SuPORT ÎN ROMÂNIA

 ”... sportul nu este este o prioritate pentru politicienii din România...” așa îmi spunea cu ceva vreme în urmă omul ce m-a marcat pentru tot restul vieții: Ivan Patzaichin. Astăzi, el zboară peste ape și îi arată Cerului cum se deschid brațele Deltei Dunării și cuprind cu o îmbrățișare toată frumusețea, ascunsă uneori de stuf, alteori de aripile egretelor, întâlnirea ei cu marea.

Am deschis această poveste cu un adevăr, iar ”minciunile” ce vor urma le las să curgă spre ”Dunărea albastră”...

Sport în România? Da! La prima vedere pare un titlu plagiat de la o revistă de sport ce-și caută... abonamente cu ”responsabilitate”. Nu intru în amănunte că devin ”mincinos” și n-am chef de adevăruri postmoderne. E frecție cu nejuisare jurnalistică.

Sport în România? Da! Pentru că avem campioni și cam o jumătate de milion de copii bolnavi de diabet. Campionii vin și pleacă, copiii rămân... bolnavi. Părinții aleargă (sâc) spre dascăli implorând să nu existe note la educație fizică. ”Ne strică media”, adică cum ”ne”? Poate ”le” strică media, dar asta-i la altă oră (n.n. limba română)

Sport în România? Da! Avem săli de sport construite la pariu. Eu dau ”merțanul” tu faci ”sălile”, parcă așa era trocul marilor investiții. Unele au ”căzut”, altele mai respiră, noroc cu ATI-ul unor ”oameni de sport” (ciudată și neinspirată expresie), ei provoacă sălile la respirație prin tratament clasice și naturiste. Umanitate. (n.n. se poate administra fără prescripția oamenilor politici)

Sport în România? Da! Pentru că sunt câțiva ”nebuni” ce nu vor să cedeze! Nu-i nominalizez. Pe unii îi cunosc, de unii am citit și de alții s-a povestit, dar ei sînt puțini.

Sport în România? Da! Pentru că mai este... arhivă.

Sport în România? Da... de unde.

Zilele trecute ”șăful de la sport”, cetățeanul român de origine maghiară (asta spre președintele de partid ce l-a nominalizat) aruncă cu banii exact acolo unde politicul nu-și bagă coada, ci mâna. Manager din tată-n fiu, mister (chestia aia din dex în care ești nedescoperit, taină chiar ajungând la enigmă) Novak dăruiește diridai viitorului. ”Mincinosul ” din mine aruncă cu o dilemă peste expresia ”dacă dai de ce dai, dacă  nu dai de ce nu dai, nici cum nu e bine” și lovit în plină figură sângele curge în sens invers acelor de ceasornic. ”Șăful de la fotbal” a jucat la sigur. A decartat o carte (știe el care) și s-a trezit cu un AS de treflă negândit la primul... mandat. Acum fiind la al doilea mandat capacitatea lui de, dar mai bine nu scriu ci copiez (pentru că e la modă) cuvintele grăite de mihai stoichiță (e jenant dar asta știe să facă cel mai bine și chiar e apreciat) cu ceva vreme în urmă. Atenție!

Plagiatura: ”... haideți să vă spun un lucru în premieră, nu am spus-o la nimeni până acum. Știți că Burleanu (n.n. cel care nu este omul nimănui, dar a tuturor) e cel mai bun administrator sportiv din lume, sub 40 de ani? (oare de ce mă întreabă acest individ și nu îmi spune o... certitudine. Poate vrea o aprobare de mai... sus). Are diplomă (să mori tu) pe treaba asta. Sunt chestii de necontestat, nu a luat toate acele diplome pe genunchi, în România. Sunt recunoscute pe plan internațional...” (asta a fost prin 2018)

intervenție obligatorie: Rareș Bogdan are de învățat. Sau nu?

Sport în România? Da! Pregătește pentru glorioasele strategii propuse de mister Novak. Duduiul de la metese scuipă siguranță pentru succesul la... viitoarele alegeri, dar nu în sport. În ultimele trei decenii, fără nici o excepție, același limbaj de siguranță cu gust de rahat... turcesc sau grecesc. Nu, grecesc, că-i mai bun.

