CE FAC?

 Ce fac și încotro mă duc, par două întrebări de(s)prinse dintr-un interior de hotel prăfuit, cu amintiri triste și ”ferești” moderne. Da, chiar așa, ce fac?

Cititorule te invit la o cafea, pe care o ”șuetăm” până la epuizarea faptelor. E banal, obraznic de banal să areți cu ”deștu” înspre și spre, de aceea plec și aplec asupra șuetei un bun simț, cel al... copilăriei. La firescul salut al dimineții, la joaca până la epuizare sau la inepuizabilul ecou provocat de mama și tata amintindu-mi ca ”azi e deja... mâine”.

Privesc fețe gri, capetele sînt (a)plecate, oamenii triști lipsiți de orizont. Brusc mă privesc pe mine, poate îmi impun acest peisaj în fața mea. Nu. Peisajul e real. Există gri! Copiii sînt liberi, n-au lesă dar ”simt libertatea” lor în ”șueta directă” – ”bă, ți-am spus că n-ai...”  - ”tu nu vezi, ești...” – ”semeni cu... că daia faci așa...” – acestea nu sînt chestionare milițienești, sînt îndemnuri pentru viitor, ca copilul (cacofonie acceptată de acest text) să prindă drag de tot și toate. Sâc.

Din acest, hai să-l numesc ”deranj pentru viitor”, se nasc copiii ce vor construi sensul, originea și direcția acestui vector numit simplu: România!

Dacă astăzi sînt contemporan cu prostia politică și pot nominaliza  – deschid o paranteză - (n-am nicio treabă că-i de stânga sau de dreapta pentru că ei habar n-au de așa ceva dar mă văd obligat să încep cu două muieri): 2vd (veorica) , ani+și+a (anisia) de pe lângă catedră, lucovid 19 și 20, marinarul, muierea cu mai mulți bărbați, bărbatul cu mai multe muieri, pasul făcut pas cu pas, mitralieră, penalul și hoții, securistul (aici e drept – ”e cam mulți” doar el are porecla), moșu și lista poate fi completată (nu complectată cum ar crede tuta asta de la educație) – închid paranteza – mă văd obligat să-mi reamintesc și să-mi trag ”o mamă de bătaie” pentru lașitatea mea.

Înțeleg că în toamnă prostia (mea) politică mă cheamă la raport, adică la  alegeri. Să-mi dau cu... șansa. Am avut alături un prieten-frățior (era mai mic dar mai mare ca mine) și ne ”șuetam” ore, zile și chiar secunde politice încercând să vedem luminița de la capătul tunelului, înainte ca să apară ca expresie, încercam să devenim oameni înainte ca expresia ”... ce blestem o fi pe poporul ăsta de a ajuns până la urmă să aleagă între doi foști comuniști...” să existe sau încercam să fim normali în... continuare. Mă încheia de fiecare dată, ca-ntr-un joc de șah, cu teză ce nu poate să fie corectată de nimeni și de nimic. Când era la mutarea finală mă apela cu ”Artimoane” sau ”Sofocle” și grăia: ”...problema nu e că dracii nu sînt negri, ci că îngerii nu sînt albi...” și regele era mat! Din păcate el a alergat spre o cursă a Cerului și a ajuns să fie deasupra tuturor...

De aici pleacă șueta. Te minte preotul, te trădează dascălul, te minte vameșul, te minte... părintele! Și atunci nu-i decât (doamne ce urăsc acest cuvânt) un pas până când mint și eu. Și am făcut acest pas. E drept că nu pas cu pas cum scrie unul și altul.

