A reînceput campionatul. E drept, cam de multișor timp, dar eu fiind de vârsta a doua, pe alocuri chiar de a treia, iar când sunt plictisit chiar de a treia și seara târziu devin milițian ajungând la clasa a patra, pardon vârsta a patra. Reiau. A reînceput campionatul! De ce reînceput?
Și acum mă explic pe înțelesul meu, al tău și al lor. Al lor? Da, asta e terminația…
E drept că experiența literar sportivă a început să scârțăie odată cu vârsta, elanul literar aleargă de parcă stă, iar deposedările sunt mascate de metafore pline de driblinguri cu jambierele lăsate.
Campionatul a reînceput și m-am lăsat păcălit, chiar driblat. M-am dus după fentă spre bucuria publicului amorțit de alte driblinguri numite promisiuni.
Chiar dacă a reînceput campionatul mă lasă păcălit și cam atât. Numele este unul preluat din lucrările academice ale mai marelui ligii cu “l”, mare și pornit pe drumurile salvării de la pușcărie a neprihănitului fiu. E drept că e criminal, dar dacă justiția nu se pronunță nu-mi permit să-l înroșesc, deci rămâne neprihănit alături de fecioara Maria, Elena Udrea, femeia Ciucă. Of, am uitat de nume. Superliga! La început am crezut că e o poantă de 1, 2 sau 3 aprilie, dar nici pe departe. Superliga e ultima categorie înainte de falimentul pariurilor salvatoare de vieți, interese dar și alte paravane mascate care au cam diminuat sau diluat nivelul calitativ al fotbalului burlenesc de pe aici. Dacă răsfoiesc raftul bibliotecilor din celule al penalilor cu lucrări literar – fotbalistice ajung să cred că offside-ul este o ciorbă, iar hențul este desertul preferat al “copiilor lui Băse”, trimiși la joacă intr-un ferefeu inert și lipsit de substanță.
“U” Cluj a revenit in divizia A sau postcomunist vorbind… a revenit in Superligă! Spectaculos! După un duel fratricid, Universitatea Cluj a reușit ce 95% din mine n-a crezut. 95%! Nu e mult dacă spun că cele 5 % nu-mi aparțin nici acum. Cu jucători, mai mult sau mai puțin studenți, de prin toată lumea mare, se încearcă marea cu sarea sau un nedorit măcel academic. Injust, hai că sunt cârcotaș.
Mi-am “clătărit” privirea pe unele păreri despre “U” (când spun pe unele să fii sigur că au fost toate, inclusiv și cele nerostite) și surprizele n-au încetat să apară. Și-a dat cu părerea chiar și jegosul, dar și academicianul, ceea ce mă bucură, fapt pentru care jegosul a rămas jegos. E grav când jegosul e ziarist, atunci chiar mă supăr. Dacă n-ai “stil”, stimabile ziarist, lasă-ți mizeria in atenția literelor H și O, știu ele ce au de făcut. Hai la text, m-am lăsat dus de fentă…
Patru din patru pentru “U”. Jegosul spune că e rău, grav și dezastruos. Probabil, se poate chiar și retrograda dar jegosul tot jegos rămâne. Fără violență financiară “U” și-a păstrat lotul de divizia B și-n A. E mai convenabil pentru… lăudăroși și iubitori de poze. Chiar și “”piticul atomic” (oare cine e?) se etala prin tribune, ridicându-se pe vârfurile pantofilor crezând că pirueta lebedei este un amestec între Ceaikovski și Reisinger și probabil Linkar il va nominaliza ca antrenor scund, pardon secund. Tăietorul de salarii și probabil cel mai infantil premier ce l-a avut nația asta (mai subțire ca Viorica Dăncilă) se avântă in promisiuni electoral – fotbalistice. Era să plec după fentă și să mă las driblat, probabil chiar și scos din echipă. Avalanșa de dueluri politice a ajuns pe gazon. Trist. Emile, lasă-i in pace! Vezi de gâște!
