Am venit, am jucat și am pierdut. Cam astea ar fi pe scurt acțiunile ce-l trimit, cu capul plecat, pe “mister” oblu la Drobeta Turnu Severin. Chiar la origini. Da, ai ghicit cititorule e vorba despre mister Rădoi, probabil, ce zic eu probabil, cel mai modest antrenor pe care l-a avut echipa națională de fotbal a României.
Modest? Îmi caut cuvinte ce pot suporta lectura în mediul on-line, nu mă arunc spre blesteme și înjurături de mame, tați și… Creator. Ah, am uitat și de morți.
Rădoi. El este doar un “procedeu” din acest eșec, alături de el mai sunt “modești”. Unul e chiar președintele, dar nu cel cu șase case ci cel cu șase puncte, pe numele conspirativ Răzvan Burleanu, apoi lista poate continua cu acest “magician” al fotbalului modern Stoichiță, al cărui prenume chiar nu-l știu. Acest “modest” antrenor este și director la nu știu ce comisie tehnică din federație, de parcă acolo se repară mașini, ba mai mult l-au “pus” și președinte în comisia tehnică. Sună tacheții, bate un rulment, arcurile s-au rupt, dar cam de trei decenii și un pic nu numai în fotbal, peste tot in țara asta, cantitatea de “modești” n-a reparat mentalitatea.
Chiar eram surprins cum Gică Popescu, fost căpitan al Barcelonei și pușcăriaș la Jilava (ce contrast), era distrus de culoarea echipamentului. Echipa a jucat in alb, iar domnia sa n-a putut accepta și s-a trântit cu ochii spre formula unu. Asta e. Albul deranjează. Dacă acesta(și acesta) este un motiv al necalificării, am impresia stimate domn că niciodată nu vom învăța… a ierta.
Privesc printre amintiri și îmi aduc aminte de neminutele “jucate”de Nicolae Dobrin la Gualdajara, dar tot el, a știut să-și îmbrățișeze colegii de la națională. Coleg nu înseamnă numai coechipier.
Am pierdut o calificare (a șasea pentru un Campionat Mondial) și văd că exemplele merg spre echipa Serbiei. Nu e corect. Nu putem compara curajul cu lașitate niciodată. Oare nu țara asta a acceptat in anul 1999 trupelor NATO să-și “agite” aripile pentru a-și arăta dragostea față de poporul sârb, vecinul nostru, cum de altfel “ne iubim” toți vecinii.
Vrem atitudine ca-n meciul Portugalia – Serbia? Chiar și Rădoi, născut dincolo de mal, poate să-și coafeze intelectul cu banii munciți, dar de atitudinea “aia” nici nu poate fi vorba.
Nu sunt supărat că am ratat calificarea, sunt supărat că și la greu nu suntem în stare să ne unim.
M-am plictisit de toți “modeștii” acestei țări. Burleanu și gașca out, dar și-n alte domenii să se procedeze așijderea.
Aș fi putu continua mult și bine, dar la ce ajută? Chiar, cui ii pasă?
