UN BANAL…ROL

Dimineaţă şi septembrie în acelaşi timp. Ciudat. “U” Cluj (n.n. echipa lu' MărJinean) şi nimic, tot în acelaşi timp, dar defel, ciudat. Despre neputinţa cu “arcaşii” din Năvodari ce să-mi spun eu, mie?  Nu-mi suport dialogul în contradictoriu, nu accept să fiu trezit de dimineaţă de băieţii de bumbac de la pna şi nici nu vreau să fiu mijloc de codru des, codru ales de MărJinean, nulitatea cea mai profundă din istoria acestei echipe de fotbal. Oricâte cuvinte simple i-aş creiona colericului Ganea, de data asta mutra asta de fost dinamovisto-miliţiano-cooperatist îmi provoacă greaţă şi dispreţ.  Datorită lui atitudinea este atât de colerică. Ciudat,  şi-n teren şi-n afara lui, ba chiar şi-n tribună.

Din poveştile străbunicului meu, un autodidact cum rar mi-a fost să mai întâlnesc, am înţeles când şi cum să-mi las mintea şi golul păcălite. Acest joc să nu-l fac făţiş, dar nici să las impresia că sînt vreun urs dintr-o poveste cu tâlc şi peşti aruncaţi spre...popor.

MărJinean joacă sau vrea să joace pentru mine într-o piesă ce-l depăşeşte. Acest “special-insolvenţă-om” nu înţelege că orice haină îi este mare şi devine un cerşetor, dar nu al străzii cum s-ar crede ci al proprie neputinţi. 

Joacă într-o piesă fără actori. Îşi reneagă “actorii” din piesă. Îşi limitează “regizorul”. Devine căutător de...public. Nu ştiu care ţi-e porecla stimate individ, dar să ştii că cea de “ţăran” e una de forţă şi plină de elanuri nestăvilite. Eşti mic, cât ecranul teveului unde te-ai băgat cum s-a încheiat piesa.  N-ai ascultat nici de sufleur şi de nimeni, ai călcat în cea mai mare balegă naturală din faţa ta. Asta cred.

M-ai convins, dar nu mai era nevoie, de neputinţa minţii tale. N-am să promit nimic, dar cu un “regizor” ca tine, atât de bine intenţionat, simt că sala va fi din ce în ce mai plină de...gol. Tu nu eşti atât de naiv să-l crezi pe Arghezi şi “golul n-a sunat mai tare”  pentru că nu eşti atent la...sunet. Ţi-ai pus banala întrebare: dacă eu sînt golul? N-aş crede, pentru că altfel erai departe de publicul clujean. Ai promis, cum promit mulţi români de vreo douăzeci şi cinci de ani încoace, că rezolvi şi pleci. Durata? Trei săptămâni. N-ai spus, ce-i drept, dacă săptămânile sînt...legate, n-ai spus unde-i alfa şi unde-i omega, n-ai spus nimic din ce-am vrut să aud, ai spus doar goluri mari cât adevărata ta investiţie la această echipă.

MărJinean aştept o nouă piesă, doar s-a deschis stagiunea, să pot admira jocul tău nebun, al omului plin de talent şi muncă. Să pot admira replicile tale puternice, pline de cuvinte sacre, gen cele rostite de tine atât de des: ce p... mea, eşti o p..., cine-i curva asta şi alte diamante. MărJinean nu uita, ele au fost rostite cu public! Îmi doresc să fiu o scamă din pna şi să-ţi admir monologul.

Ganezule(MărJinean tu eşti liber) despre tine ca şi până acum. Pleci sau rămâi eşti la fel de util. “Minunea” din retur nu poate fi un sprijin. Bila ta neagră,  e mare. Da, mai mare decât Dedu şi chiar mai mare decât...părerea ta. Oare de ce MărJinean e acum în opoziţie faţă de tine? Doar aţi fost într-o echipă. 

Aştept încheierea stagiunii, m-am săturat de scene proaste jucate şi mai prost.

MărJinene n-ai vrea să devii student la regie? Cred că mai sînt locuri...bugetate, sau a intrat Universitatea în...insolvenţă?