Plagiatura: ”…este un pas important în reclădirea relației instituționale, dar mai ales o investiție în viitor. În toate ramurile și disciplinele sportive trebuie construită baza de selecție, iar fotbalul este unul dintre sporturile iubite, importante, în care România a avut rezultate notabile multă vreme și pentru care există un mare potențial….” (eduard novak, pagina de facebook)

Adică ce vrei să spui că ” în toate ramurile și disciplinele sportive trebuie construită baza de selecție” n-a fost agitare și diridai plasați? N-a fost ”selecție” până acum? Hop. Dintr-o dată ești și vizionar. ”… există potential”. Prietene ești ”șăf la sport” nu la Bilioteca Națională. În sport se aleargă, se aruncă nu e nevoie de program artistic închinat conducătorilor. Era mai bine ”în trecut” pentru că era unul, acum sunt mai mulți și… alternează. Zic.

Sport în România? Da! Duduiule Novak îți apreciez echipa de consilieri. Apropo, chiar și tu poți să-ți fii propriul consilier. Cum? Prin concurs. Îți pui câteva întrebări iar dacă ai bifat mai mult de jumate (corect e jumătate, dar mi-e teamă că nu înțelegi) ești propriul tău consilier.

Sport în România? Da! Un sportiv de performanță, adică un sportiv cu rezultate deosebit de bune ”capătă” opt sute de lei, să știi mister Novak că nu se numește sport ci umilință sportivă. Țara e săracă, politicienii ”e” bogați, ce vor sportivii? Propune partidului ce te susține ca sportivii să aibă pensii speciale (nu doar cei medaliați) așa cum politicenii (uneori exagerat de mizerabili) și-au ”dedicat” cu siguranță… viitorul.

Sport în România? Da! Cu mai bine de un deceniu în urmă pe plaiul mioritic nu existau două sute de mii de sportivi legitimați (atenție am inclus și antrenorii, medicii, chiar și arbitrii) asta așa, ca o joacă de statistică în amestec cu aritmetica. ”Bagi” o înmulțire și rezultatul e gata, dar prietene poți solicita udemereului din Franța să-ți propună ministerul ”lor” (oricum e o româncă și nu se supără, dar ce-i drept ea nu este susținută de udemere) și atunci aritmetică, pentru doar la judo sunt aproape șase sute de mii(!!!) de sportivi legitimați. Bombă, că-ți dă cu rest.

Sport în România? Da! Pentru că sunt oameni ce cred în sport. Sportul e un mod de viață, e bucurie, dacă citesc pe site-ul metese-ului la capătul tunelului e ”nea Nicu” și cuvântările lui de kkt. Cam asta înseamnă sport la minister. Literatură. Novak și restul realeși la viitoarele alegeri. Toți marii manageri din sport uniți-vă! Tăvăliți banul public! Merită!

Plagiatura:”… promovarea imaginii României prin obţinerea unor rezultate deosebite la competiţii sportive internaţionale oficiale, în funcţie de importanţa şi amploarea acestora…”

Plagiatura: ”… dezvoltarea sportului la nivel național…” (credeam că doar local)

Plagiatura: ”… creşterea gradului de participare a populaţiei, de toate categoriile, la activităţile de practicare liberă a exerciţiului fizic…” (mi-e dor de înviorare)

Toate aceste ”apucături” nu ajută sportul actual. Daciada și alte competiții s-au încheiat. Metodele vechi nu aduc succese noi.

Plec din poveste și aștept ca ferefeul  să joace fotbal cu piciorul, orice intervenție ”manuală” e sancționată cu henț.

Un om e puternic când în jurul său are oameni și mai puternici. Nominalizarea ”actualelor șervețele” mă obligă la tăcere. Chiar e prea mult, prea ca la țară.

Sport în România? Da!

ps

duduiule Novak expresia ”fiecare răspunde pentru rezulate” e valabilă pentru toți sau o ”bagi” la derută? 

 

DEUCE

Peste tot în jurul meu descopăr și simt prezența omului. Omul este un ”produs” ales să nu se altereze (sâc) și să parcurgă calea eternității. Dacă a fi o astfel de cale! Omul, nefiind complicat, se împarte (de către cine) în două categorii: omul bun și omul rău, asta așa la primul contact cu... adevărul. De ceva vreme, el se mai împarte în alte două categorii:vaccinat și nevaccinat. Primele două categorii s-au transformat în...patru. Om bun vaccinat și nevaccinat plus om rău vaccinat și nevaccinat. Dacă amestec grupul de vaccinați ajung să construiesc o clădire a umanității cu oameni buni și oameni răi. Dar cei nevaccinați cui rămân? Și acolo acest amestec există.

