PICTORUL

Bun și de la capăt. A fost seara remizelor în handbalul românesc luat la trântă cu echipe de prin Europa unită și dezbinată. Dobrogea nimic la nimic cu Sporting, echipă ce câștiga Challenge Cup, o divizie județeană la fotbal, în urmă cu trei și ceva în fața celor de la... Potaissa Turda.

Păi dacă-i Potaissa să fie și pe mai departe. Touluse la Turda, evident nu Henri de Touluse-Lautrec, ci echipa de handbal și... masculin. Dacă pictorul francez este un ”profund” al tradiției, schițează siluetele cu delicatețe, norii par acoperiți și forma de comunicare rămâne... tabloul. Cam așa a fost și pentru mine tragerea la sorți. Simplu și direct. Vrei să fii mare te bați cu cei mari, vrei să fii mic joci cu... ce a mai rămas după alegeri.

Meciul în sine n-a fost rupt dintr-un film SF cu Isaac Asimov la coordonare. Ăsta-i amestecul ce-mi place. Ficțiune populară și siluete profunde.

Începe meciul... cu încălzirea specifică. Rotiri de brațe, alergări și jocul cu minunea buclucașă. Lopta. Ei în negru și roz (!?). Turda în galben și albastru, total întâmplător pentru campania electorală. Sînt culorile clubului!

Joc. Egal și cam atât. Colegul și prietenul  Marian Ursescu (n.n.  Gazeta Sporturilor) lovit de nostaligia începutului de an școlar o dă pe manualul de istorie și subliniază ”un egal istoric”. De ce istoric? Nu m-am prins. Francezii nu sînt ce au fost precum nici Dinamo (la fotbal) nu este ce a fost, deci și prin urmare nu era o confruntare de olimpiadă la istorie era un meci de cupă europeană între două echipe cu bugete și mentalități diferite. Fenix spre o economie de piață în sport și noi spre o economie de altă piață și alt sport.

Investițiile în sport, precum și cele din învățământ, în ultimii treizeci de ani, sînt vizibile. De asemenea și succesul. Pe ici pe colo ”o lacrimă” încearcă să strălucească.

Revin la joc. Nu m-a surprins viteza francezilor, m-a bucurat reacția pozitivă a turdenilor, vorba vine a turdenilor, a jucătorilor de la Potaissa, pentru că nici francezii nu sînt... francezi! Au francezi din Norvegia, Serbia, Croația, Ungaria, Spania, Brazilia, Belgia, Algeria și... Portugalia. Jucători din 10 țări! No, cam asta e! Repunerile de la centru mă enervează, sînt mai rapide ca a celor de la Gorica. Asta-i obrăznicie. Sare în ajutor, cine altcineva, Horațiu Gal! Multe schimbări între atac și apărare, pierdem puțin din ritm dar turdenii se leagă de orice sclipește în tabloul lui Touluse-Lautrec. Linia de 9 metri franceză (!?) are o, chiar două viteze în plus. Coordonatorul lor e peste Szoke, iar extrema lor, cred că Chelle e peste Augenthaler sau cum l-o chema. Cred că Thalmaier. Apărările și-au făcut datoria. Au căpătat cât s-a putut. 32 de goluri la pauză. E drept că împărțite, dar nu în mod egal. 17-15 la ei. De semnalat că eliminările de două minute au fost blocate pentru... Savic. Uite că se poate, frate române, nu-i musai să-i rupi tricoul sau alt ingredient... sportiv. Arbitrajul nu m-a surprins, mă va surprinde în partea a doua. O remiză cu două goluri în minus și un joc ușor curajos. Era o pâine, de fapt o baghetă, de mâncat. Păcat.

Pauză. Ies să-mi clătesc fața. Mănânc și un măr. Aștept un prieten ce nu mai vine. Mă reîntorc și cam atât în pauză.

În partea a doua, ei tot în negru cu roz noi tot în campania... de calificare. Francezii pornesc precum TFG-ul lor amărât și ajung să aibă câteva goluri diferență. Fără mare efort, dar mult mai tehnici ne aruncă, de fapt mă aruncă, spre umilință. Privesc tavanul sălii şi implor un neon să crape sau să facă ceva, pentru că Touluse-Lautrec ne pictează... nud. Bombă. Noi doi pivoți iar francezul cere time-out! (prima gafă). Ciudat. Intrăm încet în meci. Recuperăm. Bun jocul, în amebele faze a românului Huba Talas. Mai aprig și mai tehnic în apărare ca Savici, mai inteligent și mai eficient ca Jakobsen în atac. Almeida în poarta franceză n-a avut succes. Asta cât am jucat şapte contra șapte. Apar încă două erori. Mari. Foarte mari. Una tehnică la echipa franceză, eliminare, şi alta la arbitri. Nu văd un fault în atac (gorosolan) și mai elimină un francez! Joacă-n patru și gata. Marcăm și facem erori. Egalăm. Am fost mai buni ca ei. Noi în șase, ei în patru! Sîrbul Ilic nu poate aduce victoria spre satisfacția celor ce au pariat, câștigă oaspeții la pauză și la final. Eroare la final. Arbitrii fluieră altceva. Erau ultimele cincisprezece secunde. Cartonașul roșu era doar în mintea mea? Bară pe ultima aruncare și Marian Ursescu declară: ”remiză istorică”. Eu, cu ore on-line declar: nimic la nimic, când de fapt se putea mânca o bagheta! Păcat, putea să fie o victorie... istorică!

Mi-a plăcut Horațiu Gal și Huba Talas. Nu mi-a plăcut Horațiu Gal și apărarea. Interesanți jucătorii, francezul-algerian Abdi și francezul-sârb, Ilic.

În retur sper să achiziţionez un tablou cu semnătura lui Touluse-Lautrec.