De dincolo şi dincoace de sufleur, Io

p.s. pentru jucători

1. învăţaţi să vă respectaţi tricoul

2. respectaţi-vă pentru a putea fi respectaţi

3. mai am, dar cred că ajung.

SE POATE ŞI MAI RĂU

Am mai trecut un hop. Sînt liniştit şi iritat în acelaşi timp după isprava lui „Unicului Ganea”. Din respect pentru activitatea lui fotbalistică, atunci când nu caftea pe nimeni, îi scriu numele cu literă mare, altminteri în dreptul numelui său era o pauză mare cât, nu cât inima Holografilor bătrâni, ci mare cât diferenţa dintre normalitate şi haosul ce-l acceptă atât el cât şi tu, suporterul din umbră.

În povestea asta nu comunic cu cititorul, îl las să-şi bucurie timpii de toamnă rece, şi-mi îndrept povestea spre suporterul din umbră.

Individul ce s-a numit investitor, am înţeles că a plecat cu coada între picioare şi flămând pe deasupra. E drept l-a săturat un individ cu nume de poziţie şi cam atât. Frustrările unora sau altora se manifestă în jurul „activităţii economice” , dar ele nu pot da decizii cu multe...zerouri.

Actualul antrenor, bogat ce-i drept, îşi arată inteligenţa „sportivă” fără nicio prejudecată. Îmbrăcată în costumul Evei, inteligenţa lasă urme, din păcate, de ură. Un alt individ, la fel de inteligent, îi acceptă goliciunea ca pe o icoană lăsându-şi ejacularea sportivă să verse peste tot, chiar şi peste cei...gură cască.

Nu-i vorba de neputinţă, aşa am crezut în primele pagini, dar răsfoind „fişa medicală” am descoperit că „mediul înconjurător” acceptă aceste masturbări sportive ca pe o...necesitate.

Nu, frate, în filmul ăsta nu vreau să joc şi n-am nici cel mai mic motiv să accept vreo propoziţie din scenariu, atenţie, chiar dacă nu-i ficţiune.

Penibilul joc de la Mediaş e o răsplată, deloc ciudată, a neinteliJentului ganea. Pardon cu „g” mare am spus în scris cu ceva rânduri în urmă, deci Ganea forţează şocul. Am mai afirmat, poate să câştige şi cupa cu ardei gras din fotbalul mondial, el nu le poate avea pe toate. InteliJenţa , în această parte de ţară, nu-i îi este prietenă.

Ce fâs pot descoperi eu întinzând rânduri penibile despre individul Dedu? Nici un fâs. Pe acest „eşec fotbalistic”, chiar dacă-n viitorul apropiat celălalt eşec (n.n. Ganea) îl va ignora, nimic nu-l poate reconstrui ca fotbalist. Pentru el şi Ene, Dumenzeu a intrat în şomaj. Dar asta e o altă problemă şi un alt destin.

Ganezule, datorită inteliJenţei pure, ai reuşit să-ți faci mai mulţi duşmani decât tot poporul rus din anii '40. Te-ai urcat la „catedră” şi ţi-ai făcut cunoscut repertoriul, limitat din păcate. „Tu cine eşti bă?” e maximum de frumos. De la această întrebare în jos e cv-ul tău jenant.

Proverbul românesc cu vântul şi culesul e complicat pentru a-l duce la bun sfârşit, de aceea mă mulţumesc cu „spectacolul” oferit în fiecare etapă. Ai intrat în circuitul antrenorilor din liga lu' Mitică cu „bulan”. „Căutările” tale au dat roade, dar rodul nu se...vede. Ţi-ai luat propriul sac, l-ai legat şi recolta numai pentru tine. Mânănc-o în linişte şi apoi şterge-te pe gură. MărJinean şi tu te poţi şterge, doar nu vrei să fii murdar în colţul gurii?

Prestaţia de la Mediaş nu mi-a pus capac. Recolta mea nu era şi nici n-a fost descoperită, nici măcar atunci când apreciam atitudinea. Aveam în schimb o întrebare la mine: „nu ştiu ce naiba le faci?” Târziu am înţeles că le făceai nimic. Dumnezeu nu era...şomer.  Ganezule încearcă să mergi cu faţa. Fă un duş cu apă rece şi reîncepe-ţi viaţa de antrenor. Nu-mi displace viitorul tău, asta numai după duş, de aceea nu-ți bate joc de Istoria clubului ce are, atenţie, şi Literatură.