Obligația eternității musai să existe așa că vaccinat sau nevaccinat musai să fii om bun. Atunci dacă ești om bun dar nevaccinat întreabă omul bun, de ce ne împărțim? Omul rău stă la pândă. Omul rău vaccinat și nevaccinat își admiră semenul în toată bunătatea lui. ”Construcțiile” lăsate de virus asupra omului într-o pandemie (unii spun că impusă) cu amprente la vedere îl aduc pe om să devină laș.

Salt peste timp. Om bun vaccinat și laș, om bun nevaccinat și laș, apoi omul rău la fel de laș și nevaccinat ca cel bun nevaccinat și cel rău și la urmă cel laș nevaccinat. Duhul veghează și răscolește printre ”ezitanți” fiorul curajului și apare omul bun curajos ce-și împarte... deciziile. Bun, rău, vaccinat și nevaccinat.

TENIS

Ajunge, strigă Ecoul. Gata! Avem ședință. Două puncte pe ordinea de zi: Tenis și Handbal. Ups, am uitat acțiunea se petrece pe teritoriul ”Mioriței”. Povestea aia cu oaia bună și ciobanul bun, filat de doi ciobani răi, atunci nu era cazul să intervină și... vaccinul. La limita hotarului așteptau ca doi ”belferi” curajul și lașitatea. Ei intervin, așa spre final de poveste, când oaia (nici nu putea altcineva) se apucă să transmită tradiții și mesaje printr-un banal fluier. Râd și porcii, în cazul în care mai sunt porci.

Revin la ședință. Secretara pregătită pentru stenogramă, vezi doamne eternitatea să aibă... suport. Toate grupele de ”oameni” aruncă cu fraze și decizii spre Marele Mesei. Ah, da, la început o dudie (duduie = ea, dudui = el) prezintă motivul întâlnirii și anume un individ vrea să joace tenis pe un teren, din altă parte decât cel de origine, în condițiile impuse de... terenul gazdă. Individul s-a luat la trântă (om curajos) de multe ori cu ”terenul gazdă”, chiar l-a și marcat de vreo zece ori cu numele lui, ba din contră a și ”pus umărul” (donații bănești) atunci când ”terenul gazdă” a luat foc. Concluzia unu: Om bun și curajos.

Individul a încercat să existe în permanență, deciziile lui fiind scurte și clare. Antivaccin, așa că am descoperit concluzia doi: om bun... nevaccinat, asta înseamnă că e în grupul cu oamenii răi nevaccinați. Nu e grav... încă. Om bun, curajos și nevaccinat.

Grupul altor indivizi din tenis n-a ”sărit” spre un sprijin vizibil, să pot spune că există și oameni vaccinați sau nevaccinați, buni sau ”nebuni”, dar curajoși. Asta doare, când adversarul se transformă în... dușman. E grav. Așa că în acest amestec ciudat am găsit oameni lași și chiar nu  mai contează... vaccinul, bată-l Dumnezeu să-l bată de vaccin că tare sucește capul omului. (blestemul îmi aparține, deci o altă categorie pe afiș. Omul... blăstămat)

Curajul aparține omului (aici vaccinul n-are nicio treabă) cu principii, adică acele principii ce nu se negociază. Individul nu și-a negociat decizia (a recunoscut că a greșit, deci nici vorbă de lașitate), iar ”terenul gazdă” și-a respectat cuvântul dat. Cine a pierdut? Omul, este evident acest aspect. Vaccinul, bun sau rău, a reușit să dezbine omul, și totuși nu înțeleg dacă acest vaccin este pentru om, de ce omul e... animal? Ah, scuze se ridică ONG-urile ce apără animalele. Acum ce să fac, doar n-oi apela la fluierul ciobanului din ”Miorița” cea nesemnată și să transmit viitorului un ”as” pentru eternitate.