Duduia de la edu punct ro responsabilizează ”boborul” mai puțin ”liberalismul” personal.

text imaginar real - Să facă și să dreagă ăla, să decidă și să răspundă și apoi vin eu ca o țață și explic de ce mere treaba prost, nu înainte de a arăta și cu deștu. La plăji fără distanță socială, doar în clasă! Pentru că îi loc destul în clase, câte un metru între elevi până când dascălul ajunge să fie în afara clasei. Să vină părinții la ore, fără acceptul lor notele să nu fie date. Cine-ți cunoaște cel mai bine copilul la școală? Părintele! Cine-și cunoaște mai bine copilu ”pe plăji”? tăt părintele. Păi dacă ”tăt părintele” e peste tot, cred că e nimerit să se înființeze un minister. Noi locuri de muncă, șomajul scade și pesedeul moare de ciudă că sîntem mai buni. Din două palme peste mână duduia își revine din liberalismul personal. Intră în comă politică. Adică face ce spun...  aparatele.

Iar aparatele ce spun? Aparatele îi dau oxigen politic candidatului independent la primăria bucureștenilor, bucureșteni ce-i aplaudau pe mineri în iunie 1990 pentru că au venit cu trenuri speciale, nechemați de nimeni, să planteze panseluțe! Pot să aplaude și acum pentru că nu unul, nici doi ci au trei candidați de tot rahatul. De ce rahat? Musca trage la... zahăr. Duduia de la edu punct ro este întreruptă din când în când de altă duduie, la fel de capabilă și de imaginară, cu apelativul ”taci fă, că acum io zic”. Și zice! Este obositor de inteligentă politic. Așa că cititorule, te-am ”amenințat” prin text ce și cum despre minciună! – textul imaginar real e la final.

Închei brusc acest pamflet, că musai să mă țâp în apă, canicula îmi provoacă un disconfort politic absurd și devin un taban, dacă mă înșurubez în jurul expresiei ”iute ca oțelul”, dar cu distanță socială față de un samurai. N-am nici cultura și nici...

Îmi place trioul de la București, chiar mă gândesc la un... flotant!

Închei cu o întrebare. Ce fac?

 

EU, TU și... NIMENI

E vară și nu e cald, ba din contră soarele nu-mi mai aparține. E trist și fără brațe. Acolo, unde în trecutul meu era lumină, acum e o fabrică de oameni. Da, chiar așa. Niște oameni și ei...

E vară și nu e plouă, ba din contră  norii s-au certat în văzul cerului fără nici un picur. Apoi a tunat, lăsând imperfecțiunea să escaledeze pe umerii prostiei și a ”balamucului de tip circ”.

E vară și  voucherele de vacanță se dezbracă de salopete, mănuși și mască. Se aruncă spre prețurile ”deloc nesimțite” de pe la noi, invitându-mă la o șuetă cu odihnă și ”ol inclus” fără să gândesc că mărul ce-l dezbrac până la cotor a escaladat de la cota un leu la cota cinci lei! Îmi place vara asta, plătesc patru și ”halesc”...cât plătesc!

... și toate cu mască!

Dar nu despre vară e vorba ”amu”, ci despre cine sînt și ce caut eu aici și acum! Chiar așa, ce caut eu aici! Cine m-a trimis? Dumnezeu? Doamne, Tu dacă vezi, de ce accepți? Nu ajunge că fac eu asta? De ce și Tu?

Oare omul mai are nevoie de cultură? De carte? De cuvânt? De literă? De caiet? De creion? De mână? Doamne, Tu poți să-mi iei masca de pe ochi și creier, să rămână doar pe gură și nas! Așa cum o port (acum) ”la barbă” nu mă ajută. Sînt obligat să pun mâna la gură când casc, e drept e un avantaj că-mi pot scuipa ”sămânța”.

