VOCAL - BESTIAL

             De-a lungul istoriei s-a târât prin manuscrise și nu numai, dimensiunile lui Ștefan cel Mare. ”... mic la stat, mare la sfat...”. Aceste dimensiuni se pare că unii le preferă ca model. E adevărat că lipsesc faptele de vitejie. Curajul. Aici și acum e vorba despre un individ mic, chiar foarte mic și vizibilitate puțin în creștere. Simt că ”centrul” a acceptat puțin defilarea individului: Emil Boc.

Cu mulți ani în urmă, când fostul comunist își ștergea cu sârg balele la Conferința Națională a PCR și își sprijinea destinul în viitorul UASC (”știe” băieții ce înseamnă) și împingea poporul spre cucerirea socialismului, el, ”uriașul mic” încearcă azi să devină vocal și... atenție, prezidențiabil! Da! Nu se vorbește clar, ci este o opțiune a foștilor comuniști acoperiți în postmodernism ca pediști și în progresism de... liberalism. Kkt.

Plin de umor și de cascadorii ciudate (îți reamintesc isprava de la emisunea lui Andrei Gheorghe) cât o căzătură l-a propulsat până la fotoliu de premier. A fost un parlamentar guraliv, a criticat până-n rărunchi fostul șef (mă refer la UASC Cluj), a criticat și făina albă, ce mai, a criticat chiar și pe Albă ca Zăpada. A urcat pînă-n balconul revoluției pentru... poză.

Anii de glorie comunistă 87-89 nu l-au mulțumit pe crescătorul de gâște și primar de cinci stele (mai mult decât colonel) și hop țop în partid. S-a proclamat democrat. De la înaintarea societății multilaterale dezvolate la înaitarea mea (lui) în... aceiași societate, dar post modernă. Fără tovarăș. Aceleași apucături și atitudini, dar cu... domnie.

Bătătorul de tobe sau dubașul s-a transformat din propagandist în anticomunist. Brusc. Gura nu-i mai pute și pe picioare s-a spălat. Gâștele copilăriei au murit și lucrările din bibliotecă au... dispărut. 

Elogiile ”gândirii lui Ceaușescu” s-au lovit de un dig cu... mască. Unde mai sînt kkturile scrise și gândite de tovarășul Emil Boc? Cine are curaj să le arate acum? Creatorul statului paralel și perpendicular peste haos? Cine? ”Creatorul” revoluției lui Sergiu Nicolaescu? Cine? ”Creatorul” revoluției lui Ion Caramitru? Cine? Tu, cititorule? Să fim serioși.

Azi cine lucrează la propagandă e premier, director dar și șantajabil. Simplu. De aceea a devenit din nou VOCAL fostul utecist. Daia. I s-a dat voie!

Fostul omul politic de stânga, acum un celebru politician de dreapta îți plimbă inteligența filosofică așa cum poate și cum știe. ”lupta dintre bine și rău” sau ”scurt circuitul contradicțiilor” în epoca de aur revin în actualitate. Epoca de aur s-a transformat în epoca de jaf, iar contradicțiile fac parte din viitorul națiunii. Cu cât limba e mai murdară de kkt cu atât bei mai multă apă. Poate dispare gustul de sărat. Ești victimă, domnule Boc? Mai cunosc foști comuniști ce și-au uitat trecutul. Apropo îți sînt colegi de partid și foști... șefi. E chiar fost... ministru și chiar fost... rector. Fost... comunist, fost... țărănist și acum fost... liberal?

Ce a spus Nicolae Iorga, tovarășe Emil Boc? Îți reamintesc doar două idei ce le-ai părăsit înainte de a da vacanța.

1.    ”un popor care nu-și cunoaște istoria și eroii, e ca un copil ce nu-și cunoaște părinții”

2.   ”istoria îți bate joc de cei care nu o cunosc, repetându-se”

Vizibilitatea cu sunet de acum nu este merit divin. Cunoștințele precare despre economie le-ai avut și le ai chiar și acum de aceea Dumnezeu și-a luat mâna, dar post-modernismul atent nu te-a lăsat să alergi pe dealuri după gâște și cai roșu-alb-verde. Orgoliile și pretențiile sînt direct proporționale cu mărimea ta naturală. Mici! Totul e mic. Jocul este identic.

Mă întreb dacă peste ani și ani, un mare pupincurist sau lingău de europarlamentar sau nu, îl va descăleca pe Mihai Viteazul din fața cinematografului ”Florin Piersic” și te va înscăuna de dragul istorie. Călare pe gâscă citind din una din tezele tătucului. 

Am o curiozitate tovarășe primar. Prezidențiabilul vede în roșu, galben sau albastru... regionalizarea?  Mai zilele trecute urlai că totul se întâmplă împotriva țării, se vrea o regionalizare politică, aruncai cu ”acid” spre victoraș, la fel ca tine un premier ”susținut” de incompetența economică. Oare acum merită să ”cadă” guvernul de dragul regionalizării? Mira-m-aș de tovarăș că răspunzi eficient.