”Nole”, să fii la fel de nevaccinat pentru că cel ce te-a plăcut, te place mai departe; dar când te vaccinezi să te arunci în brațele ”Mioriței” pentru trădare, asta îți spune un vaccinat și un fan al tenisului de tip ”amestec” (un pic din Năstase, un pic din Borg și un pic din Federer, la mine așa-i, trei picuri fac o... lacrimă)!

Australia Open nu e mai trist, e mai vaccinat ca până acum și atât!

HANDBAL

Trist și abătut îmi așez mâna pe o bucată de plastic. E telecomanda. E 7 fix. Seara. Nici vorbă de știri, direct pe ehf tv (la noi și comentatorii sunt... pruni) să văd ce n-a văzut... Parisul. Eh, pe naiba Parisul vede, Bucureștiul nu vede. În Ungaria și Slovacia se tăvălesc cele mai tari echipe din Europa într-un campionat ce nu pare pe gustul echipei naționale de handbal masculin. E drept că-i enervant cum Ungaria mai organizează un campionat european, după nu știu câte mondiale și alte competiții, evident la toate disciplinele sportive. Nu spun  nimic de numărul de săli sau de ritmul de construcție a acestora. Chiar aproape de mine, micul primar ce a fost și micul premier ce a reușit să taie salariile (asta pentru cel cu memoria scurtă sau deloc) a blocat (nu doar el) finalizarea unei săli de sport, ce adăpostește numai valori manageriale. Dar e bine că există. Revin la Campionatul European de Handbal, ediția 2022.

Războiul Rece s-a răcit de tot, așa că în loc de o echipă, să poată participa și România, cum a fost Iugoslavia, acel conflict frigorific a reușit să existe în ”fosta” (acum) Iugoslavie mai multe echipe, țări și un singur spirit! Serbia, Slovenia, Croația, Bosnia, Muntenegru, Macedonia. De ceva vreme e și Kosovo. Poate se mai agită și Voivodina și să vezi atunci... handbal, dar și baschet, fotbal, polo sau alte ”atitudini” slave.

Fostul pivot ce a cucerit trei cupe ale campionilor la handbal, prima în postură de pivot, a doua în postură de rezervă și una în postură de accidentat, ajuns în fruntea handbalului autohton (sprijinit de mama focului, noroc că nu era și grupul de Cluj implicat, lăsând doar grupul de la Constanța să existe) riscă să devină penibil. Pivotul de care scriu, m-a cam păcălit. În prima zi l-am crezut, în a doua la fel și tot așa că au ajuns mandatele nenumărate și handbalul național să existe ca amintire, dar cu acces la bani publici (echipele de club) și cam atât. Infuzie de capital privat nu există (nu discut despre Ungaria, că-mi dau foc), există doar ceseme-uri și ioc strategii. Ce ciudat e uneori votul. La primul mandat 104, la al doilea 101 voturi. Ce mult contează uneori să fii... 200! La al treilea mandat aștept 201... dalmațieni.

Revin la CE. Joacă toată Iugoslavia și toată Cehoslovacia și o parte din URSS, doar țările baltice fac pe... grozavele, mai puțin Lituania. Din fosta RSR n-a rămas nimic, nici măcar bun simț. Gaura din steag și... mișto-ul. Cum să organizezi campionat european cu Iugoslavia ce a fost aruncată la gunoi prin deceniul nouă? Fosta Iugoslavie a fost ”ajutată” chiar și de vecini (să-i nominalizez?) în acest sens. Zburau ”porumbeii păcii” din stolul NATO cu acceptul țărilor vecine (care or fi?) pentru a împrăștia ”cadouri” tuturor. Nația slavă a înțeles ”cele două decenii brucaniene”, nici într-un caz... țara vecină. Aștept ziua când Marea Neagră va fi trădată.

Revin la handbal. Nu discut despre viteza de joc, despre atitudine sau despre public, discut despre tot ce nu se vede. Nu se vede luminița de la... semicerc, dar se văd banii publici. Dacă lui Dumnezeu nu i-ar plăcea sportul și-ar bloca ”artificiile financiare” tricourile handbaliștilor rămân... cu vedere la țâțe (pentru femei) și părul de pe piet (la bărbați).

