EU, TU și... NIMENI

E vară și nu e cald, ba din contră soarele nu-mi mai aparține. E trist și fără brațe. Acolo, unde în trecutul meu era lumină, acum e o fabrică de oameni. Da, chiar așa. Niște oameni și ei...

E vară și nu e plouă, ba din contră  norii s-au certat în văzul cerului fără nici un picur. Apoi a tunat, lăsând imperfecțiunea să escaledeze pe umerii prostiei și a ”balamucului de tip circ”.

E vară și  voucherele de vacanță se dezbracă de salopete, mănuși și mască. Se aruncă spre prețurile ”deloc nesimțite” de pe la noi, invitându-mă la o șuetă cu odihnă și ”ol inclus” fără să gândesc că mărul ce-l dezbrac până la cotor a escaladat de la cota un leu la cota cinci lei! Îmi place vara asta, plătesc patru și ”halesc”...cât plătesc!

... și toate cu mască!

Dar nu despre vară e vorba ”amu”, ci despre cine sînt și ce caut eu aici și acum! Chiar așa, ce caut eu aici! Cine m-a trimis? Dumnezeu? Doamne, Tu dacă vezi, de ce accepți? Nu ajunge că fac eu asta? De ce și Tu?

Oare omul mai are nevoie de cultură? De carte? De cuvânt? De literă? De caiet? De creion? De mână? Doamne, Tu poți să-mi iei masca de pe ochi și creier, să rămână doar pe gură și nas! Așa cum o port (acum) ”la barbă” nu mă ajută. Sînt obligat să pun mâna la gură când casc, e drept e un avantaj că-mi pot scuipa ”sămânța”.

E nevoie de mine acum? Dar de tine cititorule, e nevoie? Oare înțeleg eu gravitatea din jurul meu? De ce am ajuns să cerșesc să fie ”ucis politic” unul sau altul, ce-și măsoară limitele în fața mea? Cum e posibil ca un ”ț” de ”sus” să fie ipocrit și neînsemnat dar să decidă? De ce am ajuns să cerșesc, nu vreau să fiu întreținut (chiar dacă am certificat de handicap) în acest ”parc terestru”? Moartea politică de acum nu ajută la nimic, minunea divină îi învie precum pe Lazăr. N-am nevoie de moarte, am nevoie de... mine. Nu vreau să arăt că-mi cerșesc... normalul. Acum „ipocritul și nesimțitul om politic” își întinde brațul spre mine, arătându-mi cu... ”deștu arătător” o ușoară amenințare. Vrei să te reeduc? (o întrebare cu ecou). Nu-mi rotesc capul, pentru că sînt sigur de singurătate, dar îmi încord tot interiorul și arunc spre el un ”duș autohton” însoțit ce-i drept de o urare ce n-o pot reproduce în scris din motive de... ton. ”Ipocritul și nesimțitul” de azi e același de trei decenii. El n-are doctrină și stabilitate. El are doar interes!

Cine caută soluții? Cine găsește rezolvări? Cine-și asumă viitorul? Eu? Tu? Nimeni? Ce ”parc terestru” mic. Eu, tu și nimeni?

Am ajuns să urăsc frumosul sau chiar să-l uit

Am ajuns să n-ajung

Am  ajuns îndeajuns

Am ajuns... nicăieri

Oare performanță mai există? Dar succes? Nu știu cât din ”gravitatea completă în care mă aflu” (stai blând că și tu) înțeleg, dar știu că pot să ajung și mai jos. Atunci, frumosul de acum va fi urât, iar urâtul de acum va fi frumos. Ciudat. Niciun ”nemernic” de azi – oricare ar fi el în afară de axa: eu, tu și nimeni – nu va putea răspunde la o întrebare simplă: De ce?

Chiar, la ce mă ajută pe mine acum să-mi știu viitorul? E nevoie de reașezare? Regândire? Reînființare (ca individ și nație)? Oare îmi permite condiția fizică? Am alergat eu prin biblioteci? Am răsfoit eu pagini? Ce-am făcut eu să merit asta?

Doamne, m-am plictist de propriile mele întrebări și neajunsuri. Eu m-am săturat. Tu? Nimeni? Axa asta nu e vector. Axa asta și-a pierdut originea, sensul și direcția. Axa  asta a murit!

Așa că liber la distracție! Hai la mare sau la munte, că are cine... și pe mine și pe tine!