Coane, bănuiesc că ai auzit de Tudor Mușatescu, de aceea te invit ”pe Titanic vals” să naufragiezi în lectură și să simți aforistica autorului: ”lașitatea este sentimentul care n-are nici măcar curajul să spună cum îl cheamă”

Am curiozități masculine. De exemplu, ce rol au jucat gâștele în povestirile istorice, de ce păunii nu zboară și ce a dorit să sublinieze Lebowitz când ești la un pahar de vin. Citat: ”oamenii mari vorbesc despre idei, oamenii medii vorbesc despre lucruri și oamenii mărunți vorbesc despre vin”. Apropo, am vrut să devin... somelier.

Tovarășe Boc, vă ordon să cuceriți Cotroceniul! Tovarășe Boc, cuceriți Pata Râtul! Stimate tovarășe Boc acolo se bea apă și ea nu... există. Tovărășe Boc acolo se trăiește... dar nu e viață! Sînteți vizibil și acum? Proletari din toate județele uniți-vă! Pesedeul e vinovat! Eu, adică tu tovarășe Boc ești virgin, n-ai mâncat rahat, deci n-ai diabet! Mai du-te-n gâsca țevii unde curge apă și tristețe.

Jos cu ticăloșii! 

ps

finalul e unul clasic. copy-paste. tovarășe boc ignorați totul. N-ai mâncat rahat, așa că n-ai diabet.

citat dintr-un necunoscut:

”nu am deținut niciodată nici un fel de funcție de conducere la nivelul UTVC în județul Cluj și nici pe cea de președinte al Uniunii Asociaților Studenților Comuniști din România, filiala Cluj”

ps2

o poză spre deliciul ps-ului!

 

 

 

 

 

 

FEBRUARIE DUPĂ MAI

 E februarie și nu e frig. E februarie și nu e iarnă urbană. Iarnă-i la munte și cam atât despre februarie. E luna lui post ”gerar”. E... ”făurar”. E lună a purificării, un dans legat de curățirea omizilor. Da. Chiar a omizilor... umane. Tot ce dăunează recoltelor musai să fie distrus, de aceea oamenii mici se ocupă de bârfă, iar cei mari se ocupă de jaf. Spiritul de echipă domină curățenia din târnaț. Târnațul este o rudă mai mică a cârnațului pus pe rudă la uscat și zvântat.

Am auzit, mai mult prin Ardeal ce-i drept, un blestem ce-mi provoacă teamă dar și priviri peste umăr, așa ușor în spate: ”arde-te-ar focul să te arză”.

La prima lectură e un mic seism apoi un salt într-o prăpastie adâncă până-n Dacia...nefranceză. Tot pe aici, prin Ardeal, se mai plimbă o explicație cu origini ungurești că vorba ”cu multă  căldură” este sinonim cu ”arde-te-ar focul”. Fals. Ungurii nu fac foc, folosesc plite electrice.

Privind așa spre această lună februarie din primul, de fapt al doilea, an liberalismic-cosmic văd un haos sinonim  cu neputița, dar cu o dorință fantastică de a guverna cu orice chip și peste orice chip. Spijinul națiunii n-a fost un aliat niciodată pentru nimeni și nimic, sprijinul a fost doar atunci când promisiunea era o minciună uriașă. O găleată, un leu sau doi mai mult, o pensie exagerat de specială sau o numire peste rând. Că au fost ”ai noști” sau ”ai voști” același blestem a apărut de fiecare dată: ”arde-te-ar focul să te arză”.

Acum intensitatea focului e... vizibilă. Flacăra pare greu de stăpânit. Pompierii, ce încercă să fie neutrii de fiecare  dată, plimbă apa printre maxilare si o aruncă de la unul la altul, fără ca văpăia să fie afectată.

Cu ceva vreme în urmă o ”flacără” a ucis copii și părinți. Fug cu mintea la cuvintele domnului Octavian Paler.

”...în România mor oameni cu zile...”,                                         ”... în România se petrec crime politice...”,

”... România este o țară fără reguli...”,

”... primul lucru care a fost privatizat în România a fost interesul național...”

Timpul, un mare hoț stimate cititor, oferă secundei răsfăț la fiecare ”tic” și dezmăț la fiecare ”tac”. Egalitatea matematică este diferită de cea juridică, de fapt acolo e cu balanța. Dacă în aritmetică ucizi o adunare rămâi repetent, dar dacă ucizi un individ pe trecere de pietoni ești repetent dar cu suspendare, adică poți ucide indivizi câți vrei dar nu greșești la adunare! Și atunci dacă apare în jurul meu blestemul - ”arde-te-ar focul să te arză” - să nu-l rostesc?

