TREI PURCELOASE

La toamnă ne alegem, dar nu recolta și poate mergem și la școală, ce-i drept fiecare după cum crede de cuviință. Duduia de la edu punct ro, modestă intelectual și profesional, încearcă să devină utilă (sâc) și să câștige apetit sexual, pardon apetit politic, scuze încă o dată, capital politic pentru noii liberali, proveniți din diferite partide. Liberalii normali au plecat spre Cer, iar urmașii lor au intrat în pesede.

De pe centura traseisto-penalo-obligatorii mă văd silit (uf, mă obligă neamul) și nesilit de nimeni să-mi fac singur semnul celor patru puncte cardinale. Celebra ”sârmă” ce s-a svârcolit printre mațele nu mai puțin celebrei dudui Firea lasă urmări electorale clare: candidat la primăria capitalei. Sârma agitatoare, chiar dacă a  avut dimensiuni reduse pentru legat baloți sau alte operații agricole – chair așa, cine n-are sârmă să-și cumpere – o propulsează pe duduia soție de primar în  polpozișăn. Gabi nu se pierde cu...”firea” și privește acest joc ca pe un concurs propus și corectat de o altă duduie la fel de valoroasă. Anisi și nu mai știu cum, ea zice că-i șefă la învățământ. Apropo, înainte de 90 la învățământ tot un șăf de calibru a avut școala românească! Duduia Gabi îmi reamintește că ea are o țară, acum mai vrea (încă o dată) o capitală. Găbița m-a poftit cu ospitalitea ei de moldoveancă parvenită în țara ei, acum mă inivită (și ce-i dacă n-am buletin de București) să-i răsplătesc ”neajunsurile politice”  alegând-o drept mare cucoană. Sârma ce i-a provocat mari dereglări politice, i-a blocat și succesul literar. După uriașul succes poetic – păcat de festivalul național Cântarea României – muza versificatoare s-a diminuat, cum se diminuează acum șansele ei de a deveni cucoană de București! Nu i-am citit poezia, dar o comentez. Ha!Ha! Ha! Găbiță, tu chiar crezi? Titlurile amenință un succes politic.

Volumul ” O altă lume ” (poezie) și „Țara sucită și-nvârtită„ (carte pentru copii) au din start nume strălucitor. Conținutul este peste așteptări. Volumul de poezie chiar la debut a primit premiu! Premiul pentru... debut. Cartea pentru copii n-a avut același succes pentru că debutul în România e... o singură dată. Păcat, cei mici meritau și ei un premiu. Atenția ta pentru ei a fost evidentă. Peste două mii de creșe, trei mii de grădinițe, școli și parcuri pentru copiii străzii și a parinților derutați și nervoși, au fost doar câteva din realizările tale de mare cucoană. De pistele de biciclete nici nu vreau să scriu. Toți posesorii s-au bucurat de pistele colorate și întinse pe... verticală în nepoluatul București. Ești o mică fufă de Veneția, sau nu, ăsta e numele filmului regizat de Petre Bokor. Apropo, ai habar de sensul... tufei de Veneția? Și acum mă scald în versurile tale, poetă ce ești tu de primăriță capitală. Mă plimbi printre rime, mă arunci peste povești și umbre, ce mai ești atât de excitată poetic încât orgasmul meu politic crește în... sondaje. Premiat-o, explică-i electoratului ce și cum se mănâncă poezia în care n-ai vrut să te arunci peste tricouri, goală fiind, dansând peste băncile mâzgălite. Nu te întreb cum erau mâzgălite băncile pentru că risc să te lovesc cu un adjectiv aspru. Rușinos duduie, dar am o veste bună. Ai ajuns la capăt.