Apropo, nu-ți mai deschide ochii că vezi prost, deschide-ți mintea să răsară soarele și... plouă!

De peste tot și de nicăieri, eu, tu și... nimeni.

JOC... NEVIRUSAT

Salve cititorule. No, hai la o mișcare statică în jurul unei mini-povești.

Ieri, mai pe înțelesul meu douăzeci și doi mai douăzeci douăzeci, m-am aruncat spre tenis. Dor de sport ca de virus, echipat la patru sau șase ace  am ajuns la partida inaugurală a turneului (organizat de mine) Romanian F. Open (”F-ul” nu-i de la France).

Doi ”semicentenari” au provocat ”junimea”. Neispirați pe moment, dar cu înțelepciune pe parcurs. Partidă de dublu...mixt. Și-au încrucișat vârstele. La serviciu ”70”, la primire așișderea.

Meciul.

Setul 1

Spre surpriza mea Călin (n.n. Călin Budișan) are un serviciu puternic, precis și la... subiect, precum roba ce o poartă. Asul era o... nesurpriză. ”Mătura” linia de fund (n-am găsit alt demarcaj literar) precum un stoper în... ofensiva de la Nămoloasa. Dincolo de fileu era generalul cu funcție de mareșal... adversarul Cozmin și nu generalul Constantin Christescu (n.n. Cozmin Gușă).

Primul set n-a avut istoric. A fost egal. Publicul, adică eu, i-a pălmuit cu bătăi repetate din cele două palme.

”Junimea” (Mihnea și Antonio) se ”relaxau” în timpul jocului, setului, ghemului de... mohair.

Setul 2

Interesant. Soare și frig la umbră. Serviciul celor patru era bine primit de public. Tot eu evident. Jocul la fileu, reverul și mai ales passing shot-ul sau mai pe românește ”palitura crânșină” a ”semi-centenarului” Cozmin erau mai mereu la... singular.

Încer să-i spun, am acest drept cam de o jumătate de secol, că jocul de tenis e precum agricultura. Zilnic!

Meciul se încheie. Scor egal. Era normal. Îmbrățișări la final. Publicul, adică tot eu, le-a înmânat cecurile. S-au destupat câteva sticle de și cu bere.

A urmat meciul de rugby, repriza a III-a. Aici mă opresc. Presa n-a avut acces.

ps

Cozmin poți să-mi faci un... ”serviciu”?

ps 2

s-a jucat fără... mască!

PONTA. POLITICIAN LA COSTUM... MURDAR

Orice limită își are... propria limită nemărginită, cu alte cuvinte ”prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul” cam așa începe o poveste în postmodernismul ăsta de tot căcatul.

Povestea o răsfoiesc pe repede înainte din două motive. Unu. Nu am niciun motiv și doi nu sînt adeptul lecturii lente. Amu în postmodernism se grăiește slow read.

Îl văd ca un priznel pe fostul sau actualul trădător de politici și culise interne (în exterior nu-l bagă nimeni în seamă) tovarășul pro victor viorel ponta, adică 2vp. Cititorule, îți aduci aminte de 2vd?

viorel se agită fără mască și îmi arată de la pupitru cât de mult pot să-l regret. Voma mă cuprinde și o las să reverse șiroaie peste un mocofan. 2vp dezvoltă tactici demne de un trecut -  ce interesant cum l-au uitat creatorii pe viorel - parvenit!

2vd aruncă peste mine numărul de case dobândite prin meditații (nu on-line!) de kwi, fluturând un bilețel cu numărul ȘASE. Bănuiesc că nu-i nota tezei de doctorat a plagiatorului 2vd cum ar crede ilie sârbu, iubitul Socrates, pardon socru. 2vd insistă să-mi arate cât sînt de prost iar când îmi dau seama, ies la interval să-i mulțumesc pentru această înțelegere. Te înșeli caraghiosule, nu sînt prost și am... ouțe! 

Puștiulică n-ai nici cea mai mică teamă. Ce părere ai de propoziția următoare: ești un penal nedovedit! Facem o analiză gramaticală pe text, o analiză pe afaceri cu statul, o lecturare mai atentă a declarației de avere, etc, etc, e tî cî? Ce zici, apare cuvântul ”șifonat” la orizont?