E nevoie de mine acum? Dar de tine cititorule, e nevoie? Oare înțeleg eu gravitatea din jurul meu? De ce am ajuns să cerșesc să fie ”ucis politic” unul sau altul, ce-și măsoară limitele în fața mea? Cum e posibil ca un ”ț” de ”sus” să fie ipocrit și neînsemnat dar să decidă? De ce am ajuns să cerșesc, nu vreau să fiu întreținut (chiar dacă am certificat de handicap) în acest ”parc terestru”? Moartea politică de acum nu ajută la nimic, minunea divină îi învie precum pe Lazăr. N-am nevoie de moarte, am nevoie de... mine. Nu vreau să arăt că-mi cerșesc... normalul. Acum „ipocritul și nesimțitul om politic” își întinde brațul spre mine, arătându-mi cu... ”deștu arătător” o ușoară amenințare. Vrei să te reeduc? (o întrebare cu ecou). Nu-mi rotesc capul, pentru că sînt sigur de singurătate, dar îmi încord tot interiorul și arunc spre el un ”duș autohton” însoțit ce-i drept de o urare ce n-o pot reproduce în scris din motive de... ton. ”Ipocritul și nesimțitul” de azi e același de trei decenii. El n-are doctrină și stabilitate. El are doar interes!

Cine caută soluții? Cine găsește rezolvări? Cine-și asumă viitorul? Eu? Tu? Nimeni? Ce ”parc terestru” mic. Eu, tu și nimeni?

Am ajuns să urăsc frumosul sau chiar să-l uit

Am ajuns să n-ajung

Am  ajuns îndeajuns

Am ajuns... nicăieri

Oare performanță mai există? Dar succes? Nu știu cât din ”gravitatea completă în care mă aflu” (stai blând că și tu) înțeleg, dar știu că pot să ajung și mai jos. Atunci, frumosul de acum va fi urât, iar urâtul de acum va fi frumos. Ciudat. Niciun ”nemernic” de azi – oricare ar fi el în afară de axa: eu, tu și nimeni – nu va putea răspunde la o întrebare simplă: De ce?

Chiar, la ce mă ajută pe mine acum să-mi știu viitorul? E nevoie de reașezare? Regândire? Reînființare (ca individ și nație)? Oare îmi permite condiția fizică? Am alergat eu prin biblioteci? Am răsfoit eu pagini? Ce-am făcut eu să merit asta?

Doamne, m-am plictist de propriile mele întrebări și neajunsuri. Eu m-am săturat. Tu? Nimeni? Axa asta nu e vector. Axa asta și-a pierdut originea, sensul și direcția. Axa  asta a murit!

Așa că liber la distracție! Hai la mare sau la munte, că are cine... și pe mine și pe tine!

Apropo, nu-ți mai deschide ochii că vezi prost, deschide-ți mintea să răsară soarele și... plouă!

De peste tot și de nicăieri, eu, tu și... nimeni.

JOC... NEVIRUSAT

Salve cititorule. No, hai la o mișcare statică în jurul unei mini-povești.

Ieri, mai pe înțelesul meu douăzeci și doi mai douăzeci douăzeci, m-am aruncat spre tenis. Dor de sport ca de virus, echipat la patru sau șase ace  am ajuns la partida inaugurală a turneului (organizat de mine) Romanian F. Open (”F-ul” nu-i de la France).

Doi ”semicentenari” au provocat ”junimea”. Neispirați pe moment, dar cu înțelepciune pe parcurs. Partidă de dublu...mixt. Și-au încrucișat vârstele. La serviciu ”70”, la primire așișderea.

Meciul.

Setul 1

Spre surpriza mea Călin (n.n. Călin Budișan) are un serviciu puternic, precis și la... subiect, precum roba ce o poartă. Asul era o... nesurpriză. ”Mătura” linia de fund (n-am găsit alt demarcaj literar) precum un stoper în... ofensiva de la Nămoloasa. Dincolo de fileu era generalul cu funcție de mareșal... adversarul Cozmin și nu generalul Constantin Christescu (n.n. Cozmin Gușă).

Primul set n-a avut istoric. A fost egal. Publicul, adică eu, i-a pălmuit cu bătăi repetate din cele două palme.

”Junimea” (Mihnea și Antonio) se ”relaxau” în timpul jocului, setului, ghemului de... mohair.

Setul 2

Interesant. Soare și frig la umbră. Serviciul celor patru era bine primit de public. Tot eu evident. Jocul la fileu, reverul și mai ales passing shot-ul sau mai pe românește ”palitura crânșină” a ”semi-centenarului” Cozmin erau mai mereu la... singular.