Candidatul ce parcă se află în opoziție tot timpul e liniștit. Marinarul îi ia palme (este obișnuit)  peste ”șușu gol” (îți place nebunaticule?) și rămâne în opoziție încă pe atât. Reinventarea stimate domn nu te-a avut în vedere. În timp poți să-i aduci câte un pahar de ”pepsiglas” analfabetei funcționale de la edu punct ro, s-o ajuți la spălat rufe și lenejerie intimă (te bagi?) prin metode doar de tine știute. Frecarea rufelor poate aduce creșteri procentuale spre disperarea bor-ului. Stimate domn, ce nu înțeleg (încă) cum un matematician de valoare domniei voastre poate să-și bată joc de aritmetica elementară. Concret aritmetic vorbind, dacă ai în mână peste două mii de dolari și-i lași jos, spunând că șaizeci (60!!!) tot de dolari sînt mai mulți ca două mii, cum naiba faci din fotoliu de primar să ”zguduie” capitala, cu Dragnea în arest și Iohannis la Cotroceni? NU înțeleg și basta. Fie vorba între noi cred că n-ai nicio treabă cu primăria, catedra este salvarea ta spre disperarea duduii cu ”pepsiglas” și fuga de răspundere.

Al treilea candidat din sfânta treime a ”bor-ului” politic este călugărul-stareț de la mânăstirea cu nume scurt și prescis: Secu. ”Marinerul” lu mama (tata) mare s-a zvârcolit prin Europa unită și dezbinată și a decis (El a Decis, nu Partidul!) să-și măsoare forțele vizibile și invizibile cu poeta lu pește și aritmeticianul. Cred că ”Marinerul” n-are nici și nici. Rupe și mușcă tot. Versurile Găbiței se vor tăvăli printr-o mocirlă gramaticalo-politicianistică, rupându-și orice literă din cuvânt. Găbița îl va cunoaște cu adevărat pe ”Marinerul” de la Secu! Chiar mă întreb cine rezistă zece secunde în picioare, sau nu mă întreb. Oricum e rușinos pentru ”Mariner” această candidatură. A avut șansa să ofere acestei nații tot. A avut totul la picioare și sub control . S-a ales praful. Acum știe? De ce? Faci parte dintr-un joc și eu sînt obligat să-mi instalez... platforma. Nu mi-a plăcut la Secu... Ție?

Lista candidaților e completă și acceptată de veșnicul candidat: Ion. Ion de la centru. Acum el își linge rănile, sărăcia și trecutul.

Propun câteva operații elementare și... aritmetice:

1945 – 1989 = ...

1990 – 2000 = ...

2000 – 2012 = ...

2012 – 2029 = ...

Atenție la scădere! Aceaste operații (de fapt e una singură) elementare poate să producă surprize. Rezultatul nu este diferență și în acest caz scăderea nu este opusul adunării!

Să-ți fie de bine București! Bună seara, România!

Îmi privesc cartea de identitate și sînt fericit. N-am ”Buletin de București”! Nu sînt obligat să-mi aleg nici ”un purcelos” din cei ”trei purceloase”. Rușinos! Au trecut trei decenii și ”purceloșii”... ”e tot acolo”!

Întrebare simplă. Cu ce am greșit ca peste tot să fie... ”purceloși”? Oare și acolo unde chiar am... ”buletin”? E trist. Fufe, nesimțiți și analfabeți funcționali peste tot și-n toate! Lașitate și blestem dincolo de porțile mânăstirii Secu (n-are nic o legătură cu ctitoria din comuna Pipirig – jud. Neamț). În acest pamflet ~Secu~ este o platformă program pentru națiune! (sâc)

Acest text e un pamflet, personajele sînt reale și candidează. Depinde de alegător dacă pamfletul e pe... bune!

De dincolo și de dincoace de orice operație cu rest, Io.

 

CONDIMENTUL LAȘ

11 august anu’ ăsta. Un oltenaș de tip prietenar îmi strecura picătura chinezească, incluzând aici și șmecheria de dincolo și de dincoace de Jiu, că memoria autohtonă  are viață scurtă. În cele mai fericite cazuri, TREI (!?) zile. Îndrăznesc să-i dau dreptate. De la acea lecție olteano-chinezească au trecut cam... trei, dar decenii!