Dacă kwi are șase case, tu câte ai? Patru sau șapte? Cum naiba tu din muncă cinstită nu ai nimic și eu din jegmăneli sînt și mai...bogat. Ești un mic ong-ist se pare. Nu ai nimic și dai la toți. Fâs, tu nu dai nimic nimănui, tu dai doar trădări. 2vd am o întrebare. Deocamdată. Următoarea propoziție este falsă, are erori gramaticale sau persoane imaginare? ”Victor Ponta se teme de adevăr, în cazul morții lui Cristian Panait” Aștept răspunsul tău, sărăntocule (m-am lăsat impresionat de declarația de avere). Tot un ”sărăntoc” a declarat despre matale, un text ce cred că poate fi supus unei analize...juridice, de data asta. ”... Ponta este o rușine pentru toți procurorii de bună credință din țara asta, el mai are de dat explicații în legătură cu procurorul Panait...știe că este vinovat moral de acest lucru....știe foarte bine acest lucru, cum știu și alții”. Sărăntocule, mai  respiri prin... limbaliță? Ai, pentru că tu n-ai altceva, și pe asta se bazează...”alții”.

Tupeul tău nemărginit prinde contur. Cascadoria ta de tip ”dă-n mine cu căcat că pot mai mult” nu lasă urme. Îmi aduc aminte cum te-ai făcut mic, chiar mai mic ca o hârtie igienică prin Palatul Cotroceni când ”Băse” era profu și tu încercai să pari elevul din banca a treia de la geam. Nu ți-a reușit... puciul. Apropo ”Băse” nu e... ”alții”!

Începi să plictisești cât de pur vrei să fii. Ce s-a întâmplat cu tine? În noiembrie 2015 ai fost ”săftuit” de penalul liviu dragnea să demisionezi din postura de primaș peste horchestră, aruncând bagheta în scârbă sprijinit de cuvintele ”....să vină alții mai buni...” crezând că boborul coboară în stradă, aruncă gălețile de alegător și te vor implora să revii. Dute-n puii mei de trădător politic ce ești, chiar nu te satisface nimic pentru nația asta. Pardon, n-am văzut nimic. Poate să fii văzut Dan Șova, alt sfânt și alt sărăntoc creat și cunsocut de... ”alții”!(te-am dat în puii mei să nu te dau în...cocoșelul meu, te-ai prins?)

viorel dragă, tu crezi că țara asta este populată numai cu proști? Te faci de căcat, serios, îți scriu că riști să devii nutreț pentru pământ, oricare ar fi ăla. Balega nu e teză de doctorat de tip copy-paste, balega este resursă de hrană în sărăcie! Apropo, vezi că te-ai murdărit în colțul gurii... politice. Cozmin Gușă ar spune m...e prin batistă, eu forțez ordonanța militară și scriu m...e prin mască!

La Palatul Cotroceni te-ai alăturat unui cvartet, fără coarde ce-i drept, urmărind notele informative, pardon notele de pe portativul muzical, încercând să interpretezi o melodie. Poate mută, dar ți-ai asumat rolul de... trădător la puține clipe după aplauzele publicului și ruperea cotorului de la bilet. Orban, Barna, Tomac și cu tine n-au cântat nici măcar un spectacol cu public! Să arunci de pe scenă o incultă nu-i ceva... laudabilis! 2vd era și este 2vd în variantă muierească, adică tu în plus crezi că ai coaie.

2vp este demn și de scârbă covid doi și un sfert. Apropo, zilele următoare revin mai în detaliu, amu musai să plec la oficiul de pensii speciale. (te-ai prins trădătorule politic ?)

ps

nu am scris nimic despre morții de la ”Colectiv” dintr-un motiv de moralitate.

DIN TOAMNA ASTA

No salut și de la capăt.

Nu știu cum naiba, dar duduia de la edu punct ro începe să-mi fie dragă. Se scaldă, își desface decolteul până la glezne, se unge cu ulei de motor, se tunde acasă (oare la KWI?) sau face orice altă activitate demnă de educația plastică cu normă întreagă.

Acest exponent al postmodernismului liberal îmi devine din ce în ce mai drag. Nu pierde nicio secundă din această mică, dar mare, vacanță în care am intrat, cu mult înainte de decembrie 1989, să etaleze peste mine favorurile viitorului vot electronic!

