc aminte de spuse regelui Mihai: ”nu o cer eu, o cere... istoria”. Cam asta e. Acum Isus Cristos e la fiecare echipă. Unele au chiar câte doi. Evoluție!

”U” Cluj a ars atât de aprig încât flacăra ei și acum lasă urme discrete de fum. Ce este spectaculos și advdersarii nu sînt atenți (ăsta-i miracolul jocului de tip... opoziție) cum fumul nu se ridică la cer, fumul plutește exact în stațiile menționate la început: vestiar, tribună, stradă  și locuință. În aceste stații spiritul focului plutește transformându-se uneori într-un jandarm în fața jocului... ”o poziție”.

 Emoțiile mă cuprind și într-un târziu apa, doar ea poate distruge focul, își face apariția. În trecut femeia era ”moneda” pentru izbucnirea unui conflict, apoi evoluția a stârnit alte ”motive”. Astăzi apa este...banul focului nestins la Universitatea Cluj.

Există sete, sete de joc pentru istorie. Evoluția duce la involuție (asta spun cei cu carte) de aceea simt în acest spirit o înverșunare ciudată. Nu înțeleg de ce dar sînt contemporan cu înverșunarea. Aștept să explodeze ”apa” să pot bea din apa... mea, cea din... ”opoziție”.

Am la final un grup de cuvinte. Le arunc așa peste acest spirit al globalizării. Pluton, laș, execuție, vândut, istorie, jaf, demn. Unul nu aparține ”viitorului” proiect”!

Mi-e dor de ”U” precum vieții de naștere.

Mi-e dor de ”U” precum pământului de soare.

Mi-e dor de ”U” precum morții de viață veșnică.

Ce noroc pentru un ”U”-ist. ”U” are parte de viață veșnică și de joc cu... pase.

ps

-       a fost așa de încălzire;

-       atenție incompetenților... ”că se știe”;

-       aștept primul lăudăros... în cătare.