ÎN PIELEA GOALĂ

Zilele trecute un gest normal a fost distrus pentru totdeauna de educația postmodernismului. Doi tineri împinși de ”aura ultrasului” au fluireat finalul unui joc. Din păcate Adrian Daniel Matei a plecat spre alte tribune. El a încercat să împace cele două grupări aflate în conflict. Dincolo de tribune s-a vrut liniște, dar un individ cu atitudini ultras a decis altceva.  Ce înseamnă ultras? N-am găsit multe explicații lingvistice a fenomenului ultras, iar ceea ce mi-a trecut prin fața ochilor e sec, matematic. Violență, cagule, bâte, etc. Cuvintele nu îndeamnă la dragoste. Hm, chiar ciudat e cum să-mi arăt dragostea pentru sport cu cagulă pe față și cu o bâtă în mâna stângă, pentru că în mâna dreapta e gâtul unui ultras...de peste drum.

Un adolescent fără să simtă adolescența a fost ucis. De ce? În cazul criminalului nu poate fi vorba de inteligență. Ucigașul a considerat că ”echipamentul” folosit de adolescent îi provoacă atitudini născute din doctrina Ultras. El e nevinovat, mișcarea Ultras e cea care a decis...moartea.

Mă sperie dragostea pentru sport. Spre prânz mă sperie dragostea pentru sportivi, iar seara mă sperie dragostea pentru public. Ideea de sport a fost ucisă. Cine-i criminalul? Cui îi pasă? Poate să fie banul. Poate să fie lupta pentru standard. Crimele ce nu afectează în mod direct, nu dor.

E riscant să merg îmbrăcat pe stradă în culori nepotrivite. Cititorule e un avantaj moda în pielea goală în sport? Poate nici echipamentul ”de slabă calitate” n-ar mai fi o barieră între sportiv și conducător. Ultrasul e în extaz, apoi orgasmul îi modifică moaca și sportul e învingător. Crimele dispar, natalitatea crește brusc în duelul plin de răsfăț public-sportiv. Caraghios e pentru publicul de vârsta a III-a. Participă dar nu...îndeajuns.

Familia adolescentului tace și suferă. Ucigașul regretă (nu cred) și e viu. Publicul? O vorbă, două și apoi apare uitarea. Cititorule s-a produs o crimă și noi doi sîntem statui. De ce? Ce să fac? Să fug de tribună? Să tac și să dispar? Devin laș părăsind tribuna? Crima e vârful unei acțiuni, dar sînt ”atitudini” nevizibile (?!) în interiorul culturii de a susține echipa favorită. Nu e un duel între pro sau contra Ultras, dar e mizerie, prea multă mizerie. 

Trist și rece. Un adolescent și-a închis sufletul pentru că un ”nimic” a găsit de cuviință să-și impună lipsa de educație, promodernismul și nu în ultimul rând bunul simț. Bunul simț sau mai pe românește ”cei șapte ani de acasă” e pe cale de dispariție. Cititorule nu crezi?

Punct. Eu pe stadion? Nu prea curând. (niciodată să nu spui...niciodată).