Duduia de la edu punct ro vrea ca până-n toamnă să nu mai existe nici un copil...(stai cititorule că nu mă opresc aici) care să aibă acces la tehnologie. Copilul poate să-și bifeze din toamnă în agenda lui un nou prieten. Internetul!

Duduia de la edu punct ro vorbește clar, cu subiect și predicat, doar e profă de limba română, ce puii mei (poți folosi și alt limbaj în timpul lecturii), arucând virusuilui invizibil o provocare.

Duduia de la edu punct la început de mandat (nu mandat de reținere!) și-a întins promisiunile pe felia imaginară de pâine precum untul muls de la multinaționale! N-a lăsat niciun moment senzația că nu poate să înghită...tot. Siguranța, prestanța, meritocrația sînt doar câteva atitudini ce pot să fie driblate. Și au fost! Era ca un Gică Hagi în neexprimare. Duduia de la edu punct ro mă fascina, îmi deschidea apetitul, nu pofta, către un vin lovit de soare și noroc.

Ce grăia duduia de la edu punct ro? Multe, chiar exagerat de multe. Amu, pardon acum, subliniez doar ce-mi amintesc fără să...cercetez prin arhivă.

”...acest mandat îl dedic tinerilor, elevii deja mi-au scris mii de mesaje, sînt înnebuniți și părinții, voi vedea cum împart lucrurile...”

”...am sentimentul unui început de drum dificil dar atât de provocator și plin de responsabilități într-un domeniu carereprezintă însăși viața mea, educația și instruirea copiiilor și tinerilor...”

”...sînt conștintă că misiunea pe care o am de îndeplinit îmi va marca atât cariera cât și reputația...singurul reper care mă va călăuzi va fi o situație mai bună pentru elevi la ei acasă...”

Am băut vinul și am rămas interzis. Elanul duduii îmi provoca seism în zona din dos. Cum adică ”la ei acasă”? Duduie să nu-mi spui că tu ai mirosit urât, pardon ai mirosit...o previziune. Nu te văd capabilă nici să treci strada...tranziției, dar să fii profet în țara lui Daniel e mult, chiar și pentru duduia de teleorman, ce fie vorba între noi, e la fel de ”duduie” ca tine.

În toamnă toți să se descurce în mediul on-line! Întrebarea mea n-are nici un semn de punctuație, nici măcar la final! Duduie îmi reamintesc că exiști în acest ”sistem” de două decenii(!!!), averea ta este cu mult peste a unui ”dascăl normal” ce-ți lasă pasiune la catedră, tu ai un siviu complet, ai bifat tot ce se putea jegmăni în mod legal. Tu nu trăești din salariu (!!!), tu treiești de la locul de muncă (!!!). E diferență! (întreabă-l pe Liviu Dragnea, dar și alți combtanți)

M-ai dărâmat cu expresia ”...trebuie să fim pregătiți...”. Comuniștii  își începeau discursul cam așa – trebuie – și apoi erau înlănțuite cele mai spectaculoase fraze. Pot să-ți confirme colegii liberali! Emil Boc fost trepăduș prin UASCR Cluj, sau alt comunist (aici titlurile sînt mai înălțătoare, timpul fiind singurul aliat) Andrei Marga poreclit Horea (prietenii știu de ce). Lista e lungă. Privește în dreapta!

Încerci să-mi explici că în acești treizeci de ani ”omul nou” i-a uitat pe cei cincizeci de ani anteriori? Duduie m-am săturat de începuturi. Cea mai mincionoasă cură de slăbire începe așa: ”de mâine... fac...”

Duduie, tu și colegii matale (toți care au jegmănit țara asta de treizeci de ani) plecați în căutarea virusului!

Tu, mare sculă de profă de limba română îmi spui verde (culoare pe cale de dispariție din pădurile de pe aici) în față un gând sau o viziune: ”...obiectivele Ministerului Educației sunt să asigure tablete, laptop-uri până-n toamnă...”. Duduie! Duduie, acesta este OBIECTIV, e la singular! Dacă tu spui ”tablete” sau ”laptop-uri” nu înseamnă că obiectivul se transformă în...obiective! Profa, te-ai prins?

Uite ce-ți propun, dacă la toamnă acest măreț ”obiective” (să ai parte de succes-uri) nu este îndeplinit... cred că-i inutil să mai continui acesată frază. Ce zici?