Încer să-i spun, am acest drept cam de o jumătate de secol, că jocul de tenis e precum agricultura. Zilnic!

Meciul se încheie. Scor egal. Era normal. Îmbrățișări la final. Publicul, adică tot eu, le-a înmânat cecurile. S-au destupat câteva sticle de și cu bere.

A urmat meciul de rugby, repriza a III-a. Aici mă opresc. Presa n-a avut acces.

ps

Cozmin poți să-mi faci un... ”serviciu”?

ps 2

s-a jucat fără... mască!

PONTA. POLITICIAN LA COSTUM... MURDAR

Orice limită își are... propria limită nemărginită, cu alte cuvinte ”prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul” cam așa începe o poveste în postmodernismul ăsta de tot căcatul.

Povestea o răsfoiesc pe repede înainte din două motive. Unu. Nu am niciun motiv și doi nu sînt adeptul lecturii lente. Amu în postmodernism se grăiește slow read.

Îl văd ca un priznel pe fostul sau actualul trădător de politici și culise interne (în exterior nu-l bagă nimeni în seamă) tovarășul pro victor viorel ponta, adică 2vp. Cititorule, îți aduci aminte de 2vd?

viorel se agită fără mască și îmi arată de la pupitru cât de mult pot să-l regret. Voma mă cuprinde și o las să reverse șiroaie peste un mocofan. 2vp dezvoltă tactici demne de un trecut -  ce interesant cum l-au uitat creatorii pe viorel - parvenit!

2vd aruncă peste mine numărul de case dobândite prin meditații (nu on-line!) de kwi, fluturând un bilețel cu numărul ȘASE. Bănuiesc că nu-i nota tezei de doctorat a plagiatorului 2vd cum ar crede ilie sârbu, iubitul Socrates, pardon socru. 2vd insistă să-mi arate cât sînt de prost iar când îmi dau seama, ies la interval să-i mulțumesc pentru această înțelegere. Te înșeli caraghiosule, nu sînt prost și am... ouțe! 

Puștiulică n-ai nici cea mai mică teamă. Ce părere ai de propoziția următoare: ești un penal nedovedit! Facem o analiză gramaticală pe text, o analiză pe afaceri cu statul, o lecturare mai atentă a declarației de avere, etc, etc, e tî cî? Ce zici, apare cuvântul ”șifonat” la orizont?

Dacă kwi are șase case, tu câte ai? Patru sau șapte? Cum naiba tu din muncă cinstită nu ai nimic și eu din jegmăneli sînt și mai...bogat. Ești un mic ong-ist se pare. Nu ai nimic și dai la toți. Fâs, tu nu dai nimic nimănui, tu dai doar trădări. 2vd am o întrebare. Deocamdată. Următoarea propoziție este falsă, are erori gramaticale sau persoane imaginare? ”Victor Ponta se teme de adevăr, în cazul morții lui Cristian Panait” Aștept răspunsul tău, sărăntocule (m-am lăsat impresionat de declarația de avere). Tot un ”sărăntoc” a declarat despre matale, un text ce cred că poate fi supus unei analize...juridice, de data asta. ”... Ponta este o rușine pentru toți procurorii de bună credință din țara asta, el mai are de dat explicații în legătură cu procurorul Panait...știe că este vinovat moral de acest lucru....știe foarte bine acest lucru, cum știu și alții”. Sărăntocule, mai  respiri prin... limbaliță? Ai, pentru că tu n-ai altceva, și pe asta se bazează...”alții”.

Tupeul tău nemărginit prinde contur. Cascadoria ta de tip ”dă-n mine cu căcat că pot mai mult” nu lasă urme. Îmi aduc aminte cum te-ai făcut mic, chiar mai mic ca o hârtie igienică prin Palatul Cotroceni când ”Băse” era profu și tu încercai să pari elevul din banca a treia de la geam. Nu ți-a reușit... puciul. Apropo ”Băse” nu e... ”alții”!

