REVIN!

 Ultima decadă a unui august pandemico-sălbatico-frecangist îmi masează cu blândețea manifestărilor din Minsk, agitația interioară a Clujului de cinci stele și dungă cu diagonală, trupul tânăr șubrezit de alegerile libere din ultimile trei decenii. E clar, pentru mine ”roșu-ul” e principalul vinovat. ”fâșia galbenă” e victima, iar tricolorul minoriJar pare deranjat de lipsa autonomiei față de buda din ”fundul” curții.

Incultura politică și insuficiența indivizilor ultimelor două (două!!!) decenii mi-a consolidat următoarea afirmație. Da, România a pierdut alegerile din septembrie. De ce? Pentru că n-ai citit cu atenție începutul paragrafului!!!

Lașitatea și ”propriul foale” sînt doar două aspecte ce-mi susțin afirmația. Mai pot înșira, dar ajung pentru început. Excrementele lăsate în ultimii douăzeci de ani au fost îngrășământ anti-natural pentru viitorul nației. Cine a acceptat un conflict intelectual, cine a acceptat dezbateri politice profunde, cine și-a asumat eșecul sau chiar succesul dacă ar fi existat? Cine? Nimeni. Stimabilul domn Ioan Rațiu? E puțin, chiar foarte puțin pentru o nație iubitoare de cartele, cozi, vânzări și fugă de răspundere. Traseiștii politici? Pensionarii speciali? Pensionarii de 45 de ani? Nu! Niciodată. Ei se acceptă tacit, tac și sug. Îmi doresc să sugă ceva până la finalul acestui text și apoi de la capăt, dar asta e în plan secund. Revin.

Statul paralel a dat semne (vizibile) în timpul celui mai slab ”Dan căpitan de plai” ce l-am avut până acum. Era un biet profesoraș, cu un cioc mic, atât la propriu cât și la figurat, în rest a fost un dans continuu pe muzică mai mult sau mai puțin impusă. Suveranitate? Nici pe departe.

Excrementele nominale nu cred că merită mare atenție. Tu, cititorule le știi. Poate unul sau două să-ți fie chiar simpatice și provocatoare de succes, dar chiar nu-mi pasă. Nu-ți convine părerea mea, aste e. Comentează, înjură și treci la fapte! Accept și românescul... delete, adică mai pe... îndelete.

Cum să construiesc o colibă pentru câine, când n-am nimic. Cum să construiesc spitale când n-am construit un castel de nisip pe litoralul coronavido-românesc, de altfel un litoral al lipsei de inteligență turistică. Face excepție ”Vox Maris” – Costinești, pentru că acolo un om a înțeles ce înseamnă deviza ”turist = respect = normal. Felicitări Nicușor Năstase. Revin.

Excrementele politice postmoderniste construite cu profunde lecții doctrinare de stânga (aici mă refer la fanii veoricăi), de dreapta (aici mă refer la fanii lucovidului trubadur) sau de centru (aici spun la mine despre minoriJari sau useriștii coldiști) încearcă să construiască o altă Românie. O țară lipsită de identitate, lipsită de cultură profundă (prietene virtual citește lecturile condimentului scriitor și te convingi), lipsită de tot ce ”a fost”! Cu ”români de bine” (premierul semi-ucigaș și nu mă refer la Adrian Năstase, dar nici nu-i pot scrie numele acestui excrement vânzător) nu pot ajunge la un final  cu happy- end. E imposibil. Cantitatea de răufăcători a atins cote mai periculoase ca acest virus. Neisprăviții nu înțeleg că nu fac pentru nație lucruri deștepte, sau inteligente cum ar scrie Andrei Pleșu. Chiar apropo, prietene virtual îți aduci aminte cum un modest intelectual funcțional pe numele de cod ”Petrov” i s-a adresat ministrului (pe atunci) Andrei Pleșu? Revin.

Eu nu înțeleg de ce nu ACCEPT diagnosticul nației. N-a fost prescris. N-am medic? Eu cred că nația asta e bolnavă cronic! Șanse? Cam câte ar avea anisie și veorica să devină muieri. Niciuna. Revin.

O țară bolnavă cronic, ce-și înjură medicul n-are nevoie de smurd și nici de biserică.

O țară fără conflicte intelectuale, n-are viitor!

O țară fără oameni, nu e țară, e un ținut și nimic mai mult.

Nu-ți fie frică prietene virtual de educație, n-o refuza. Merg de mână cu tine pentru că și eu am nevoie de ea.

O țară fără școală e ca o limbă nevorbită.

O țară fără lider, nu există!

E marți și e târziu, mă opresc aici pentru că statul paralel construiește la fiecare intersecție câte o bisectoare ce-mi împarte în două părți egale... punctul de vedere.

Hai pa!