MărJinean, nu răsfoii file ce conţin  „programe” şi „succesuri”. Voi, da, voi doi sînteţi dovada vie că expresia „mai rău nu se poate” e reală şi periculoasă. Din ce motiv? Căutaţi răspunsul după ce plecaţi. MărJinean, amr-ul se apropie de valoarea...zero. Chiar vrei să te îmbraci cu ea?

Ganezule eşti pe drumul prost din antrenorat. Nu trece pe partea opusă, schimbă direcţia!!!

De dincolo şi dincoace de Dedu, Io

BĂTĂLIA ÎN TIMP DE PACE

De ceva vreme e pace şi ai crede cititorule că e şi linişte. Te înşeli. În acest timp sau timpuri de pace, se dau bătălii pe cât de dureroase pe atât de nepovestite. Eram obişnuit cu bătălii şi scenarii clare. Da, clare! Poate e o surpriză dar aşa sînt bătăliile. Dispute în tabere, birouri, restaurante şi abia apoi cafteala ce urmează a fi scrisă şi povestită uneori şi de istorici. Unii istorici au şi acum (?!) urme şi pete  de adevăr pe ei.  

Astăzi cititorule îmi povestesc mie şi numai mie despre bătălia dintre fotbal şi suporterul din mine. Fără public, chiar nimeni, nici măcar jegurile ce vor atâta bine în jurul acestui sport ce-mi pare a fi din ce în ce mai nenobil.

Într-un timp ciudat de gri şi sărac nu-mi găseam locul în public. Erau acolo  feţe şi gesturi de normalitate gri şi săracă. În spatele gesturilor plutea, în tihnă ce-i drept, identitatea locului şi a faptei pentru care gestul şi faţa erau prezente. Nu puteam trece nepăsător, fără banalul şi ironicul salut - „haide „U” şi de mere şi de nu” – apoi feţele şi gesturile comunicau între ele consolidând ceea ce astăzi, un vânt ciudat cu fără prea mare forţă, a reuşit să îndepărteze gesturi şi feţe dintr-un loc special construit pentru substantive ce-şi vor dobândi verbe.

Astăzi nu pot glumi, chiar dacă umorul în poveste nu mai e de mult, de fapt cititorule poţi râde la bancul cu „Mitică şi brutăria”? N-ai cum. Răsplata curge peste tine la prima...şedinţă. E musai să ai gura legată cu sârmă ghimpată şi abia apoi să-ţi rujezi buzele şi aşa destul de gri. Vorbele ce spun „istorii” dor şi plâng în parcuri sau între feţe şi gesturi apropiate.

Dintr-un timp ascuns apar şobolani ce privesc gesturile şi feţele, pictând în jurul lor trasee interesante. Bătăliile nevăzute sînt la orice pas, vorba individului plin de cultură agricolă –„e mulţi şi flâmănzi” – Curiozitatea ta cititorule e trsită şi gri asta numai dacă cauţi identitatea şobolanului (cacofonie intenţionată).

Mi-e dor de feţe şi gesturi. Cititorule ai cunoscut în timp feţe şi gesturi şi ti s-a întâmplat să regreţi timpul trăit? Mie da.

Astăzi succesul euroilor mi-a înlocuit feţele şi gesturile. Bătăliile degetelor cu scuipat la capete au înlocuit bucuria timpului trăit la prezent.

Binefăcătorii de bine şi de, hai să le spun echipe, încearcă din greu, şi al naibii uneori reuşesc nesperat de bine, să mute feţele şi gesturile dincolo de timpul trăit la prezent. Mă mută în celule cu uşi şi fereşti vopsite în culorile dispreţului şi a lipsei de identitate. Păi să nu-mi creez şi eu o echipă să intru în această bătălie pe timp de pace? De ce n-aş face-o?

Dau un banal exemplu şi apoi tac în această poveste. Să ai 23 sau chiar 24 de feţe şi gesturi în tribună şi să primeşti un milion de euroi pentru feţe şi gesturi construite de „tine” – cine-i „tine”? – e mult prea mult sau prea puţin. Cui îi pasă? Mai e nevoie de feţe şi gesturi?

