ÎNTÂMPLĂRI CIUDATE și...PROVOCATE

Salve cititorule izolat,

Timpul tău ”berechet” îl ocup eu acum fără nicio ordonanță militară și fără nici cel mai mic element al bunului simț. În minicarantina impusă de propria-mi persoană dar și sprijinită de o teamă ciudată, mă descarc spre o scriere de tip...lectură.

Na, că mi-a ieșit. Introducerea evident, doar nu te așteptai la un rezultat ciudat de la o imaginară analiză gramaticală realizată de ”duduia de teleorman” (trebuia scris cu literă mare?) în alianță cu un cunoscut om politic (acum?!) sau jurnalist (atunci?!).

Exercițiu de imaginație. Coronavit în România, dar sub coordonarea ”duduielor din teleorman”. ”duduia priză”, după experiența-antrenament din august 2018, s-ar fi jucat cu acest virus nou - hai serios, tu chiar mai crezi în întâmplări ciudate (expresie furată de la Chilian) stimate cititor – într-o splendoare demnă de un tablou cu rame mucegăite.

Uneori am memoria scurtă (?!) și era să aștern un strat de întâmplări ciudate peste mine. Un  cunoscut m-a amenințat cu un ton isteric și deloc nociv (atunci) ”să-mi trimit” organismul la...Suceava. Oare de ce? Ștefan cel Mare și mai nou chiar sfânt - spre satisfacția lui Dani-boy și a celor doi și un sfert din BORmașina creștină – și-a uitat calul la Vrâncioaia cea dornică de natalitate sau  la Ion Creangă și dragostea lui pentru tot ce-i moldovenesc? Nici pe departe, eram invitat la Suceava să...exist! Mulțumesc pentru inițiativa politică plină de un nimic românesc clasic electoral.

Oare fug de aceste întâmplări ciudate spre o linie de sosire stabilită în birouri rotunde, ovale sau deloc pe placul lui Nichita Stănescu (poezia ”În gol de curți”) sau îmi arăt în nemărginirea ei, teama de mine și atât? Când mă înțeleg cu mine că am nevoie de...mine? Când? Sfaturile dornice de viață (?!) sînt peste tot. Solidaritatea mă sperie (?!). 

Chiar cine sînt dobitocii ce au aruncat cu multe cuvinte peste un OM (n.n. Mihaela Pal, asistentă medicală) ce-mi arată mie că încă sînt slab. Cât de nemernic poate să fie omul nou, iubitor de găleți electorale și făini cu drojdii, să hulească un OM ce-și arată darul divin? Aruncați peste medici cu lașitatea voastră, oameni de nimic și lipsiți – nu de cei șapte ani de acasă – ci de banalul salut de dimineață. ”O nouă zi și același soare”.

Cititorule lasă-mi mie timpul de a mă judeca, ție îți las timpul de a constata și atât!

Perfidă mișcare peste mine. Sibianul de la Cotroceni îmi dorește proactivitate. Stimabile, zic eu cu mintea mea puțină, oare nu matale grăiai exagerat de silabisit prin februarie să ”șăd liniștit”, că nu-i nici un bai? Baie de mulțime prin Suceava nu faci? Rogu-te ”meri” și închină-te la oamenii ce-și iubesc meseria – și nu cei cinci sute de euroi – și se iau la trântă cu singura certitudine din viața asta! Moartea prietene, moartea!

Ludovice l-ai citit pe Eugen Ionescu? Cum simți tu dialogul dintre el și El? Eugen Ionescu, adică el, și nu El,  a îndrăznit să-l certe pe El, să-l ia la întrebări. Dacă l-a creat sănătos și frumos, de ce Dumenzeu îl deformează? Ludovice ce pricepi tu din expresia ”aiasta” – ”Cred în Dumnezeu, pentru că cred în rău. Deci răul există, atunci există și Dumnezeu” - ce zici te bagi măi Ludovice? Șugubăților de pretutindeni, nu-i de glumit cu...prostia! Cititorule să știi că persoanele de față se exclud (dar se pot și include), tu pe mine și eu viceversa spre disperarea virusului.

Om bun și fain ce ești, te provoc. Să nu (mai) fii prost!

Pilu de dincolo de carantină.

ps1.

dacă ai dus lectura până la capăt vreau un cuvânt de la tine, chiar și ”ticălos” îmi place. Vreau să simt că tu ai înțeles ce înseamnă să fii...provocat!

ps 2

mesaj pe blog sau facebook

Mulțumesc

mă închin în fața celor din linia întâi,

mă închin în fața ta popor ingrat că nu-ți iubești omul de lângă tine,

mă închin în fața ta halat alb cu inimă cât viața tuturor,

mă închin și plâng.