Revin la “U”. La început țintarul m-a speriat, apoi chiar… echipa. Două etape și eram lângă Dumitru Prunariu într-un zbor cosmic. Căutam răspunsuri la O singură întrebare. Ce este haosul? “Studenți” de divizia B se bat cu bugete nepolitice de la egal la egal… remiză. O dublă de 1 la 1 și nu credeam ce văd și ce aud.
Linkar s-a așezat la catedră și a desenat trasee pe înțelesul “studenților”. Nu erau complicate traseele, doar s-a văzut eficiența lor. “Studenții”au încercat să joace, pe alocuri au reușit, e drept că discret, dar au încercat. Pe fecesebiști i-au chinuit, chiar și pe patronul lor, la fel au procedat cu semi universitatea din Bănie, dar de data aceasta “acasă” la Mediaș pentru că “atomic toboșar” n-a plecat după fentă și a ascultat ordinul celor ce l-au uns ca primar! Da, așa-i ordinul alegătorilor. O parte din public râde, chiar și umbra lui Mircea de la Cozia.
“… au trecut vremiile acelea, vremi de fapte strălucite,
Însă triste și amar; legi, năravuri se-ndulcesc,
Prin științe și prin arte națiile înfrățite
In gândire și in pace, drumul slavei il găsesc…”
Stimabile Eriiiic Linkaaaaar despre asta este vorba! Nu aștept ca după match să-ți duci “studenții” la faimoasa cremă veche (n.n. untold), încearcă să înțelegi - ideea de U – și apoi totul e perfect, chiar și înfrângerea. Mai ales înfrângerea.
Mirosul de proști se simte chiar și de lingăi. Limbile murdare încep să nască pui. Mi-e ciudă că aliatul meu, timpul, îmi va da dreptate. Chiar nu-mi pasă.
Traseul celor 12 puncte via: București – Mediaș – Pitești – Mediaș e unul plin de neinfrastructură. L-am ascultat, e drept atât cât am putut, pe unicul Eriiiiiic Linkaaaaaar, cel fără de care promovarea n-ar fi existat. Pragmatic, stăpân pe fente și pasa dintr-o bucată la conferințele de presă, rămâne dascăl și asigură teme de casă pentru toți, public, jurnaliști și chiar muștele dimprejur. Se simte că a trecut printr-o bibliotecă, pare să calce pe urmele lăsate de Ionuț Badea, dar numai… pare. Cele două puncte strânse cu miros de transpirație și iluzie de joc de tip tic-tac (dropsurile) par o avere mică, dar simt intr-o revenire din falsa impresie a traseului solid de până acum. Intr-o Superligă extrem de echilibrată, dar din păcate in jos, Universitatea Cluj e de departe o echipă lipsită de “meseriași”. Chiar nu mă interesează “ț” și “v” stimabile cititor. Meseriașii sunt cei care contează. Steliștii miliardarului au remizat cu necunoscuții din Mioveni, deci și prin urmare… aici e bătaia. Sper că următorul calup de patru etape să fie pe plus, altminteri tot cu două puncte, mirosul trupei suedeze ABBA e din ce in ce mai aproape, chiar dacă “atomicul antrenor secund” se ridică pe vârfuri și se agită precum o muscă-n in lapte, că doar nu in căcat. Prin 2013, nu cu multă vreme trecută, se tăvălea prin fața electoratului cu fața acoperită de o mască perfidă, plângând că… “pe dincolo și pe dincoace”.
Imi doresc să dispară menghina actuală! Doar atât!
Ca Eriiiiic Linkaaaaar să poarte “paltonul de Cluj” simt și presupun câteva inaspecte:
1. Galben-albaștri să rămână la putere;
2. Minim 6 din maxim 12;
3. Capul Verde să știe că nu e același lucru cu Capul pătrat;
4. Experimentele tov. prof. Eriiiic Linkaaaaar să înceteze;
5. Să încerce indirectă la loviturile de pedeapsă;
6. Jucătorul 27 să nu regrete că a ajuns… tot la Cluj.
Au trecut patru etape și au încercat să joace fotbal. Rezultatul e unul real. Două puncte. Urmează un traseu aproape identic, îmi doresc o dublare a punctelor, in rest să comenteze toți, chiar și jegoșii.
Fotbal domnilor, fotbal!