Ce e mai trist într-o țară normală, să aibă oameni proști și mulți sau oameni proști și puțini? Nu e cam mult?

Ce e mai trist într-o țară normală, să aibă oameni destepți și aplecați în fața proștilor sau să aibă oameni proști și să facă pe destepții? Nu e cam puțin?

Ce e mai trist într-o țară cu oameni normali, să aibă zile și nopți sau clipe? Nu e degeaba?

Duduie în țara asta sînt oameni și părinți. Tu ce ești? N-aș fi crezut!

Atunci când MERITOCRAȚIA este înclocuită cu ORICE acesta e rezultatul. Prăbușire și moarte! În acest caz Învierea este ucisă!

Mai dă-te naibii de ziua mondială a libertății presei (3 mai oricând și oriunde).

ps

-         Duduie ai făcut gafe și mai faci;

-         Meritocrație în cazul tău nu există;

-         Demisia ta nu înseamnă Invierea învățământului, dar asta nu înseamnă că nu poți încerca;

-         Aștept în fiecare zi apariția ta, îmi ești dragă;

O ZI CA ORICARE ALTA

1 mai sau 1 Mai? (aceasta-i întrebarea)

Mă descurc cu oarecare dificultate în descoperirea răspunsului, nu dintr-un motiv  logic, pentru că logica într-o zi de sărbătoare nu dezvăluie limpeziri, dimpotrivă te ”murdărește” în interiorul...genetic.

Ocupat cu frământatul amestecului din patru litere ce sfârâie pe grătarul din plastic, prind câteva declarații zburând spre nicăieri. Nu e ca ”Lecția de zbor” a unicului Nichita, unde închizi ochii și norii, închid câmpii, ci pur și simplu e un zbor dintr-un aeroport închis spre un cer...inexistent!

Să fiu mai limpede precum o ”zamă de găină” cu tăieței. Președintele nost, al meu și al tău cititorule, îmi garantează că Ardealul rămâne poziție (nici nu se poate altfel). E drept, de pruni n-a spus nimic. Îl tăvălește precum tăvălesc eu șnițelul prin pesmet, pe derutantul, debusolatul și derbedeul politic Ciolacu.

Președintele nost, al meu și al tău iubite cititor, are o dilemă (sînt mai multe, dar se limitează la una, deocamdată) și caută un răspuns de tip...promisiune. ”Ce ți-a promis Viktor...?” După semnul întrebării – rostit – nu mi-am dat seama dacă-i cu k de la K sau c de la CÎ. Ciolacu și Victor? (mă întreb în sinea mea). Ponta e la fel de derutant, debusolat și derbedeu ca Ciolacu, dar de ce Ponta. Într-o clipă m-am redebusolat. E Orban! Nu a nost, ci al lor! ViKtor Orban! Viktor Orban i-a promis ceva lui Ciolacu. Mira-m-aș. Viktor Orban nu promite! Se ține de cuvânt. Te-ai prins...Ciolacule?

Trezit din amorțeală președintele profitor al acestui...zbor, iese la interval și dă din pene precum un curcan la tăiere. O altă zamă și tot cu tăieței.

Alt K, dar acesta la început! Kelemen Hunor având niște ouțe fantastice devine dur, se suie la tribună și încearcă să-i dea temă de casă profului. Mortală altitudine, pardon atitudine! Kelemen, prefăcându-se în dur, rostește și grăiește amenințător.

„...Klaus Iohannis, isterizat si nervos, a avut o declarație nedemnă pentru un președinte, cu un mesaj tipic PRM-ist violent și periculos: ungurii ne iau Ardealul. Astăzi am fost martorii unui eveniment fără precedent în ultimii 30 de ani... ” și cu același neastâmpăr continuă „...Președintele trebuie să-și ceară scuze pentru acest derapaj periculos...”. Serios Kelemen, te-a jignit în minoritate?

Tot KH l-a tăvălit cu ceva vreme în urmă pe președintele Academiei Române, când a fost răvășit prin tot guiașul de propoziția -  ”...cine nu sărbătorește să plece din țară...”. Iștenem, iștenem KH ce frumos ai grăit tu despre ziua națională a României, ziua în care TOȚI românii își sărbătoresc...întregul. Cât de plastic și elegant ai ”sărbătorit” și Centenarul. Ai aruncat cu paprikas și langos înspre mulțime, te-ai transformat în Isus...Harghiteanul.