Privesc calendarul și realizez că au mai rămas 48 de ani până când voi afla ce și cum despre 10 august 2018. De ce 50 de ani pentru un răspuns? Simplu. Au trecut trei... decenii și nu știu de ce a fost (?) revoluție în decembrie 89. De ce? Pentru ce? Pentru libertate? Serios?

În postmodernismul ăsta ardeleano (bag aici banatul și crișana )- olteano – munteano – moldovenesc văd cum plutește umilința, modestia, bunul simț și alte articole vestimentare ale unui om ”aruncat” de Dumnezeu prin... zonă.

Ieri, timp de câteva ore, am luat o carte la... citit și înțeles. Deh, că doar de aceea am creier să gândesc, să spun dar să și scriu că prostul există. Prostia e un duh și nu-și face cuib decât (urăsc acest cuvânt) în om! Reiau textul cu ”cititul”. Îmi cade în mână, total întâmplător o carte a unui individ cu nume de condiment cu origini ungurești. Un condiment ce are la bază ardeiul în amestec cu soarele și timpul. Cred că titlul cărții m-a atras, coperta de fel. Titlul e bun (chiar și acum când regret timpul pierdut)! Intru în lectură precum un scalificator în beton.

Duritatea, calmul și tenacitatea au fost sprijin pentru scufundarea în marea... lectură. Răsfoiesc. Citesc. Scuip. Buricele degetelor se înmoaie. Amprenta, atentă mă atenționează de furt intelectual. Răsfoisem două pagini. Revin. În interiorul etajului meu se întâmplă mici fenomene ciudate. Pauză. Cam spre sfârșitul lecturii, îmi trag un semnal de alarmă. Recitesc prefața. Prefața este semnată tot de autor. Seismul meu interior devine periculos. Singura victimă sînt eu. Încerc să pasez lectura soției mele, dar n-am succes. Ea nu folosește condimente în timpul lecturii. Privesc ceașca ce conține urme de cafea și-mi întâlnesc telefonul. Gata, m-am scos, zic în sinea mea. Trimit două mesaje. Unul unui prieten de tip frate, de fapt singurul ce-l am și al doilea unui profesor, probabil cel mai documentat, modest și profund profesor din țara asta. Întrebare scurtă și la subiect. Răspunsuri identice. Clare și limpezi.

Nu știu dacă acest individ-autor îmi oferă o alternativă spre lectură, însă nu pot să cred că te poți juca cu istoria după bunul plac interior și din portofel, de fapt... viitorul portofel. Am simțit că sînt elevul prezent al unei ore absente de istorie. Deranjul provocat mă obligă să spun în scris că prostul există, prostul gust, prostul simț și prostul traseu. Aceste prostii nasc pui vii (așa am citit cu decenii în urmă în paginile Evenimentului Zilei) iar efectul e unul devastator pentru o nație ce se vrea unită! (dacă se vrea, evident. sâc)

Gloriosul condiment (autorul) nu acceptă lupta intelectuală, refuzul permanent este un semn că expresia cu portofelul nu este întâmplătoare. Pe suprafața ăstei nații sînt multe astfel de condimente, mai sînt și ciobani mioritici, anonimi evident, iar efortul de tip scop este clar. În viitor, de acord, dar fără identitate!

E trist, stimate domnule ”condiment”, respect efortul intelectual dar vreau și am reușit să vă elimin din suprafața mea! Dumneavoastră existați dar nu aveți identitate națională. Ce naiba, doar asta ați vrut!

Scîrbă pentru mine este substantiv, pentru domnia voastră este un mod de viață.

De dincolo și de dincoace de România Mare, eu, un român normal (așa cred).

Motto personal: ”nu fugi de prostie, fugi de lașitate”