Când încerci cu metode vechi să bați prezentul și să-ți forțezi viitorul n-ai nicio șansă. Oare MAI a auzit de... Dinamo București? Oare Primăriile au auzit de CSM? Cum ”care” primărie? Cum ”care” CSM? Toate, se aude din înaltul Cerului. Ecoul a dispărut. Profesorașul de București (Nicușor Dan) în campania electorală se tăvălea cu promisiuni ”cum” și ”ce” despre bani publici. Acest nou eșec politico-administrativ dispare, jecmăneala rămâne. Fosta mare sportivă (respect și onoare pentru tot ce a făcut) Gabriela Szabo este mândră că bugetul este ”așezat” pe banul public. Duduie una-i alergarea și alta-i administrarea. Chiar dacă singularul domină (n.n. ban public) se jecmănește la plural. Asta nu doar în capitală, pentru că orașe... ”e” peste tot. Apropo, nu sunt excepții. Singura disciplină sportivă ce naște campioni este atletismul. Toți ”aleargă”. Aleargă să le fie mai cald, mai sigur pentru ”atlet” și urmașii lui.

Mizeriile din sport sunt doar păreri și atitudini din partea unuia sau altuia, dar nu mai mulți de doi (serios?), realitatea este că existăm. Nu avem copii bolnavi de diabet, în școli sunt câte 5-6 de ore de educație fizică pentru fiecare clasă pe săptămână și pot continua cu ”realitățile”. Voi asta știți, cei ce jecmăniți banul public? Apropo,  când eram elev (la gimnaziu) acolo în cartierul prăfuit (Șarât din Câmpia Turzii) aveam trei (!!!) mese de ping pong. Curiozitate. Câte școli din România au cel puțin o masă de ping pong?

Ungaria? Hai că deja mă enervează cum se mișcă nația asta, devin naționalist și implic mișcarea ”vadimistă” la atitudini pro-sportive.

Aritmetică maghiară. Atenție! Buget echipă de handbal muieri. De un deceniu și un pic, rupe tot. Cam tot. Bugetul clubului ”Eto Gyor” este de vreo 7-7,5 milioane euro. 1,5 provin de la autorități, iar diferența de la sponsorul principal. Mașina aia cu patru cercuri. Audi. Oare mașina aia de la noi a intrat în faliment? Așa se compune un buget. Cel sărac puțin, cel bogat mai mult. Of, am uitat că-i diferență între Pintea și Robin Hood.

Revin  la CE. Mă scot din pepeni și-mi trimit doar mere handbaliștii. Privesc și mănânc măr după măr, admir cum Danemarca, Franța sau Islanda sunt neschimbate chiar dacă echipele au suportat schimbări, Germania îmi este antipatică pentru că e cu a treia sau patra națională prezentă (îmbolnăviri, accidentări) la turneu, iar de Portugalia nu mai spun nimic. Bielorusia și Ucraina susțin Rusia. Rătăcită pare Lituania. Spania e campionă și cam atât.

Antrenorii lor predau handbalul modern pe unde sunt plătiți ”binișor”, vorba românului vaccinat și nevaccinat: după faptă și răsplată. Singura veste bună de la această competiție este că nu se accidentează niciun jucător român și ”Liga Zimbrilor” poate să, chiar nu știu ce ”poate să”...

Mușc din măr și tac.

În sport e ca-n medicină. Medicul tratează boala, nu... pacientul. Cam atât, e târziu, se apropie ora 19:00 și e meci.

 

 

 

2022

 2022 ajung doar două cifre pentru un an cu… de toate precum șaorma pandemică. 

Nu sunt un maso-chinuito-dobitoc să-mi doresc un an plin cu decepții și neajunsuri, dar dacă o să tăbărască peste mine (și nu numai), să mă cred… profet? Nici pomeneală, dar asta-mi șoptește… mirosul. Ce să-i fac dacă sunt trecut prin boală😂.

Un clasic plugușor mă amenință cu artificii șantieristice și metalurgice – “tare ca piatra, iute ca oțelul” – pietre mai sunt, dar oțelul s-a cam… topit. Mici “inginerii financiare” au transformat oțelul autohton în supermarketuri “prietenești”, dar nu asta-i problema majoră, ci… etajul.

Da, da. Etajul.