Începi să plictisești cât de pur vrei să fii. Ce s-a întâmplat cu tine? În noiembrie 2015 ai fost ”săftuit” de penalul liviu dragnea să demisionezi din postura de primaș peste horchestră, aruncând bagheta în scârbă sprijinit de cuvintele ”....să vină alții mai buni...” crezând că boborul coboară în stradă, aruncă gălețile de alegător și te vor implora să revii. Dute-n puii mei de trădător politic ce ești, chiar nu te satisface nimic pentru nația asta. Pardon, n-am văzut nimic. Poate să fii văzut Dan Șova, alt sfânt și alt sărăntoc creat și cunsocut de... ”alții”!(te-am dat în puii mei să nu te dau în...cocoșelul meu, te-ai prins?)

viorel dragă, tu crezi că țara asta este populată numai cu proști? Te faci de căcat, serios, îți scriu că riști să devii nutreț pentru pământ, oricare ar fi ăla. Balega nu e teză de doctorat de tip copy-paste, balega este resursă de hrană în sărăcie! Apropo, vezi că te-ai murdărit în colțul gurii... politice. Cozmin Gușă ar spune m...e prin batistă, eu forțez ordonanța militară și scriu m...e prin mască!

La Palatul Cotroceni te-ai alăturat unui cvartet, fără coarde ce-i drept, urmărind notele informative, pardon notele de pe portativul muzical, încercând să interpretezi o melodie. Poate mută, dar ți-ai asumat rolul de... trădător la puține clipe după aplauzele publicului și ruperea cotorului de la bilet. Orban, Barna, Tomac și cu tine n-au cântat nici măcar un spectacol cu public! Să arunci de pe scenă o incultă nu-i ceva... laudabilis! 2vd era și este 2vd în variantă muierească, adică tu în plus crezi că ai coaie.

2vp este demn și de scârbă covid doi și un sfert. Apropo, zilele următoare revin mai în detaliu, amu musai să plec la oficiul de pensii speciale. (te-ai prins trădătorule politic ?)

ps

nu am scris nimic despre morții de la ”Colectiv” dintr-un motiv de moralitate.

DIN TOAMNA ASTA

No salut și de la capăt.

Nu știu cum naiba, dar duduia de la edu punct ro începe să-mi fie dragă. Se scaldă, își desface decolteul până la glezne, se unge cu ulei de motor, se tunde acasă (oare la KWI?) sau face orice altă activitate demnă de educația plastică cu normă întreagă.

Acest exponent al postmodernismului liberal îmi devine din ce în ce mai drag. Nu pierde nicio secundă din această mică, dar mare, vacanță în care am intrat, cu mult înainte de decembrie 1989, să etaleze peste mine favorurile viitorului vot electronic!

Duduia de la edu punct ro vrea ca până-n toamnă să nu mai existe nici un copil...(stai cititorule că nu mă opresc aici) care să aibă acces la tehnologie. Copilul poate să-și bifeze din toamnă în agenda lui un nou prieten. Internetul!

Duduia de la edu punct ro vorbește clar, cu subiect și predicat, doar e profă de limba română, ce puii mei (poți folosi și alt limbaj în timpul lecturii), arucând virusuilui invizibil o provocare.

Duduia de la edu punct la început de mandat (nu mandat de reținere!) și-a întins promisiunile pe felia imaginară de pâine precum untul muls de la multinaționale! N-a lăsat niciun moment senzația că nu poate să înghită...tot. Siguranța, prestanța, meritocrația sînt doar câteva atitudini ce pot să fie driblate. Și au fost! Era ca un Gică Hagi în neexprimare. Duduia de la edu punct ro mă fascina, îmi deschidea apetitul, nu pofta, către un vin lovit de soare și noroc.

Ce grăia duduia de la edu punct ro? Multe, chiar exagerat de multe. Amu, pardon acum, subliniez doar ce-mi amintesc fără să...cercetez prin arhivă.