Demult o faţă palidă a numit aceste feţe şi gesturi „nişte golani”. Feţele şi gesturile au ajunus...nişte (ceva).

Cititorule ăsta-i un război pe timp de pace. Identitate? Ce să fac cu ea? Limbă? Cui să-i vorbesc? Faţă. Pe cine văd? Gesturi. De ce?

E bătălia ce încă doare. Puţin şi apoi ea moare.

De dincolo de gesturi şi feţe, Io

p.s.

Dedic această poveste feţelor şi gesturilor ce au fost la Zalău la un meci de handbal feminin.  HC Zalău – „U” Cluj. E nevoie să spun că au bătut fetele de la „U”?

Mulţumesc feţelor şi gesturilor din jurul meu.

AU FOST...18

E bine şi aşa, dar să-mi povestesc totul mie cum m-am obişnuit. Cu începutul mai pe la...mijloc. De fapt începutul e într-o vineri şi prin Zalău. După „şase ani frumoşi”  echipa de handbal feminin a Universităţii Cluj l-a obligat pe inimitabilul Tadici la o şedinţă fulger, dar numai după joc. Cu rezultatul trist şi plin de surprize, doar pentru unii, a meciului cu echipa din Roman, da oraşul Roman are echipă de handbal, fosta participantă în grupele ligii campionilor la handbal, s-a jucat de-a hadbalul la Zalău. Cu o jumătate de gură aş fi spus „le zdrobim”. Poate mă întrebi, iubite cititor, ce-aş fi făcut cu cealaltă jumătate. Ei bine, nimic, nici măcar n-aş fi vorbit în şoaptă. Antrenorul naţionalei şi a echipei din Zalău a rămas acelaşi tip coleric, lipsit de normalitate. Totul şi toate sînt împotriva lui, chiar cuplul de arbitrii Ştarc – Ştefan. Unele guri spun despre „ăştia doi, că-s hăi mai buni de pe la noi”. A gesticulat pe margine precum alt coleric. Ganea. S-a certat cu arbitrii precum fostul jucător-bătuş din liga I. Ganea. Diferenţa majoră între ei? Îmbrăcămintea. Ganea la patru ace şi tuns, Tadici în „treling” şi cu burtă. La amândoi regula biciului e salvatoare. Cuvântul contează, dar din ce în ce mai puţin, de fapt ca scrisul, cel ce o să dispară peste două decenii spre bucuria lui MărJinean şi Ganea.  

La Zalău a fost super, iar ceea ce s-a întâmplat după meci nu se poate povesti, eventual desena într-un bloc-notes cu amintiri spre dezamăgirea elevului.  Vă mulţumesc în numele celor prezenţi şi absenţi pentru VINERI şi 13.  

Alerg spre meci. Dau bot în bot cu MărJinean şi plin de evlavie mă ameninţă că-n trei săptămâni pleacă. Îmi ridic privirea, îl caut pe Dumnezeu, mă uit pe pământ şi nimeni nu se sesizează. Mă întreb de „unu-solist”: pi buni?  Gata, urmează meciul cu fetele de la şapte şi şapte minute. Superlativul „Jerry Gane” a dat din mâini şi picioare, a mutat câţiva jucători, unilateral ce-i drept, şi acum forţează totul pe Dedu şi capacitatea lui de a marca. Această echipă nu-i blestemată să-l aibă pe Dedu în echipament alb-negru, ci vinovatul e...vinovata. De fapt, ea, criza, bat-o s-o bată de criză e vinovată pentru tot. N-a avut bani de echipament color şi s-a îmbrăcat în alb şi negru ca în televizoarele tovarăşului, dar ce-i drept fără peştele cu macrame. Ganea, mai bogat cu ceva euroi (i-a muncit frate), a pregătit meciul la fix. „Ganezule” pentru cunoştinţa ta generală, nu tu ci PELUZA te-a dus spre remiză, altminteri erai ce eşti, un antrenor plin cu de toate şi...gol. Apropo „Ganezule” în timpul taberei din Poiană, ai vizionat filmul regizat de Jean Girault? Jandarmul şi jandarmeriţele în cazul în care ai uitat...titrajul. La echipa de tineret unii jucători pleacă, pe la alte echipe unii jucători (?!)...vin. Ciudat.

