MĂI COSTICĂ

Au fost câteva zile învelite cu handbal la Cluj Napoca si Turda. Dacă în orașul de cinci stele s-a desfășurat într-un anonimat greu de anticipat, Trofeul Carpați la handbal feminin, puțin mai la sud, la Turda, s-a desfășurat un meci “banal” de cupă europeană între două echipe ce și-au propus calificarea. Din fericire echipa administrată de ”prietenul” tău s-a bucurat la final reușind să răstoarne un meci pierdut înainte de a începe. De la -6 la +10 a fost nevoie de doar… 60 de minute.

Trofeul Carpați, altă dată gazda unor echipe ce-și găseau cu greu ritmul în fața echipelor naționale, uneori îmi aduc aminte că și selecționata România B era o echipa de temut, azi, într-un anticipat “schimb de generații” naționala feminină de handbal s-a cam împotmolit.

Gata, acum tunurile pe fetele care uneori n-au minute, nu meciuri, la echipele de club. Nici într-un caz. Strategia handbalului național este un test pentru toți ce-și reglează scaunul de lider FRH, după chipul și asemănarea experienței. De data aceasta  strategia handbalului este ca o zacuscă sau un aluat de pâine cu maia. Am impresia că fostul arbitru Din, ajuns să conducă - handbalul sport național - în următorii ani, face o confuzie grosolană. Confundă echipa cu spațiul propriei afaceri, înlocuind tot ce se poate cu gemuri și murături făcute în mod natural. Măi Costică, handbalul nu-i băcănie. N-am auzit ca zacusca și gogoșarul tău murat să fii fost campioane mondiale, murăturile tale rămân acrituri și atât. 

Agresivitatea cu care nu s-a promovat ediția din 2024 a “Trofeului Carpați” de la Cluj a fost dusă la bun sfârșit. Dacă pe malul lacului Herăstrău ești înconjurat de ridicătorii de scame asta nu înseamnă că la final zacusca are gust de… premiere. 

Lipsa publicului din Sala Polivalentă este meritul profesioniștilor mâncători de rahat, pardon de zacuscă. Am avut uneori impresia că particip  la cel mai grandios antrenament internațional fără… public. Ușile închise si camuflarea rețetei de ardei cu varză. Nici nu vreau să bat cu imaginația  spațiul din Ungaria de la Campionatul European. Stau liniștit și-mi rup o bucată de brânză din șpaițul - handbalului sport național - și-mi înec amarul. Trist măi Costică , mai ales când chiar nu te pricepi. Cred că mai bine te descurcai cu halbele! (Doar pentru cunoscători) 

Conflictul tău (nerecunoscut de tine, măi Costică) cu Sâsâeac a fost câștigat de ultimul și nu la 10 goluri diferență, ci concret printr-un cuvânt: in - ca - pa - bil! Oare cin’  știe adresantul? 

Îmi spunea un uriaș handbalist al acestei nații  (te ajut, a fost și rămâne campion mondial) - citez din memorie - “… Pilu, atunci când handbalul este condus de un arbitru, să fugi la mare distanță, stropește și pătează…” Nu mai întind șueta de atunci, dar l-am privit cu puțină ezitare. Am scos la interval cuvântul… “șansă”. 

Acum regret, mai bine nu mănânc murături toată viața, dar măi Costică chiar ești depășit, precum un contraatac din handbalul scandinav ce nu-l poți implementa pe aici… niciodată. Nu te întreb câți diridai ai întors la “Trofeul Carpați” dintr-un singur motiv. Știu. Să ai parte de excedent, poate echilibrezi balanța în… șpaiț. 

Sper ca în noul mandat să faci trecerea la un partid politic, dar pe față, si să te reorientezi din punct de vedere culinar. Cozonacul cu rahat duce spre… diabet, doar dacă nu ești atent la cantitate.

Dacă goliciunea din Sala Polivalentă din Cluj era supărătoare, nu la fel s-a întâmplat la Turda, acolo unde a jucat echipa Potaissa, avându-l ca președinte pe prietenul (cuvânt folosit la derută precum driblingul lui Ivano Balic) tău, măi Costică, temutul… Sâsâeac. Ți-a întins o capcană, te-a lăsat să jubilezi în prima repriza si apoi a tăbărât pe strategia ta precum se aruncă vinetele în zacusca cu… fasole. 😂

Atunci când lucrezi după rețete scrise corect si cu respect pentru handbal vine și rezultatul! Asta să n-ai impresia că Potaissa va cuceri Liga Campionilor, dar știe să parcurgă și să-și însușească traseul cel mai sigur pentru a ajunge… acolo. 

