MIZERABILII

 Am intrat definitiv în istoria (eu sau tu, chiar nu contăm) nescrisă și atât de mult mascată mai ales în aceste decenii postcomuniste în care toată acumularea și-a găsit… sfârșitul. 

Nu trântesc date statistice spre anulare, dar era să-mi trântesc televizorul (și al naibii a fost scump) de toți pereții (era doar unul) pentru că el era… acolo. În fața mea.

Ciudat în fața lor erau… kosovarii. Gata, te-ai prins e vorba despre dubla România - Kosovo, la handbal masculin.

Cu ceva vreme în urmă (cred că în primele două luni de mandat, de primul mandat) m-am întâlnit cu Alexandru Dedu. Era interesant și interesat de handbal, ce naiba avea experiență în combinata româno-spaniolă în handbal, un fel de trecut și prezent, atunci evident.

Mi-a explicat ce și cum, dar mai ales cum va arăta handbalul în România. L-am crezut și mai cred și astăzi, doar că astăzi eu mai cred doar în handbal.

Nu mai spun și nici nu mai scriu nimic despre relația mea cu președintele federației. Nu are rost, pentru că îmi aduc aminte și acum de “anticamera” de la hotel „Napoca” (n.n. Cluj - Napoca) și dau pe… dinafară. Tac. Ajunge!

Duminică seara (n.n. 14 martie) echipa națională a reușit să șteargă tot ceea ce a fost frumos în această disciplină sportivă. “Naționala” a pierdut partide la kilogram de-a lungul… statisticii și nu numai la handbal, dar umilința înfrângerii a fost uriașă. N-am fost atent, dar la începutul partidei imnul a fost doar fundal sonor și atât. S-au “deșteptat” atât de puternic încât au reușit să piardă 3 (trei) reprize din patru cu marea echipă a statului Kosovo. Ce stat? Ce Kosovo? Am privit de două ori site-ul “domnului cu mănușă și trabuc” și nimic despre statul Kosovo. Ura! Înfrângerea nu apare în statistică, statul român nu-i recunoaște de handbaliști pe kosovari. Ne-ați bătut dar degeaba!😂😂😂 Misiuni diplomatice în Kosovo… nu avem, deci și prin urmare ne-au bătut kosovarii precum teroriștii în decembrie. Kosovarii ne-au ucis la cinci goluri diferență, teroriștii au tras, dar nu i-a văzut nimeni! E bine, domnule Dedu. E bine, când dușmanul e imaginar.

Despre evoluția celor aleși? Cititorule, tu ai auzit de “belengher”? I-a durut în belegher și mai mult de atât, acum regretă. Sînt triști și dornici de un cutremur cu Suedia. Vor cuceri Suedia! Simt a altă abordare în fața vicecampionilor mondiali. Seriozitatea și dorința de masturbare handbalistică e una de invidiat. Vor ejacula de la 9 metri cu peste 150 km/h, scuze mă credeam la un film porno, vor arunca cu peste 150 km/h la poarta suedeză. Deschide! Mai vreau un mandat! Mai trăiește handbalul, deci mai vreau!

Lăsând gluma la o parte și sînt mai serios ca echipa din Kosovo, nu Dedu a distrus handbalul, nu Belu a distrus gimnastica, nu Covaliu a distrus scrima, nu Petrache a distrus rugby-ul, nu Gușă a distrus judo-ul, nu Lipă a distrus cantoajul! Cititorule să fii liniștit că nici tu n-ai distrus sportul. Nimeni n-a distrus nimic. Ce a fost bun s-a terminat și nimeni n-a mai… “sămănat”.

Tristețea înfrângerii de duminică e rușioasă pentru că a dispărut identitatea națională. Pe acest câmp al incertitudinii jonglează băieți și fete, iar sportul plânge. În învățământ se alocă mai puțin de 3% din PIB. În cercetare e zero și ceva.

Copiii fug de sport. E trist nu pentru acum, ci pentru viitor.

Rușine Dedu! Rușine jucători. Strategiilor din sport priviți la strategia Portugaliei în handbal. Calificare la JO de la Tokio!

Ciudat, la un turneul final din 2022 se califică 24 de echipe din Europa. ‘“naționala” după “succesul kosovar” spune adio, adică se califică cine vrea, noi nu… putem. Rușine Fortuneanu. Rușine jucători!

Propun să declarăm război, ne lăsăm cuceriți de kosovari și atunci plecăm cu Dedaj și Jupa la atac.

Umilința de duminică poate să devină un scenariu de film,  nu numai avortul (n.n. 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile) merită să fie răsplătit în post comunism, ci și umilința. După patru titluri mondiale merită un film cu o multitudine de regizori. “Ce-am fost și ce-am ajuns”.

Începe măcelul. Tadici strigă “hoții”, hoții strigă “tadici”, vine la interval Buceschi și pe rând toți antrenorii. O luăm de la capăt. Până când? Până la final!

Rușine tuturor, chiar și mie. Am ucis un sport… național!