LUNI, ZIUA CU IARBA...

Dacă-i luni nici iarba nu crește și virusul tot sporește.

Cât și de ce, nu cred că-l interesează nici pe Dumnezeu, darămite pe mine un ciob dintr-o mare oglindă, până mai ieri strălucitoare (?!), creată să redea o imagine mată în aluat cu (clare) semne de...exclamare.

De cine pusă? Asta-i culmea, chiar nu sînt adus aici să răspund la întrebări. De cine adus? Hai, că-i prea de tot.

Dintr-o vagă eroare peste om - doar peste om - a coborât un duh. El plutește împins de alte duhuri (așa am găsit scris și-n biblie că sînt mai mulți dumnezei, deci de ce n-ar fi mai multe duhuri) ce vor să-mi dea șanse spre mai multe nemuriri. Hai serios, am sfeclit-o. Zic.

Dacă – observație spirituală – peste tot plutește numărul patruzeci, de ce eu mă grăbesc spre linia frântă și spun paisprezece, apoi îmi prelungesc speranța (atenție e la singular) și greața spre linia de sosire unde într-o desăvârșită izolare socială îmi strig bucuria de unul singur.

Am învins! Pe cine (mă întreabă disperată umbra) ? Podiumul e gol, la fel și strada, doar prin copaci câte o pasăre (și ea într-o autoizolare socio-păsărească) nefrumos colorată își cântă notele pe portativul ordonanțelor militare și izolate. Aici sau pe dincolo.

Noul (?!) coronavirus mă reformează. Ca om nici într-un caz spre nemulțumirea CeTePe-ului ce speră într-o reinventare a mea pe aici și pe dincolo. Nicio șansă. În post sînt soldat și creștin în același timp. Ucid și mă rog! Ai înțeles?

În scurtele mele asalturi spre dușmanul invizibil și draculian mă fascinează un îndemn voievodal. Pe ei, pe mama lor! Hopa, zic, aici e de mine. Mi-au plăcut mamele și-n înjurături, darămite în...asalt. Ochesc, mângâi patul...puștii cu delicatețea morții și cu un singur (?!) deget îmi satisfac... pofta ce-am poftit. Trag și rabd, mănânc și înghit.

Virusul se zbate în statistici, măștile sînt peste tot, iar moartea bine mersi se plimbă descheiată la vestă și la unicul nasture inutil de la cămașă.

Ce fac cu mine? Încotro? Spre nicăieri! Oare n-am greșit cu astea paisprezece zile. Merg spre...patruzeci!

Hai, că vine marți și cele trei ceasuri rele.

De dincolo și de dincoace de virus, Pilu ezitantu’.