Măi să fie, te-a supărat președintele? Nu cred.

Până una alta, bagă doi mici și stai cuminte... la masă!

Ce ciudat! Eu și voi (Iohannis & Hunor) sîntem trei frați. Avem doi tați și nicio mamă.

Uneori, când omul era om și prunul prun, răstălmăceam titlul acestui pamflet. Cum anume? Unu mai prost...n-am văzut.

No gata, că-mi ard micii și... musafirii!

Pa!

KWI A ÎNVIAT!

S-a întâmplat! S-a întâmplat?

Între cele două semne de punctuație îmi sprijin hamacul, lăsându-mi corpul, nevirusat, să-și detoxifieze dansul pe un portativ cu note...informative. Mister KIW a acceptat să... ”accepte” o conferință de presă, cu alte cuvinte să răspundă, și el, la puține întrebări ce sînt din plic. ”Plicul” luat sau dat tot m...e se numește.

Distinsul prof. ”șase case” a reușit să-mi capteze atenția, atât cât am răbdare ce-i drept, într-un mod curios. Pe alocuri chiar a fost ”bunicel”, dar acolo unde întrebarea ”doare” mi-a trântit-o precum scursura lui Dragnea-penal, individul ”altă întrebare”.  KIW a simțit să fie ironic și pragmatic în același timp. N-a trecut testul. Nu are carisma primei doamne și nici...stilul funcției dobândite printr-un concurs, câștigat până la urmă, cu un candidat invizibil precum acest virus.

Duduiul sibian m-a copleșit, a încercat să păcălească dar...virusul știe ce și cum. 

Dialogul cu Dan Tapalagă a fost pe ”placul” profului, fost meditator, fost inspector, fost primar, fost președinte în opoziție și actual președinte la...putere! Acolo unde el nu vrea să fie, orice din șirul prezentat, taie scurt și dă notă spunând, înghițindu-și propria flegmă, gata, ajunge, mulțumesc.

Mă așteptam de la KWI să-mi ”satisfacă” siguranța, nu să-mi ucidă ”speranța”. N-a fost în stare să accepte că a greșit, el sau cei ce-l ling atât de precis, chiar și locul unde el e...uscat!

M-am prins din două mișcări de stânga și trei de dreapta, că acest virus neucis e vina lui Dragnea și a altor pesediști. Într-un  colț, virusul a încercat să nu râdă în public și să construiască un alt traseu politico-administrativ printre cele ”șase case” și ”incubatoarele cu ouă nenumărate (încă)”.

Mister KIW a fost ”rugat” să-mi spună dacă a fost ”informat” de servicii – din timp – de existența ”dușmanului invizibil” și neastâmpărat. Merită revăzut dialogul...complet! Genial joc de gleznă ”don’ profesor”. M-am scărpinat într-un singur loc!

”...nu am atins maximul în România...” – nici nu îndrăznesc să te contrazic stimate domn. Mă bazez pe ”interiorul” meu și simt prăbușirea. E trist pentru mine, de casele tale chiar  nu-mi pasă, să fie trei sute, chiar nu-mi pasă. Mă iei și la mișto că ”te-ai tuns acasă”. Chiar, în care dintre case și cine te-a tuns? Eu înțeleg că ești președinte, tu ai înțeles?

Invizibil nu este numai virusul, invizibilă și inactivă e și scursura omului politic. Stimate domnule prof. în ce ținut vrei să dobândești autonomia? În noul ținut secuiesc? N-ai vrea matele să mă ții puțin...de vorbă? Virusul e invizibil, asta o știu. UDMR-ul e tot invizibil? Nu! Și e grav, mult mai grav ca virusul. Virusul ucide! Moartea nu înseamnă dispariție. Te-ai prins? UDMR-ul...naște și nu e fecioara Maria!

Cred  că tu,  domnule președinte, ești într-o confuzie. Alegerile s-au terminat! Am nevoie de obiectivitate stimate domn! 

Are dreptate CTP-ul, te-ai transformat în vânt, încerci să aduci un suflu în pânza politică a partidului condus de Lucovid.

