CHILOTUL – PILOTUL

 A fost și este luni, iar uneori iarba crește peste limitele zilei de mâine. Pandemia oprește spectacolul sportiv și virusul blochează orice casă de bilete. Competițiile sportive doar... pe teveu. Aș, tabletă, telefon și alte ”arătănii” moderne. E caraghios să auzi publicul în boxe (singura excepție e campioana României la fotbal, pentru că acolo e obișnuință) cântând, iar publicul la terasă la o discuție cu  și despre ”secretul lui Bachus”.

Scriam zilele trecute un pamflet ce s-a născut în primul tur din EHF la handbal masculin. Potaissa Turda – HRK Gorica, fără să-i elimin, nici măcar două minute, pe turdeni, cum e cu numerele câștigătoare. Rămân fidel aceluiași principiu a numerelor mici, chiar dacă ”legea numerelor mari” acoperită cu teorema lui Bernoulli mă așterne în fața... marilor probabilități. Potaissa s-a calificat învingând în Croația (!!!)... numerele mici. Ce numere? Am să aflu peste 3-4 ani... cum sună. În rest totul e roz și mergem spre... public.

De ce spre public? Pentru că am văzut și am auzit ”cum sună” globalizarea. Mai ales la time-out. (cei ce vor să înțeleagă... înțeleg)

Zilele trecute l-am urmărit pe ”ministrul chilot”, care umfla o minge (umfla e o metaforă, asta pentru anisie și măncătorii de rahat) pătrată ce semănă cu capul său trist, doar culoarea galbenă a noului liberalism lăsând să se desfășoare puținele cuvinte venite din... chilotul (de data asta acoperit cu pantaloni) uscat.

Chiloțașul încerca să-mi explice – așa se întâmplă când priceperea mea este în chiloți – cum e cu fotbalul, ce înseamnă pandemia și mai ales care sînt strategiile din sport. Meștere chiloțaș, sportul e la ”șușu gol” de pe vremea... sportivilor numiți la putere! Da, chiar așa. ”Gloriile” n-au reușit!

Chiloțaș alerga cu explicația dincolo de graniță, spre țara vecină și prietenă Ungaria. Chiloțașul liberal se exprimă ca partea din spate a chilotului, neștiind că o cacofonie e de fapt o lipsă de armonie între cuvinte așa că mister chilot n-are rost să ”zici” – ”...definirii sportului ca și prioritatea...” – pentru că ești și mai penibil. Penibil? Un fel de adjectiv ce-ți provoacă disconfort.

Acest chilot subnutrit managerial provoacă în interiorul lui un seism. Chilotul vorbește: ”... Eu n-aș merge pe această logică de creștere a sportului, aș sprijini toate sporturile. Evident că de acolo se vor desprinde ulterior sporturile cu potențial. În România, la fotbal sunt 250.000 de copii încadrați. Este o resursă senzațională, dar nu putem compara fotbalul cu altă disciplină ca popularitate sau practicanți. Să zicem că am stabili doar fotbalul ca fiind de interes public și național. În acest mod n-am sacrifica posibilitatea altora de a se înscrie la alte sporturi?...” Măi să fie, chilotul gândește. N-ai nici o (corect e nicio) vină, ești rezultatul idiocrației și linsului în cur pentru succesul personal. Sport în România (strategie în sport)?

De douăzeci de ani picajul în clasamentele mondiale și olimpice e dur, chiar mortal. Îmi aduc aminte de ”argintul” brazilian la tenis de câmp când Mergea, în loc să urce pe muntele bucuriei pentru succesul olimpic, chiar dacă era ”doar” o medalie de argint, el s-a aruncat la un meci ”fără rachete” cu Cristian T. Popescu. De ce? Să arate că el, Mergea știe... tenis! Nu, stimate sportiv, urcă-te pe podiumul succesului! Tot așa Neagu, s-a ”urcat” peste reproșuri, când naționala de handbal era ”jumulită” la  trei meciuri în campionatul mondial. N-am voie să ”văd” eșecul? Asta a spus și chilotul liberal dar în alt context. Dar el trebuie lins și susținut pentru că are... diridai.

Gata m-am plictisit de acest chilot... galben, dar nu de la urină.

A jucat și ”U” Cluj.  Când? Au fost două jocuri de culise. Unul prin Moldova lui Ștefan cel Mare și altul în Clujul piticului Boc. Echipa lui Falub a jucat o partitură compusă de alți chiloți galbeni, uitând de culorile clubului. Numerele mici (cei ce vor să înțeleagă să o facă) și în acest caz sînt într-o zacuscă tristă, lipsită de ardei, vinte și fasole. A rămas doar ciuperca. Adus cu surle, trâmbițe și alte sunete de kkt în biroul directorului, daniel stanciu își arată capacitatea, la fel și echipa. Falub nu se lasă mai prejos, la fel și echipa. Președintele? Cine-i președinte? Probabil un alt chilot. Mai sînt chiloți prin club și doamne ce put. Nu cu așa chiloți faci parada modei, chiloți ce lasă impresii de paltoane sau bani pentru o ”zamă”. Nu! Drumul și chiloții nu aparțin succesului și istoriei. Ah, e un postsocialism propus de alți chiloți? No, atunci dă-i pace și folosește hârtia igienică.

Eu te salut la pielea goală.