”...acest mandat îl dedic tinerilor, elevii deja mi-au scris mii de mesaje, sînt înnebuniți și părinții, voi vedea cum împart lucrurile...”

”...am sentimentul unui început de drum dificil dar atât de provocator și plin de responsabilități într-un domeniu carereprezintă însăși viața mea, educația și instruirea copiiilor și tinerilor...”

”...sînt conștintă că misiunea pe care o am de îndeplinit îmi va marca atât cariera cât și reputația...singurul reper care mă va călăuzi va fi o situație mai bună pentru elevi la ei acasă...”

Am băut vinul și am rămas interzis. Elanul duduii îmi provoca seism în zona din dos. Cum adică ”la ei acasă”? Duduie să nu-mi spui că tu ai mirosit urât, pardon ai mirosit...o previziune. Nu te văd capabilă nici să treci strada...tranziției, dar să fii profet în țara lui Daniel e mult, chiar și pentru duduia de teleorman, ce fie vorba între noi, e la fel de ”duduie” ca tine.

În toamnă toți să se descurce în mediul on-line! Întrebarea mea n-are nici un semn de punctuație, nici măcar la final! Duduie îmi reamintesc că exiști în acest ”sistem” de două decenii(!!!), averea ta este cu mult peste a unui ”dascăl normal” ce-ți lasă pasiune la catedră, tu ai un siviu complet, ai bifat tot ce se putea jegmăni în mod legal. Tu nu trăești din salariu (!!!), tu treiești de la locul de muncă (!!!). E diferență! (întreabă-l pe Liviu Dragnea, dar și alți combtanți)

M-ai dărâmat cu expresia ”...trebuie să fim pregătiți...”. Comuniștii  își începeau discursul cam așa – trebuie – și apoi erau înlănțuite cele mai spectaculoase fraze. Pot să-ți confirme colegii liberali! Emil Boc fost trepăduș prin UASCR Cluj, sau alt comunist (aici titlurile sînt mai înălțătoare, timpul fiind singurul aliat) Andrei Marga poreclit Horea (prietenii știu de ce). Lista e lungă. Privește în dreapta!

Încerci să-mi explici că în acești treizeci de ani ”omul nou” i-a uitat pe cei cincizeci de ani anteriori? Duduie m-am săturat de începuturi. Cea mai mincionoasă cură de slăbire începe așa: ”de mâine... fac...”

Duduie, tu și colegii matale (toți care au jegmănit țara asta de treizeci de ani) plecați în căutarea virusului!

Tu, mare sculă de profă de limba română îmi spui verde (culoare pe cale de dispariție din pădurile de pe aici) în față un gând sau o viziune: ”...obiectivele Ministerului Educației sunt să asigure tablete, laptop-uri până-n toamnă...”. Duduie! Duduie, acesta este OBIECTIV, e la singular! Dacă tu spui ”tablete” sau ”laptop-uri” nu înseamnă că obiectivul se transformă în...obiective! Profa, te-ai prins?

Uite ce-ți propun, dacă la toamnă acest măreț ”obiective” (să ai parte de succes-uri) nu este îndeplinit... cred că-i inutil să mai continui acesată frază. Ce zici?

Ce e mai trist într-o țară normală, să aibă oameni proști și mulți sau oameni proști și puțini? Nu e cam mult?

Ce e mai trist într-o țară normală, să aibă oameni destepți și aplecați în fața proștilor sau să aibă oameni proști și să facă pe destepții? Nu e cam puțin?

Ce e mai trist într-o țară cu oameni normali, să aibă zile și nopți sau clipe? Nu e degeaba?

Duduie în țara asta sînt oameni și părinți. Tu ce ești? N-aș fi crezut!

Atunci când MERITOCRAȚIA este înclocuită cu ORICE acesta e rezultatul. Prăbușire și moarte! În acest caz Învierea este ucisă!