Te rog domnule președinte apără-ți țara și nu guvernul! Dă-mi șansa să n-o mai văd pe duduia iubitoare de limba română bazată pe silabe și pe...labe, dă-mi șansa să văd și să cred (!!!) că n-ai mințit (exemplu cu școala dintr-o regiune franceză – asta c-am fost indulgent cu acest exemplu), dă-mi șansa să-mi culeg în curtea mea sparanghel, chiar dacă n-am semănat (!), dă-mi șansa să cred că nu m-ai păcălit...anul trecut!

Dacă a fost nevoie de cincizeci de zile, bifate,  pentru a dialoga (acest dialog pe alocuri era mai strict ca ordonanțele militare ale starețului Vela ce-ți suflă în ceafă) despre ce și cum cu viitorul acestei nații, cred că ai o mare problemă. Tu nu ești profesor și eu elev. Eu nu stau în bancă și tu la catedră. Te-ai prins că eu înțeleg că ești președintele în funcție? Chiar nu înțelegi că eu m-am tuns...acasă!

Să fii președinte e simplu, poate să-ți confirme toți președinții din consiliile de administrație atât de ”profitabile”, tu, stimate domn ești obligat să simți, să înțelegi și să respecți articolul 80 din Constituție, altminteri ”prietenul” tău te ajută să ”trăiești” articolul 95 din aceeași...Constituție!

Plec după acest dialog puțin dezamăgit. Ne prăbușim și tu știi asta !

ps. Să-ți frec frizerul!

SÎNT LAȘ - scrisoare (între) deschisă duduii MAC, MAC -

La (bună) revedere. Pare-mi potrivit salutul meu precum precizia erorilor în această pandemie, nebunie și abia la urmă anestezie.

Zilele trecute prietenul inimii și minții mele, dar și finul binecuvântării mele, Cozmin (n.n. Cozmin Gușă) îmi agita o lectură colorată cu pamflet dar și cu tonuri seismice greu de acceptat, mai ales dacă locuiesc la etaj. Uneori lectura se plimba pe alei nemurdare cu sex neprotejat și mai presus de toate, pe...nemestecate. Sexul oral lasă loc de zâmbet și regret, că doar nu mai contează o m...e în plus sau în minus. Cozmine, ai (avut) dreptate!

Textul ”sexos” avea un adresant clar. Presa! Acum am o dilemă și încerc să aflu răspunsul. Eva înainte de toate a fost ziaristă? Adam a fost mogulul? Șarpele ce rol a avut? Asta dacă era o presă...creștină, dar cum atunci ”presa” era nelocuită (?!) mizeria s-a păstrat  și astăzi! Duelurile ”știu dar tac” între unul și altul există de la începuturi. Un amic mi-a răspuns la una din dileme, ”stai liniștit, duduia e pusă acolo pentru că nu știe, ea face ce i se spune, cum naiba  muta asta rea să aibă atitudine. E legată cu o lesă și din când în când sfoara devine elastică, dar nu produce...cutremur”. Cam asta e și acum. Cu alte cuvinte ”apă bei, apă joci” .

Încep să privesc puțin în oglinda retrovizoare și simt adieri de vânt ”roșu înflăcărat”. Simt cum la urechea mea se agită șoapte de frica unei noi partide de sex oral – ”o regret pe Veorica” – tresar și cu pantalonii în vine alerg ca un pinguin dar mă opresc în  fața unei alte dudui, la fel de limitată. O privesc fix în ochii ăia nevinovați. Sâc.

Duduie profă de limbi, mai exact de limba română,  n-ai nici o (corect se scrie nicio) vină. Tu ești acolo, pentru că eu sînt (corect e sunt) un laș. Ești o scursură politică plină de dispreț, cauți să-mi silabisești toată neputința ta!

Brusc copilul acestei nații este prioritate! Cum ți-ai și v-ați dat seama că este UN copil în  acest joc murdar provocat de urmașii unor altor scursuri politice? Silabisești folosind un ton de video-chat dar și atenționându-mă cu degetul că musai să am orgasm electoral în dialog cu tine. Nu mă pot scurge, îmi păstrez cuvintele pentru un alt dialog, păstrând distanța socială, ce-l simt mai umed.

Chiar și Corina Chiriac devine ofticată pentru că tu, duduie, ai distrus un hit. ”ce mică e vacanța mare”. În ultimele trei decenii o cantitate uriașă de scursuri politice și-au definitivat studiile, doctoratele în plină nepandemie să poată accepta sexul (m)oral academic așa cum cere fișa postului.