Dadaismul ește și el prezent in minișaorma începutului de an. Maionezele curg pe degetele “murdare” și metaforele dispar precum președintele de țară. Cred că profesorașul de la Sibiu, mare iubitor de copiii… altora (cei din umbră știu ce vorbesc😩) este primul președinte de ținut, regat, suprafață sau trib ce nu-și iubește ceata. E trist, dar anul începe cum s-a și-ncheiat. Cu mască și fără mască. Românașul Arafat umilește trecutul istoric al nației mele. Îmi iubesc patria, chiar dacă unii încearcă să-mi distrugă ideea și emoția, dar nu pot. Nu au cum!

2022 politic? O comedie serioasă. Actori de tot kkt-ul, murdari pe buze cu textura deliciosului “dulce turcesc” ce-și savurează incompetența prostiei mele. Femei noi în partid, precum Florina Cîțu sau Marcela Ciolacu, vor încerca să-și optimizeze poziția… politică. Penetrările vor asedia cele două redute. Din tot acest rahat autohton numărul diabeticilor rămâne neschimbat, pancreasul va produce insulina necesară morții premature. Pensiile speciale le-a zăpăcit pionierul premiat de Ocna… Mureș, asta așa pentru cei cu școală multă spre surprinderea lui Simion galerie sau neguraliva Șoșoacă.

Pot înșira timp de un deceniu “eșecele” politice din 2021 ce se vor plimba prin… 2022, dar cui îi pasă? Nimănui. Liber schimbismul autohton va dezamăgi alegătorul, dar nu și… votul. Rahatul îl voi găsi pe farfuriile alegătorilor dornici de gust dulce și mai ales… profund.

Ciolacii, johaneșii, bogdanii, șoșocii sunt doar elementele minore din lungul șir al celor ce au jecmmănit și vor jecmănii țărișoara asta. Mi-aș fi dorit să scriu JEGmănii, dar limba română mă obligă să tac și să accept JEC, dar potriveala e…JEG.

Economic 2021. Pandemia încă n-a ajuns la capăt. Ne, de fapt mă, mai coboară. Gazul, curentul sunt doar două elemente necunoscute din ecuația cu șapte sau chiar opt necunoscute. Economiștii lui pește stricat mă amenință cu informații nevirusate. 😂

Economia autohtonă va acționa sub imboldul copy-paste. Profesorașul sibian va promova meditațiile în mediul academic. Profesorii săraci pot achiziționa doar cinci case, cea de a șasea rămâne donație ca semn de prețuire pentru duetul sărac și cinstit dintre tovarășul Iliescu și Pionierul Bogdan.

Tovarășul Iliescu: :”…nu-s apărătorul sărăciei (să mori tu că-i așa 😂), așa cum spune Ponta (altă mare mizerie politică) și nu am pledat pentru sărăcirea tuturor. Dar mai bine sărac și cinstit…”

Pionierul Bogdan: “… sărac şi cinstit, nu există aşa ceva. Trebuie să fie bogat şi cinstit sau bogat şi mecenat. Aia este ideea pe care trebuie să mergem. Eu am spus atunci când am intrat în politică, am şocat în unele emisiuni. Pentru că am spus, doamne, eu nu sunt sărac! Eu sunt destul de bogat, Dumnezeu mi-a dat destul de mult…”

Aici sunt obligat să tac, pentru că în salvarea pionierului a intervenit Dumnezeu. Cum să-l cerceteze ANAF-ul pe Dumnezeu, nici chiar pe cel de-al doilea fiu pe pământ nu-l caută nimeni (marele Alb, Dany boy)

2022 Adiministrativ? Dezastru cu ”D” mare și oameni mici. Reașezarea nației abia peste deceniile profetului comunist Brucan. Luminițele capătului dorit este ascuns sub paravan multinațional. Discreția meritocrației se adâncește fără gust și miros. Virușii vor dansa pe mese, dar fără față de masă. Copiii viitorului se vor naște direct cu mască pe față și fără drept de amintiri. Părinții lor, probabil numai tați, se lăfăie pe plăJi neînsorite. Ploile vor inunda dreptul la speranță. De ce? Uite așa simt eu acum. 

2022 interesant? Da.

Dur? Foarte.

Morți? Și morți.

Vii? Nu contează… deocamdată.

Să ai parte de șaorme cu gust și după vreau… răsplată!

La mulți ani!

De dincolo și de dincoace de 2022, Pilu Calendaru’