Mai dă-te naibii de ziua mondială a libertății presei (3 mai oricând și oriunde).

ps

-         Duduie ai făcut gafe și mai faci;

-         Meritocrație în cazul tău nu există;

-         Demisia ta nu înseamnă Invierea învățământului, dar asta nu înseamnă că nu poți încerca;

-         Aștept în fiecare zi apariția ta, îmi ești dragă;

O ZI CA ORICARE ALTA

1 mai sau 1 Mai? (aceasta-i întrebarea)

Mă descurc cu oarecare dificultate în descoperirea răspunsului, nu dintr-un motiv  logic, pentru că logica într-o zi de sărbătoare nu dezvăluie limpeziri, dimpotrivă te ”murdărește” în interiorul...genetic.

Ocupat cu frământatul amestecului din patru litere ce sfârâie pe grătarul din plastic, prind câteva declarații zburând spre nicăieri. Nu e ca ”Lecția de zbor” a unicului Nichita, unde închizi ochii și norii, închid câmpii, ci pur și simplu e un zbor dintr-un aeroport închis spre un cer...inexistent!

Să fiu mai limpede precum o ”zamă de găină” cu tăieței. Președintele nost, al meu și al tău cititorule, îmi garantează că Ardealul rămâne poziție (nici nu se poate altfel). E drept, de pruni n-a spus nimic. Îl tăvălește precum tăvălesc eu șnițelul prin pesmet, pe derutantul, debusolatul și derbedeul politic Ciolacu.

Președintele nost, al meu și al tău iubite cititor, are o dilemă (sînt mai multe, dar se limitează la una, deocamdată) și caută un răspuns de tip...promisiune. ”Ce ți-a promis Viktor...?” După semnul întrebării – rostit – nu mi-am dat seama dacă-i cu k de la K sau c de la CÎ. Ciolacu și Victor? (mă întreb în sinea mea). Ponta e la fel de derutant, debusolat și derbedeu ca Ciolacu, dar de ce Ponta. Într-o clipă m-am redebusolat. E Orban! Nu a nost, ci al lor! ViKtor Orban! Viktor Orban i-a promis ceva lui Ciolacu. Mira-m-aș. Viktor Orban nu promite! Se ține de cuvânt. Te-ai prins...Ciolacule?

Trezit din amorțeală președintele profitor al acestui...zbor, iese la interval și dă din pene precum un curcan la tăiere. O altă zamă și tot cu tăieței.

Alt K, dar acesta la început! Kelemen Hunor având niște ouțe fantastice devine dur, se suie la tribună și încearcă să-i dea temă de casă profului. Mortală altitudine, pardon atitudine! Kelemen, prefăcându-se în dur, rostește și grăiește amenințător.

„...Klaus Iohannis, isterizat si nervos, a avut o declarație nedemnă pentru un președinte, cu un mesaj tipic PRM-ist violent și periculos: ungurii ne iau Ardealul. Astăzi am fost martorii unui eveniment fără precedent în ultimii 30 de ani... ” și cu același neastâmpăr continuă „...Președintele trebuie să-și ceară scuze pentru acest derapaj periculos...”. Serios Kelemen, te-a jignit în minoritate?

Tot KH l-a tăvălit cu ceva vreme în urmă pe președintele Academiei Române, când a fost răvășit prin tot guiașul de propoziția -  ”...cine nu sărbătorește să plece din țară...”. Iștenem, iștenem KH ce frumos ai grăit tu despre ziua națională a României, ziua în care TOȚI românii își sărbătoresc...întregul. Cât de plastic și elegant ai ”sărbătorit” și Centenarul. Ai aruncat cu paprikas și langos înspre mulțime, te-ai transformat în Isus...Harghiteanul.

Măi să fie, te-a supărat președintele? Nu cred.

Până una alta, bagă doi mici și stai cuminte... la masă!

Ce ciudat! Eu și voi (Iohannis & Hunor) sîntem trei frați. Avem doi tați și nicio mamă.

Uneori, când omul era om și prunul prun, răstălmăceam titlul acestui pamflet. Cum anume? Unu mai prost...n-am văzut.

No gata, că-mi ard micii și... musafirii!

Pa!