No, puțin plictisit de ploaia din februarie îmi privesc actul de identitate și timpul, același mare hoț stimate cititor, îmi freacă trecutul de mai mult de o jumătate de secol. Mă întreb, în  șoaptă de teamă să nu-mi trezesc pisica (o mare divă apreciatule cititor), ce fac zilele astea. Profesorul de fizică cu mai mult de șase case, atenție nu șase cai, ci șase case, semnează pensionări la 44 de ani. Ptiu drace, așa  bătrân și... pensionar. Bănuiesc că-i pensie din aceea mică deloc specială și pentru handicap. Dreptul unui dascăl de a se pensiona la aniversarea centenarului este o rușine, asta ca o paralelă între paralele și... inegală. Și atunci dacă apare în jurul meu blestemul - ”arde-te-ar focul să te arză” - să nu-l rostesc?

Ingredientele slabe, mă refer la cele vizibile, din aspectul, pardon spectrul (totuși e un cuvânt inutilizabil pentru avortonii politici) politic și neo-economic (afaceri private cu finanațare statală și cât de multă) au provocat apariția elementelor de natură alterată pentru un viitor incert. ”Penal de Teleorman” este un produs scos pe piață. A prins... dar nu mult timp. L-au... prins. ”Trădătărul permanent”. La început porecle istorice, iar apoi, cu destulă greutate,spre mariginalizare și chiar... uitare. ”Marinarul securist”. Aici a fost multă ipocrizie și ridiculizare. O repetenție definitivă! 4,99 pentru un produs ce costă... 5,00 procente! Ridiculizare scrie pe dosarul maritim. Jawohl! Și atunci dacă apare în jurul meu blestemul - ”arde-te-ar focul să te arză” - să nu-l rostesc?

Marinarul – președinte se aruncă cu declarații spumoase ce-i fac balele vizibile chiar de la... Anvers. Mister șuviță se joacă nefolosind regulamentul. Faultul este înlocuit cu șpaga,  iar hențul în careu cu capacul din baschet, asta dacă joacă fotbal, dacă e la box, atunci e simplu o eschivă și apar directele precum dosarele. KO dintr-un croșeu. Îmi reamintesc vorbele pătrunse: ”... lichelismul în politica româneasă a ajuns la culmi. Eu nu am mai văzut o asemenea degradare...” – chiar serios?

Am  așteptat ca ”reformismul” să miște masa nației, destul de inertă. Am aștepat să existe suflete în detrimentul alegătorilor, am sperat ca timpul, același etern hoț, să-și valorifice ”tic-tac”-ul în mod miraculos. Așteptarea asta ”din mers” n-a ținut. Experimentele economice, politice, administrative au fost total împotriva existenței. Ce spunea despre privatizare domnul Paler? Eu am fost complice la acest  genocid! Și atunci dacă apare în jurul meu blestemul - ”arde-te-ar focul să te arză” - să nu-l rostesc?

Ludovic al nu știu câtelea spunea: ”statul sînt eu”, iar dacă ești uituc pun la dispoziție varianta originală: ”l’etat c’est moi”. Acum, azi, aici avem vreun cardinal? Vreun Richelieu. Există un ”cap” (un singur cap) pentru a controla... joystick-ul? Duduia din Roșiori? E mult să fiu atât de naiv, să cred că vreun director numit politic e apt și un premier ”descoperit” e fals? Nici pe departe. Noul liberalism e vechiul socialism. Victime și complici în același timp. Eu? Victimă? Da. Eu? Complice? Da. Îmi reamintesc replica plecată spre nemurire a actorului Gheorghe Dinică. - „... fraților cu toții am mâncat căcat, doar că unii au cerut supliment...” - Și atunci dacă apare în jurul meu blestemul - ”arde-te-ar focul să te arză” - să nu-l rostesc?

Am rămas propriul meu complice. E trist. Pare un joc de-a șoarecele și pisica dar e mult mai complex. ”E unii deștepți” ce profită de ”vacanța mea școlară”. Tranșeul musai să fie săpat și săpătorul sînt... eu. Unul musai să lupte și acela sînt... eu. Unul musai să piardă și acela sînt... eu. Și atunci de ce să nu blestem? Cine-mi oprește... tradiția. Cine-mi ia din teritoriu? Cine? Cine mă? Zi, până nu te tai. Astea fiind doar câteva întrebări de relaxare înainte de sacrificiul suprem. Moartea! Și atunci dacă apare în jurul meu blestemul - ”arde-te-ar focul să te arză” - să nu-l rostesc?

Tac și dispar din text spre disperarea statului paralel freca-mi-ar blestemul să mi-l frece. Lovi-l-ar bomba să-l lovească. Ajunge! Nici virusul, dar nici vaccinul nu poate salva această nație! Acum e o părere, peste câțiva ani o... certitudine!