Sînt fericit şi trist în acelaşi timp. Am fost peste „fetiţele de la şapte şi şapte minute”, meritam tri puncte ca ceasu' dar ghinionul şi...remiza aşa au decis. Am întâlnit expresii, scrise ce-i drept,  de genul „suporterii Universităţii au fost de Liga Campionilor”. Hai nu zău, aşa dintr-o dată a apărut ca un miracol. Viaţa din peluză e unică, de aceea nu oricine poate să atingă acel LOC. Istoria e cu mult peste Liga Campionilor şi Liga lu'Mitică, Istoria e în inimi. De aceea accept, hai să zic aşa...greşeala. Fug repede spre finalul celor 18 zile când fericirea atinge despărţirea. MărJinean pleacă. Flăcăule ai grijă, sînt cuvintele tale: „în trei săptămâni am plecat”.

Etapa a VII-a

Pandurii Târgu Jiu – Dinamo Bucureşti 2 : 1

Meci de pariu gras. Conduc oaspeţii şi la final câştigă gazdele. Meci de meci...mânca-v-aş. Etapa viitoare fostul şi actualul tovarăş Anghelache propune înfiinţarea cooperativei, dar pe faţă, poate aşa câştigă şi echipa ce ne-a învins cu „şase cai frumoşi”. Despre Pandurii nimic. Am nevoie de mineri.

Steaua Bucureşti – Săgeata Năvodari 5 : 0

Anul trecut cam acelaşi scor doar că adversar era „U” Cluj. Viorel Dinu atunci a băgat-o în aţe, de data asta n-a mai vrut...Tătăruşanu. Urmează meciul cu Turcia. Ptiu drace, am greşit. Am pierdut cu 2 la 0. Piţurcă ştie? Nu-i bai, îi aduce aminte AMP-ul.

Corona Braşov – Gaz Metan Mediaş 1 : 2

Îmi doresc dragi medieşeni, că ce-aţi luat pe mere să daţi pe pere, adică vineri să repetăm isprava. 2 la 5. Îmi place cum sună, chiar dacă pe bancă e Cristian Dulca. 

Oţelul Galaţi – Astra Giurgiu 0 : 4

Ionică e greu în 11 dar în 8 nici nu mai zic. Oricum „giurgiuvenii din Ploieşti” se mişcă bine. Cristescu l-a ajutat pe Dinu vamă sau l-a pedepsit pe Ionuţ Badea? M-am jucat. L-a...ajutat prin pedeapsă pe Dinu, dar Viorel.

Petrolul Ploieşti – Concordia Chiajna 2 : 0

„Lupii galbeni” (interesant cod fotbalistic, aştept echipa codată: găinile bete) neînvinşi de ceva vreme. De la începutul returului apus. Contra nu e Capră, dar Capră poate să fie...Contra?

Viitorul Constanţa din Chiajna – F.C. Botoşani  0 : 0

„Academicienii lui Gică” au jucat precum procentele din sutienul de la BAC 2013. Răzeşii şi mazilii s-au priceput de minune şi rămân surpriza de anul acesta.

Ceahlăul Piatra Neamţ – F.C. Braşov 1 : 1

N-au reuşit minunea aşa că aştept cu nerăbdare partida retur de la Braşov, când poate, atunci,  o remiză mulţumeşte publicul, jocul şi drumul spre zona zero din fotbal.

F.C. Vaslui – A.C.S. Poli Timişoara 1 : 0

Neînvinsă din 2012 pe teren propriu, cea mai iubită echipă din Vaslui, se duce mai aproape de Europa, în rest o partidă banală dintr-un fotbal mult prea curat, cum ar vrea să zică Ghiţă Pristanda.

Nici o diferenţă între Ganea din retur şi ăsta de acum. Chiar nici una, poate una...financiară. Ciudat fotbalul lui Mitică. Puţini în tribună, mulţi bani la...teveu. De aceea nu-l cred nici pe MărJinean.

Aştept să astup cele 18 zile, vreau măcar o zi de normalitate şi apoi...libertate. De dincolo şi dincoace de 18, io

'