Tot ce s-a întâmplat la Turda în ultimul sfert de secol în handbal este meritul respectului pentru cei de “sus” și cei de “jos”. Din dicționarul limbii române s-au luat câteva ingrediente literare, dar nu pentru ardei cu varză ci pentru… viitor. Primul ingredient a fost și ramâne: echipa.

Măi Costică, dacă n-ai curaj bagă un “spion” în anturajul turdenilor și spionează cum arată succesul. Succesul nu înseamnă să câștigi Cupa Campionilor sau Campionatul Național, succesul înseamnă public în săli si în tribune. Asta-i ținta. Publicul! Sportivul știe ce are de făcut, nu-i nevoie de multe murături sau gemuri pentru cucerirea trofeelor. E nevoie de… echipă. 

Măi Costică, am discutat cu toți președinții de la FRH, dar cea mai mare dezamăgire ai fost și rămâi, dincolo de orice șansă pentru a te reabilita. Zacusca propusă de tine nu are… gust și textură.

Hai să te ajut puțin, ca spectator din sală, handbalul ROMÂNESC nu înseamnă NAȚIONALA. Tu chiar nu înțelegi că unui bolnav nu-i cumperi Ferrari, bolnavul are nevoie de medicamente sau chiar intervenție chirurgicală. Măi Costică poți să recunoști că ești bolnav? 

La Cluj, naționala a pierdut cu Elveția și nu-i o rușine. E sport, victoriile ca și înfrângerile aparțin în primul rând ideii de a participa, apoi a echipei și tot ce este în jurul ei. Adversarii turdenilor au venit cu +6 si au plecat cu -10 (cu mare noroc, puteau să fie chiar 13 sau 14 goluri diferență, dar si +8. Acum ce să facă suporterii din Macedonia 🇲🇰, să arunce spre sportivi cu reproșuri? Pot să o facă, dar numai dacă ajută.

Măi Costică  aștept o “remontada” stil Potaissa pentru strategia - handbalul sport național - și mai aștept să-ți respecți promisiunile. Te ajut putin, cum sună expresia:” … demisia mea în alb…” Asta-i diferența dintre sport și profitorii din sport. Măi Costică, te mai ajut puțin. Dintre noi doi cine (sau care) a luat și cine (sau care) a dat bani - handbalului sport național? 

Măi Costică, am plecat trist în fiecare zi de la “Trofeul Carpați”, și asta nu pentru că echipa națională a pierdut, ci pentru că în tribune nu am văzut copii. 

Copiii acestei nații au nevoie de sport, ei nu vor (nu toți) să ajungă la echipa națională, dar toți (cred) vor să vadă echipa națională. Nu am văzut un club cu juniori în sala BT Arena, dar la Turda am văzut premierea copiilor ce au devenit campioni naționali. Cam asta-i diferența dintre o zacuscă din “comerțul socialist” (îl cunoști foarte bine) si o zacuscă cu… bun simț.

Sper ca cei implicați - handbalul sport național - să fie atenți - MULT MAI ATENȚI - la viitoarele alegeri. Cred că s-au săturat de murături și cozonac cu rahat. Hai și cu mac, dar nu mult. Dăunează.

Măi Costică, explică-mi metoda de lucru prin care personalul ferehaș se îngrașă cu mai mulți diridai (bani, măi Costică, bani) față de jucătoarele ce s-au luat la “harță” cu echipele aflate în competiție pentru calificarea la Campionatul European? De ce un individ ca Luca este mai eficient… financiar ca pivotul Crina Pintea? De ce un “om de afaceri” ca Din este mai “util”… financiar ca Cristina Neagu. De ce Ioana Voinescu (consilier juridic ferehaș) este mai… “legală” ca Victor Baciu (kinetoterapeutul naționalei). De ce? 

Măi Costică promisiunile electorale sunt acum… autentice. Apropo, la viitoarele alegeri parlamentare joci la două capete, pentru că nu cred în vânătoarea ta de poker ♥️-ist. Nu cred că esti capabil să faci diefreneță între un as și… o damă.

Măi Costică bagă tu valoarea, eu (doar) nominalizez…

Investiții în sportul școlar 

Investiții în sportul universitar

Investiții în pregătirea tehnică a personalului de specialitate

Investițiile în centre de pregătire (astea dacă sunt)

Investițiile în viitorul… mandat

Poți să treci sumele fără tva.

Măi Costică cei care sunt împotriva ta de ce n-au drept de vot?

pentru azi ajunge, măi Costică.

Felicitări Potaissa Turda.

Hai “U” Cluj!

Hai România!