Auzi maică precistă și tu starețe Vela, când ”presa” asta virgină și-a deschis buletinul de știri, oferind primul loc...copilului din acest joc? Când? Niciodată!

Duduie, cât de mult contează copilul urban pentru tine? Ca copilul rural? (acceptă-mi cacofonia duduie de limbă română). Cum e cu onlainul (merge și așa) prin șură? Ca sexul în paie? Așa-i, zgârâie!

Silabisirea te-a ajutat la echilibru? Fătucă cu memoria scurtă, ești în lotul acesta de peste două decenii și n-ai dat gol. Ai ratat orice ocazie, chiar dacă uneori aveai și fuleu (în acest caz cuvântul fuleu are alt sens. te-ai prins?).

Cum naiba copilul acestei nații să crească ”tare ca piatra, iute ca săgeata” când tu nu-i dai nicio șansă ca el să  joace în același timp la două echipe – doar tu poți să joci la două mastere în același timp în care erai (și ești) plătită din ban public (ca mine de altfel) într-o funcție...dăruită pentru merite deosebite. Prin batistă?

Copilul nației contează pentru tine, îl sufoci cu daruri. Arunci peste el tabletă, calculator și ordonanță, ca el să se simtă iubit și mângâiat. Copilul va crește, fără sprijinul părinților, mângâiat doar de bona thailandeză și bunica de la țară. Părinții sînt plecați după sparanghel, iar la întoarcere tableta și calculatorul va fi înlocuit de un ”merțan” de la tată mustăcios și mamă fără ou, asta dacă cineva câștigă pariul.

Duduie e vorba de pariul ”dă merțanu, io fac sala”. Îți pasă de copilul acestei nații și te cred. Îți pasă și de dascăl și te cred. Chiar cum e cu spusele plecate din gura ta: ”...pentru elevii care au probleme de sănătate sau au în familie persoane cu risc de îmbolnăvire, prezența la școală va fi opțională doar cu aprobarea părinților, în această situație elevii vor continua on line...”. În nemernicia curiozității mele te întreb duduie, dascălul ce ARE în familie persoană cu risc de îmbolnăvire și n-are părinți poate să-ți dea una, alta on-line? Dacă copilul (nu te lega de cacofonia mea că te fac Viorică) are doar un calculator și spre ”ghinionul” lui părinții în țară și lucrează on-line și ei, școala își modifică orarul?

Chiar îți pasă de copilul acestei nații, de aceea mă bucur că aparțin altei nații!

Sînt un laș duduie, te-am lăsat să-ți lăfăi mărimea, lașitatea mea a dat șansă scursurilor să decidă.

Uite ce vede copilul din mine acum: ”... cu cât ești mai prost, mai imoral, mai leneș, mai nesimțit, mai lingușitor, mai prostalău, mai grobian, mai ticălos, mai curvă și obligatoriu corupt ai șanse de a deveni politician de top...” (colegul matele duduie, Rareș). Și acum curiozitatea. Ești în top? Ludovic e în top? Viorica e în top? KIW e în top? Dinamo e în top? Vela e în top? Dragnea e în top? Ce jucători, ce lot! Unde sînt calificările de altădată?

Duduie te dezamăgesc, am o informație că Dumnezeu îmi dă posibilitatea de a mă juca la butoane pentru un minut în ”România normală”. În acel minut te provoc să te transformi și să devii duduia de la video-chat. Doar un minut iar în acel minut să-ți cadă netul precum cad buștenii acestei nații.

Apropo, tot colegul tău Rareș (n.n. Bogdan) se lăuda în baia de mulțime (nu anticipai pandemia, era pe 1 decembrie anul trecut) cum taie el pensiile speciale ”...le vom tăia și vom face multe altele de ce am promis. Pas cu pas...”. Acum e liniște, virusul a tocat lama foarfecei, justiția se joacă precum copilul pe tableta venită cu...virusul. Justiția are mască, dar și...batistă. O m...e mică înainte de culcare.

Duduie nu tăia nimic, nici măcar vacanța. Sînt laș pentru că ți-am dat șansa să...fiu păcălit.

Silabisește mai departe, pentru că mi-am luat m...a. Apropo, baciului sibian i-ai silabisit mult, sînt surprins de silabisirea lui. Chiar toți...silabisim?

Să-mi bag silaba în orice vocală ieșită din cuvânt! Au!