Recoltele sunt bogate precum conturile parlamentarilor, magaziile în schimb sunt goale precum conturile alegătorilor și atunci mă intreb, așa cum bine spunea nenea Iancu, eu cu cine votez monșer.
A început spectaculos completarea și nu complectarea cum s-ar exprima un neavenit sau prea bine venit parlamentar.
Indiferent de tribul politic, capul de listă e la fel de proaspăt ca un pește ce își scarpină solzii într-un viitor acvariu lipsit de apă, alge și voturi... umede.
La început am crezut că se apropie ziua învierii, văzând că liderul psd la camera deputaților este micul Titulescu și minusculul poanta, pardon Ponta. Aici, covrigarul de Buzău și-a arătat valoarea politică dobândită într-un psd murdar vechi și niciodată modern.
Progresul acestei nații e clar ca lumina zilei de duminică, în care preotul forțează mâna lui Dumnezeu prin rugăciuni, de fapt acesta este drumul spre regres. Da, așa este drumul cel mai scurt dintre 2 puncte, linia dreaptă, așa că de la progres la regres deocamdată sunt doar 4 ani.
Dacă în acest postmodernism ne bazăm pe aritmetică e simplu că am regresat de cel puțin 8 ori. Cu alte cuvinte, dacă „Ciucă al nostru” a avut o singură șansă să devină președintele acestei nații, acum are de 8 ori același ghinion. Cum naiba sunt silit să aleg împreună un zero, un minus unu, un minus doi și tot așa până la minus infinit, și chiar nici atunci nu e sigur că nu este unul ascuns pe lista preferaților.
S-au adunat să-și fâlfâie valoarea intelectuală și cea politică, pentru că sincer să fiu nu e nicio diferență între ele, în ambele cazuri elementul neutru pentru adunare este identic cu valoarea personală a fiecăruia, toate rebuturile sunt ale regresului.
Stau și privesc pentagonul promisiunilor pentru următorul cincinal.
Întorc pe toate fețele să găsesc cel puțin o bilă neagră pentru candidații de bine ai pentagonului cu șanse. Îl numesc pentagon pentru că din cercetările nefăcute de mine, clinci, pardon cinci valoroși se vor bate pe viață, pe moarte, pe datorie sau pe orice altceva, dar nici într-un gaz pentru bunăstare, pentru jilțul de la Cotroceni.
Privesc cu ciudă, pentru că nu le-am găsit un defect să pot să nu-l aleg. Să fiu și eu Fănică a lui nenea Iancu să pot zbiera la adresa... cațavencilor: „...nu voi să-l aleg...”
De la covrigarul de Buzău, la tanti general sau jurnalista cu studii întârziate, până la Siminică din peluză susținut de Mihaela dragostea tribunei.
O stea cu 5 colțuri pare la prima vedere o pizza cu brânză de burduf, slănină afumată și ceapă de apă.
Perfecțiunea pentagonului mă obligă în mod evident la multe înjurături, dar la adresa mea, că n-am fost în stare să descopăr un gol în plinul pentagonului.
Sunt trist, am crezut că țara asta nu mai are viitor, dar uite că odată cu ziua națională soarele răsare asupra acestei nații și va străluci pentru veșnicie.
Din decembrie voi avea casă la preț de rahat, securistul din mine n-o să mai fie acoperit și abia atunci voi îngheța de frig, învățământul îmi așază fișier cu fișier tot amalgamul intelectual (în caz că am)și-mi trimite regresul la meditațiile fizicianului din Sibiu, care a vrut sau n-a vrut, a dorit sau n-a dorit, ca una din case să-mi fie donată ca biet alegător ce sunt.. Jurnalista, cu studii întârziate, se zbenguie și spune cu bucurie aruncând vântul din Câmpulung spre Cotroceni, acolo unde ea n-o să ajungă niciodată, că e capabilă să conducă o ședință CSAT dar cu acceptul... Mariei Magdalena. Abia atunci e fericită că jilțul e la locul lui și ea rămâne în continuare a nimănui.
Siminică din peluză nu mai surprinde pe nimeni, se agită de ochii mei, de ochii tăi și de ochii celor cu bani. E liniștit, are steaguri pentru peluză, flori pentru mămici, case pentru Werner, dar și alte ingrediente pentru a putea urla din tot sufletul, hai România! Și toate acestea într-un meci decisiv în fața Ungariei.
Atunci, din peluză, Mircea cel iubăreț scoate asul din chiloți și observă (bună observație) că totul e mort, chiar și vârful pizzei cu cinci colțuri.
Mă văd obligat, în toamna iernii, să-l aleg pe fiecare în parte și să-mi cer scuze că nu am reușit să fac diferența între un valoros și un eventual pentagon lipsit de șanse.
Regret, n-am fost atent cu mine chiar, dar pe viitor știu ce am de a... face faceri.
Plec liniștit spre urnă, desfac plicul cu cinci colțuri, scuip în sân , iar apoi îi șoptesc lui Dumnezeu (doar el să mă poată auzi): „...prietene fugi din Cer, habar n-ai de ce sunt în stare ăștia din... Pentagon.
La final dau cu rahat pe mine spre a duce în eroare inamicul.
Ps
E vorba de cerc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu