AM PLECAT LA MECI

Zilele lunii februarie au fost şi vor mai fi aşa că oriunde aţi fi împrăştiaţi prin lume, chibiţi sunaţi adunarea, Liga lu Mitică dă startul returului (uitaţi de prima etapă) şi alt start niciodată. . Din martie liber pe stadioane. Nu mai sînteţi obligaţi să căutaţi „metode” de a ajunge în faţa unei beri (sau mai multe) sau de a despica firul în patru despre ultimile achiziţii şi integrarea lor în grup, noul sau vechiul antrenor cât de bine „stă” la cârma echipei (asta numai în cazul în care nu-i Jiji patron), câte şi mai câte. Gata, sfârşiturile de săptămână nasc patimi până la vară şi încă pe atât.

Dar nu pot merge la stadion dacă nu trec în revistă „iarna” dinaintea returului, mai puţin o etapă, jucată în epoca de fâs a micului Boc.

Ca un făcut mai toate echipele s-au „turcit” timp de două luni. Aţi crede că s-au desfăşurat prin bazare, gustând din rahatul atât de bun, nici vorbă. S-au luat la trântă cu pregătirea şi cu amicalele. Plictisiţi până la glezne de Antalya, unii boieri sau moguli de echipe şi-au dat întâlnire cu o şaorma pe la DNA sau alte cafenele în care plata se face sau se amână, dar niciodată nu se...uită.

Cum fotbalul nu-i mai presus de alt sport din România şi nici mai „şmecher” (atenţie la acest cuvânt) se lăfăie bine mersi pe un comod loc...52 în 2012, că dacă scriu despre 2011 pot ajunge la locul...55. Dar nu-i bai vorba unui muritor „ se poate şi mai rău”.

Pentru o ţară cu densitate atât de ridicată de intelectualitate, nu-i nici o surpriză. Deontologi peste tot, şmecheri aşişderea, jurnalişti care nu jignesc, nu primesc mită şi abuzează în corectitudine, nu-i nici o surpriză pentru rezultatele din sport la orice nivel. Faptul că mai există câte o „floare”, asta nu înseamnă că-i primăvară, chiar dacă am călcat în luna lui mărţişor.

La finalul lui februarie, Iuăn Becali mi-a confirmat încă o dată de nivelul densităţii materiei cenuşii. „Şmecherul” (aşa s-a autointitulat) a încercat să-l deposedeze de autoritate şi pe...Dumnezeu. Din capul locului fac o precizare seacă. Mie nu-mi plac proştii, dar din două în două minute mă aşezam în faţa oglinzii şi-mi priveam moaca şi mă chestionam cu glas uşor „mă, tu eşti un prost sau...chiar eşti”. Văzut, auzit şi de necrezut. „Şmecherul” Iuăn reamintea românilor că el a trecut Dunărea în înot pentru a fi în libertate. Bă, „şmechere” stai uşor că n-ai desoperit apa caldă şi nici mersul pe jos, ca să ai şi tu cultură generală îţi comunic că şi unchiul meu a trecut Dunărea în înot, când tu te jucai în nisip cu...procentele. Diferenţa dintre voi doi e majoră. El s-a uscat, pe când tu eşti un şmecher...ud. Iuane, pe cine să cred pe Borcea şi a lui mesaj –„am încredere în Justiţia din România” sau pe tine şi a ta gândire cu tot – deschid citat „...
voi face paradis fiscal! Averi mari si taxe mici, asta voi face. Vreau ca un român să aibă un yaht la Nisa şi un avion privat la Munchen! Atunci va veni singur şi va plăti taxe mai mari. Asta va fi peste câteva generaţii, dar cineva trebuie să înceapă acum..." – închid citat. Iuane, eu zic aşa. Noroc că n-o să ajungi preşedinte de ţară niciodată, indiferent care o fi, doar dacă plin de şmecherie vei câştiga alegerile în Ţara Lăpuşului sau în Ţinutul Secuiesc, ce-i drept aici e mai greu dacă ai ca rival altă densitate intelectuală. Tokes.

În loc să ajung pe stadion şi să inspir până-n adâncul fiinţei mele “şutul de primăvară” sînt nevoit să accept să-mi treacă pe sub nas un danf de-al atitudinii tale în faţa “balanţei” din România. “Şmechere” atitudinea ta este influenţată de trecerea Dunării în înot au ba? Tare aş vrea să ştiu dacă citatul ce urmează îţi aparţine şi pe ce mal al Dunării erai –“...puneţi-mă pe mine în boxa acuzaţilor! Să vadă preşedintele, fac eu 20 de ani, mă sacrific pentru ţară. Puneţi-mi cătuşele...". Cum să-mi ardă mie de meci când om cu bunătatea ta se sacrifică cu atâta uşurinţă într-o ţară cu reduşi, adică redus salariu, redusă pensia, redus...reducerea. Asta e ţara reduşilor şi a sacrificaţilor, până când apare un “şmecher” care pozează în salvatorul...transferurilor. Cum te-ai făcut atât de bun, tu care scuipai jurnaliştii, îi mituiai, de fapt lucruri mărunte făcute de un “şmecher”. Oricum şi ţie îţi mulţumesc pentru succesul pe care-l oferă acest joc, numit fotbal, chibiţilor. Oricum sînt fericit şi tu ca şi mine eşti...muritor.

Plec spre stadion cu mâna întinsă spre cer…cerând iertare. F.W. mă ceartă (nu în mod direct) că nu mi-am făcut abonament. (n.n.. e vorba despre abonamentele la meciurile lui“U”). Boss-ule las-o mai uşor cu nemulţumirea şi “alte cele” şi ia atitudine în promovarea valorilor pe metrul pătrat la club. Îmi permit o întrebare: dacă i-am făcut poză lui Mărginean, înseamnă că eu sînt fotograf şi el e manechin? Prin toamna trecută ţi-am urmărit (la un post teve) intervenţia...telefonică. Alt interlocutor te-a catalogat destul de ironic ce-i drept....“omul de la gunoaie”. Boieraşule, n-am văzut şi n-am simţit o supărare exterioară, asta numai dacă ţin cont de cine te-a...”menajat”. De ce n-ai mişcat nimic în public “omul de la gunoaie” la fel ca în cazul....abonamentelor? De ce, de dragul...petrolului (l-am scris cu “p” mic pentru că nu m-am referit la echipa din Ploieşti)?

Prin toamnă, materiile cenuşii au creat sindromul “cocoşul”. În prima zi am râs, în a doua la fel apoi a venit o găină şi l-a ouat. Patroane, cum poţi să-ţi desfăşori activitatea lângă atâta materie cenuşie? De aceea ai biroul la Bucureşti ? Mintea sau minţile luminate s-au inspirat “de-afară” şi au mutat exemplul la Cluj şi Napoca. Interzis la antrenament. Pentru a ne atinge obiectivul. Am o întrebare, dacă nu se întâmplă aşa ceva, cei care au gândit, propus şi susţinut această metodă mai au dreptul de a...gândi şi activa prin club? Deştepţilor, poate vă vine o idee nouă, ca de exemplu, în prima zi de după meci să nu ieşiţi pe stradă.

În drumul meu spre stadion, spectatorii chibiţesc vrute şi auzite. La meciuri ajung academicieni şi şomeri, pipiţe şi mame, oameni şi şoareci, dar fiecare urmăreşte un scop bine definit. Competiţia. Oricât de mlăştinos e acest joc de fotbal, el rămâne viu.

M-am plictist de gânduri, bag mâna în buzunar, scot legitimaţia şi intru pe stadion. Timp de 90 de minute cânt şi scriu, înjur şi dojenesc, dar niciodată nu scriu după…dictare. Asta n-o fac în ciuda celor cu “abonament” în altă parte, ci pentru simplu fapt că, la fel ca acest joc pe nume fotbal, sînt…viu.

Aştept alegerile de la Cluj şi Napoca. 1 X 2. Meci deschis oricărui rezultat. Nasol e doar atunci când prelungirile se lasă cu arestări, în rest un “unşpe metri” e normal. “E şi ei...oameni”.

Aştept ca Universitatea Cluj să-şi continue drumul spre etajul superior din fotbal. Sînt convins că nu numărul de abonamente va cânta în tribune, ci OAMENII. De aceea merg pe stadion, în primul rând să văd oameni şi apoi un meci de fotbal.

Hai “U”! A fost, este şi va rămâne singura vocală din fotbalul românesc, chiar dacă unii vor să vorbească în limba română folosind doar consoane şi cătuşe.

Hai “U”!

M-am urcat pe şa...ua limuzinii din faţa vilei de lângă piscină, am declanşat alarma şi am plecat prin ţară să culeg alte poveşti pentru... povestitori.
De dincolo şi de dincoace, Pilu

AJUTOR

Un popor anonim a lansat o maximă anonimă: „ochii care nu se văd se uită”. De această maximă mai marele învăţământului şi sportului de la noi n-a auzit şi nici n-a vrut să audă, mai ales când e vorba de...Andrei Marga.

Baba, pe numele său, şi-a amintit de binefăcătorul său de la originile „academice” şi ce şi-a zis plin de legi şi de adevăr, să-i facă un favor spre...pensionare. Pare un vis de-o viaţă a unuia sau a altuia. Din 26 martie mandatulul rectorului Marga încetează. Pare un banc de tip Erevan şi ca să fiu mai exact scriu aşa: Andrei Marga nu mai este rectorul UBB, dar Cătălin Baba este ministrul învâţâmântului. Oricât de haios vi se pare, vă comunic în scris că e real şi...adevărat.

Îmi vin în minte cuvintele profesorului Andrei Marga: „...unii – puţini, desigur, care au fost opriţi să comită abuzuri, să-şi favorizeze apropiaţii, să folosească necuvenit textele altora, sau a căror impostură a fost semnalată – reacţionează acum în fel şi chip...” şi m-au pus pe gânduri. Nu tu adrisant, nu tu...nimic.

Şi ce mi-am zis eu, spre surprinderea mai marelui din învăţământ, hai să aflu semnificaţia câtorva cuvinte din această propoziţie dată sub formă de frază.

Le iau pe rând, ca la şcoală şi zic:

Favorizare. Ptiu drace e substantiv provenit din verb, deci denumeşte o acţiune. Auzi taică explicaţie – a fi favorabil, a fi prielnic, a înlesni. Măi să fie pare ca un strigăt marinăresc: Vânt din pupa! Şi al naibii n-am vrut să fiu marinar, chiar dacă am carnetul în...buzunar. A acorda cuiva avantaj cu preferinţă faţă de alţii. Uite, asta da. Chiar îmi place cuvântul ăsta. Cum ar suna un apel spre Dumnezeu de genul: „favoriza-mi-ai viitorul în faţa lui Ali – Baba şi cei 40 de hoţi, Doamne” Sînt mai favorizat şi e ceva. Gata, merg mai departe.

Necuvenit. Măi să fie, adică cum? Nu tu meritat, nu tu merituos şi nici măcar corespunzător. Halal să-mi fie dacă nu-mi displace acest cuvânt. Mă aşteptam să pun semnul egal în dreptul sensului „ a avea drept la ceva” dar dicţionarul, nu şi nu. Asta chiar nu-mi convine şi caut altceva. Poate, poate...

Impostură. Aici m-am pierdut de tot. Orice sens al acestui cuvânt mă duce cu gândul spre sunetul metalelor. Pare un cuvânt născut din vrăjitorie cu lumini stinse şi indivizi neatenţi. Să fie oare chiar aşa? Cine poate să gândească binele celui de mai de aproape pe melodia „te înşel cu bună credinţă”? Să fiu tălâmb n-aş putea urî în aşa hal. Chiar, a încercat vreun cititor să lovească pe apropele său numai cu dragoste? De mâine să ne lovim între noi numai cu dragoste. Ce ar fi? Divorţez de această dragoste şi caut un refugiu în altă...lovitură.

Reacţionează. Da, se poate. Îmi place într-un spaţiu unde se ia atitudine. Nu mi-a plăcut şi nici nu-mi place nepăsarea. De acest verb am nevoie. Dar oare numai eu?

La o primă analiză par cuvinte negre la fel ca acţiunile lor, chair dacă nu toate sînt şi rămân...verbe. Plin de curiozitate îmi fac un mic scenariu. Totuşi profesorul Marga nu aruncă cu vorbele pe lângă oameni. Cui i-a fost adresat citatul? O fi vreun anonim, că alminteri sînt la un pas de „Mioriţa” cu fluierul ei cu tot.

Dar nu-i bai, fostul rector îşi începe o adolescenţă de vârsta a treia mult prea academică pentru un simplu adrisant. Să ajungi prin Universităţile din Israel, Germania, China ca simplu turist e un vis, dar să mai şi predai. E vis pentru unii şi realitate pentru...altul. Chiar aşa, cum poate să arate invidia unui individ pe asemenea siviu? Mă apropii de copilărie şi de un banal exemplu primit de la un...mai mare. „Bă muce, tu nici cu deştu n-ai fost pe unde am dormit eu”. Acesta e cel mai uşor exemplu pentru oamenii care iubesc întunericul şi pe deasupra se cred şi nemuritori. N-am nimic cu nimeni, nici măcar cu mine, dar uneori ne merităm unii pe alţii fără nici cel mai mic efort.

Plec din această poveste trist şi amăgit. Profesorul Marga nu m-a împins spre numele individului obscur şi frustrat din citatul atât de liniştit, ca viitorul învăţământului nost, dar nu-i bai. Am să reacţionez cu o...dilemă. „Învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi” sau „Tinere, ţara te vrea prost”. Las balanţa să decidă în locul meu pentru că nu vreau să ajung...departe.

Dacă se recunoaşte cineva în citatul profesorului Marga să-i fie de bine şi „la trecutu-i mare. Mare viitor”. Hai pa.

M-am urcat pe şa...ua limuzinii din faţa vilei de lângă piscină, am declanşat alarma şi am plecat prin ţară să culeg alte poveşti pentru... povestitori.
De dincolo şi de dincoace, Pilu

UMBRA LUI BOC PE…SOMEŞ

Interesante mai sînt sondajele astea, bate-le-ar norocoasele de la 6 din 49. Nici n-am scăpat bine de Emil Boc, că şprinţar şi harnic, aşa cum îl ştiu, apare pe nevăzute în...cărţile nemăsluite ale sondajelor, pentru că tot ceea ce a creat omul cu mâna lui nu este virusat şi nici nu conţine conservanţi.

N-au trecut anii precum vor câinii şi tare fălos micuţul candidat al...afirmaţiei D punct A punct, arunca cu lopata prund dintr-o basculă ce-şi învârtea roţile prin Mărăşti. (n.n. cartir din Cluj-Napoca). Prund a azvârlit, zăpadă la fel, ceai a împărţit, a şi cosit pentru deontologii prezenţi, doamne ce lucruri minunate a făcut micuţul candidat.

Fără nici un gând venit din sufletul lui de fost demisionar şi actual om liber, n-am auzit nici un gând că ar vrea să calce pe urmele lui Apostu, până la un moment dat ce-i drept. Apostu a luat-o pe altă cale şi n-aş crede că fostul demisionar s-ar adapta în postura de om ocupat. Nici vorbă şi pleacă Satană de lângă mine, că tu-mi încurci minţile. Plecând pe nepusă masă (sâc) din buricul capitalei nu l-am mai zărit. Nici cu bune, nici cu rele. Singura apariţie, nedorită ce-i drept, a fost una la şuşu gol, prezentându-mi un dos de om normal şi atât. A fost o măgărie tot acest balamuc. S-au agitat mogulii, CNA-ul a luat atitudine, ratingurile au explodat, nu s-a mai înţeles om cu om. Motivul? Dosul lui Emil. Să n-am parte de reportul jocului „Noroc” dacă am înţeles ceva din acest joc.

Fostul demisionar naşte amintiri plăcute pentru clujenii cu dare de mână, adică cu dare de clic pe mouse. Aici mă refer la cei care l-au ales într-un sondaj propus de FTR.RO. Ce nu înţeleg eu în această democraţie? Multe m-aş grăbi să-mi răspund, dar parcă sînt într-o sală de teatru din Congo şi privesc piesa de teatru O scrisoarea pierdută a dramaturgului Caragiale, dar regia să fie a maestrului Ciulei. Măi nene, nici cetăţeanul turmentat nu era atât de alcoolic pe cum aş crede în urma acestui...rezultat. 40 de procente îl învelesc pe golaşul Boc, nimeni altul decât creatorul vremurilor bune în care trăiesc. 40 la % e mult pentru mine, prefer să tai 25 de procente pentru bugetarii care l-au ales, 15 procente tai din dreptul pensionarilor, iaca pe nevăzute am ajuns la...pielea goală. Emile eşti ca o nălucă, nu spui nimic, nu faci nimic, dar lumea te vrea. Abia aştept să te urmăresc în campania electorală cum îmi explici cu mintea ta de profesor universitar şi de fost premier despre ce va urma în viaţa mea de clujean...asimilat.

De la o poză, atât de banală pentru unii (vă rog să apreciaţi că n-am scris - unele), în care am admirat discreţia...fotografului şi până la realegerea ta ca viitor primar, e o distanţă atât de scurtă şi mai bine-mi privesc actul de identitate. Ce să vezi? N-am buletin de Cluj-Napoca. Emile eşti fericit, ai câştigat un vot fără să-ţi depui candidatura. Abia aştept să te văd pe scenă alături de alţi oameni de bine - Băsescu, Videanu, Voinescu, Udrea, Ungureanu (până atunci o să fie şi pedelist cu acte-n regulă), Blaga, Olteanu, Berceanu, Igaş, Baba, Funeriu, Anastase şi acest şir a oamenilor de bine poate continua pe toată lungimea autostrăzilor inaugurate,dar nu de la noi - pe scena din „locaţia respectivă” şi cum grosul portocaliu în faţa clujenilor căscaţi voi o să le...închide-ţi gura.

Ce interesant măi Emile, toată acestă poveste e de fapt un scenariu, un vis, în realitate ea nu există. Tu n-ai spus că apari ca viitor candidat, chiar mi se pare umilitor, din funcţia de premier să ajungi...primar, tu care ai fost creatorul noii Românii, să te întorci la un...ciot, deci şi prin urmare dă-l naibii de scenariu şi lasă-mă să-mi lovesc mintea de realitate.

Profilul viitorului candidat la Primărie pentru mine, îi musai să aibă nasul mare, că altfel i-aş face prim plan, apoi să aibă o soţie dar şi amantă, copii cu nemiluita şi abia în ultimul rând să fie cetăţean român, că altfel n-are rost. N-am schimbat nimic.

Abia acum mi-e ciudă că n-am buletin de Cluj-Napoca.

M-am urcat pe şa...ua limuzinii din faţa vilei de lângă piscină, am declanşat alarma şi am plecat prin ţară să culeg alte poveşti pentru... povestitori.
De dincolo şi de dincoace, Pilu

p.s. Un autograf pe poza cu şuşu gol, îmi dai?

VICECAMPIOANELE!

Să fie clar de la bun început, indiferent de rezultatul partidei dintre H.C.M. Roman şi „U” Cluj în Liga Naţională la handbal feminin, această poveste avea aceeaşi soartă. Exista! Băgându-mi mâna adânc în buzdujăb mi-am dat seama că trăiesc şi muncesc în România, cu alte cuvinte remuneraţie după buget aşa că privesc meciul la teveu. Nu că aş fi fost prin deplasări până acum, dar pozez puţin în...victimă, aşa de amorul artei dar şi puţin pentru deontologii care-şi dau cu părerea fără ca ei să...existe.

Nimic interesant până acum chiar şi pentru mine. Promo-urile teve curg în pauzele construite de CNA (n.n. Digi Sport 2) şi îmi reamintesc de fiecare dată că la şase trecute fix după amiaza în ziua marţi (n.n. 21.02.a.c.) să nu fac nimic pentru că joacă „U” la Roman. Şi acum tremur de emoţii reamintindu-mi promo-ul de la teveu: „... „U” ameninţă Zalăul şi Galaţiul...” cu alte cuvinte fetele în „alb şi negru” nu stau în echilibru decât pe locul doi în clasament. Amân tot programul după-amiezei, deszăpezire, gătit, şters de praf, spălat maşina, hrănit orătănii. Nimic nu mişcă de la şase trecute fix. Joacă „U” şi atât!

Primesc un telefon de la un prieten drag minţii şi sufletului meu şi-mi dă cu lopată de deszăpezit, prin telefonul mobil evident, drept în moalele capului şi-mi şopteşte o veste, de fapt două, ba chiar trei veşti proaste lipsite de sens şi Fair-Play. Caut să reproduc din memorie – „...grasule, vezi că meciul nu-i de la şase ci de la cinci, nu se mai transmite la televizor şi ultima (care mi-a ridicat glicemia, colesterolul şi trigliceridele la cotele pe care nici Tadici suspendatul nu le-a atins niciodată) au schimbat arbitrii...”

E drept, fiind puţin surprins, mă întreb chiar şi acum, ăştia de la Digi nu ştiau de chestia „marca HCM Roman”? Să difuzezi una-n-tr-una promo-ul cu meciul şi când colo un mic fâs? Nu-i aşa? Mă învârt de două trei ori şi după o discuţie telefonică (îţi mulţumesc doamne că ai creat mobilul după chipul şi asemănarea oamenilor) cu un cunoscut comentator de handbal am aflat că nu se poate juca de la şase şi numai de la cinci, pentru că sînt activităţi „tărzii” în sală...programate. Cei de la Digi au încercat să-i facă pe oameni să înţeleagă cum stau probremele prin televiziune mai ales ce înseamnă ORA EXACTĂ, dar din păcate nu s-a putut ajunge decât la...ora cinci şi jumătate. Bine am înţeles fraţilor de la haşcemeul din Roman, dar de douăsprezece (!!!) zile de când v-au anunţat cei de la Digi de ora ŞASE, ce-aţi făcut? Aţi programat bine mersi activităţi de...sală târzii. Nu-i bai. Că n-am văzut meciul, dar arbitrii i-aţi schimbat, au ba? Aici m-aţi dat pe spate. Aţi vrut un cuplu de „internaţionali”. Parcă îmi reamintesc gândurile mai marelelui de la ferehaş, Cristian Gaţu şi ale lui decizii, sprijinite de comisiile ferehaşului:

„... Pentru greşelile de arbitraj constatate de Comisia de Arbitri se propun următoarele sancţiuni:
1. Cuplul Pavel/State (Buzău) – 3 etape de suspendare şi nedelegarea lor la jocurile din Liga Naţională...”

asta numai dacă mă limitez la decizie, dar vă propun o mică parte dintr-un articol: “...Odată în plus, s-a dovedit aşadar cât de superficial au fost judecate erorile de arbitraj de la Braşov. În fond, dacă arbitrilor li s-a acordat calificativul „bine”, de ce au mai fost propuşi pentru suspendare? Nu cumva ceva „pute?...” asta numai aşa de acomodare cu renumitul cuplu de arbitri internaţionali.

Măi nene, zău aşa mă tot întreb de ce naiba există atâtea “succesuri” pe linia de 9 metri în sportul din frumoasa noastră patrie. De ce? Uite daia, m-aş grăbi cu răspunsul, pentru că există oameni de bine şi valori la 7 metri. Hai mă laşi cu cele...2 minute.

Cuplul din Buzăul atât de nins în această perioadă, pare să uite de greutăţile create de zăpadă şi-mi reamintesc de trecutul lor...senin. Vă propun doar câteva titluri de bine scrise pe semicerc:

- Gaţu a propus suspendarea arbitrilor State şi Pavel;

- Handbaliştii de la CSU au avut probleme cu arbitrii şi aruncările de la 7m.;

- Am să fac raport arbitrilor State şi Pavel.

Sînt trei banale exemple, despre un cuplu de succes. În nemernicia mea întreb un iubitor de statistică. În câte partide a câştigat echipa oaspete, având acest cuplu de succes la mijloc şi pe linia de fund? Tare sînt curios, cu riscul asumat de a supăra...gazdele aflate în atac.

Îmi vin în minte cuvintele glăsuite de un om care bagă bani în handbal, deci nu-i scoate: “...sunt foarte supărat, am pierdut.... dar şi cei doi indivizi care au fost schimbaţi în cursul săptămânii, de mult nu s-a mai întâmplat acest lucru...” Prefer să nu-l nominalizez pe autorul cuvintelor, dar oare cine sînt indivizii? Nu-mi trec decât vreo două fraze prin faţa ochilor că o altă remarcă scrisă mă loveşte la semicerc şi lovitură de la 7 metri: „...au influenţat rezultatul şi am să le fac raport celor doi indivizi – Pavel si State, pentru că trebuie să se termine odată cu mafia din handbalul românesc...”

Acum parcă mă cuprind în lupta de la 9 metri frisoanele, într-o singură propoziţie cu accent de frază, cuvinte care aduc şi...disconfort: mafie, handbalul românesc, indivizi, termine. Ştiu că sînt şi alte domenii de activitate cu aceleaşi „succesuri”. Parcă nu demult am aflat că fostul arbitru arestat, pardon reţinut este acum membru în comitetul executiv al ferefeului. Un prim semn a democraţiei că a coborât din cer pe pământ şi nu oriunde ci în România. Încă o dată m-am convins că suntem un popor...ales. De către cine şi pentru ce, chiar nu mă interesează.

Revin la habdbal şi la cuvintele „ce ne doare”. Mă amuză şi acum după ceva timp declaraţia plină de umor (?!) a unui om din hadbal: „...ne arbitrează cuplul Pavel-State. Arbitrii cunoscuţi în ţară şi care arbitrează astfel de meciuri. Ne-au mai arbitrat aceşti arbitrii şi la alte meciuri cu Bacăul şi nu am prea avut sorţi de izbândă...”. Ca să-mi stric de tot ziua dau şi cu alte exemple în mine, deci şi prin urmare sînt masochist şi subiectiv: “...gazdele şi-au luat măsuri de siguranţă după egalul de la Bucureşti şi au beneficiat de un cuplu de arbitri cunoscuţi pentru ataşamentul lor...faţă de gazde...”

Stimate cuplu, chiar nu-mi provocaţi disconfort în activitatea de zi cu zi, deci şi prin urmare aştept să “fluieraţi” o finală de Campionat European şi adjectivele pozitive să vă acopere odată cu...bunul simţ. Nu mi-a fost teamă de un eşec pentru “U” în acest meci dintr-un motiv simplu şi banal. Mai marele sportului şi a învăţământului din ţara aiasta a plecat spre ora exactă din Cluj Napoca, că acum e pe altă oră, e o altă discuţie şi o altă poveste. Dar nu-i bai, nimeni nu-i perfect şi...corect.

Revin la meci şi al său rezultat. Haşcemeul Roman cu o istorie de un deceniu şi cu bani de la bugetul local a încercat o lovitură de la 7 metri. Spre bucuria “oamenilor de bine” gazdele s-au impus la două goluri. Pentru cei care iubesc statistica 23 la 21. Fanii handbalului sînt fericiţi pentru că n-au văzut un meci de handbal şi o lecţie de arbitraj, dar atunci când sînt prin Roman, să treacă pe la Sala Sporturilor pentru că sînt activităţi şi mai târzii de ora 18.00

Haşcemeul Roman e campioană, dar la lovituri de la 7 metri şi atât şi asta numai ca să-i facă în ciudă suspendatului tadici cu “t” mare. De apreciat „ospitalitatea moldovenească” (?!). Mai e nevoie de întrebarea: Până când?

Închei dar nu înainte de a “gândi în scris” trei motive pentru care vicecampioanele au pierdut:

1. Şi arbitri sînt oameni;

2. Nu s-a pariat pe acest meci, deci nu s-a câştigat;

3. Fosta Iugoslavie a avut patru echipe în primele şase echipe la Euro 2012.

Toate acestea mă şi ne obligă la atitudine!

M-am urcat pe şa...ua limuzinii din faţa vilei de lângă piscină, am declanşat alarma şi am plecat prin ţară să culeg alte poveşti pentru... povestitori.
De dincolo şi de dincoace, Pilu

BACIUL UNGUREAN

Mă întreb, dar nu atât de des pe cât aţi crede, de ce balada Mioriţa „e atât de anonimă”. Oare de ce? N-are nimic compromiţător, chiar dacă ar fi o baladă teve, CNA-ul şi luminile din interiorul rece al clădirii n-ar amenda o asemenea baladă. Dacă imnul „nost” are un „nume de Traian” de ce balada ar fi mai prejos şi n-ar avea un „cioban ungurean”.

În baladă, ca-n filme sau în realitatea târzie, mioriţa e guralivă respectiv popor guraliv sau...vocal. Mioară nemulţumită de iarbă, popor cu „deschidere” spre malluri, trei ciobănei care vor să fie...doi, în popor aşişderea. Cei patru apostoli au fost trei: Ungureanu şi Ponta. Un „cârlan” lipsă.

Nu ştiu cum se vorbiră şi mai ales cine-i sfătuiră ca pe timp de iarnă, unul să dispară.

Nu ştiu dacă semnătura la investitură a tehnocratului de la SIE a fost realizată cu stiloul, dar indiferent de „amprentă” pot să fiu liniştit. Cerneala nu s-a uscat, unul din motive fiind temperatura din Serviciile de...deszăpezire.

Ungureanu, mult mai „cârlan” decât Ponta îmi reaminteşte (n.n. nu era de ajuns că a făcut-o şeful lui) cât de inutil sînt eu ca „simplu cetăţean”. Cârlanul-premier odată ajuns în faţa atâtor camere video şi mult mai multor microfoane îşi propune, inspirat de balada Mioriţa şi de „autorul ei anonim” -

...Că-i mai ortoman
Ş-are oi mai multe,
Mândre şi cornute,
Şi cai învăţaţi,
Şi câni mai bărbaţi...

călcând peste cadavrul mioarei declară vrute şi nevrute, mândre şi cornute: “...E inadmisibil să treci pe străzile unei localităţi din România şi să-i vezi pe militari cum desfundă drumurile în timp ce beneficiarii direcţi, care sunt şi concetăţenii noştri, stau în casă la căldură şi asta se întâmplă şi la inundaţii şi la nămeţi. Nu se poate aşa cea, nu putem plăti lenea la nesfârşit....” .

Meştere premier, n-ai “ambiţ” dacă nu-mi plăteşti rata la bancă luna viitoare. Uite ăsta sînt eu, un leneş care nu vrea să dea zăpada la o parte şi să n-am parte de reforma pe care o propui dacă o voi mătura vreodată. Da, stau în casă la caldură, eu concetăţeanul tău...”anonim”. Prietene Ungureanu nu mai poza atât de mult, rişti să evidenţiezi ridurile neputinţei. Hai, mă laşi. Şi în cazul tău mă faci să fiu contemporan cu involuţiile tale de mic şi atât. După douăzeci şi ceva de ani unii din concetăţenii tăi îl regretă pe Ceauşescu, unii după câteva zile îl regretă pe Boc, dă-mi şansa să nu te regret, bace Ungurene.

Involuţiile tale dacă sînt dese e un prim semn a îndepăratării de la şefia SIE şi nu de la numirea în numărul UNU de la Guvern, închipuie-ţi că nici nu contează cui i-ai urmat. Bace Ungureanu, fă-mă să înţeleg cum naiba să lopătez zăpăda aia multă, când utilajele n-o pot face? Cum? Numai dacă sînt un leneş, mă pun pe un somn şi-mi intră coşmarul cu hărnicia, altminteri te las pe tine şi ministerele care s-au înfrăţit atât de bine.

Dacă prededecesorul tău a fost premier pe perioadă nedeteminată, am impresia că tu eşti premier de unică folosinţă. Da-mi şansa să-mi înşel...informaţiile. Ce folos că eşti un poliglot dacă n-ai vorbit ca să te-nţeleagă şi zăpada. Bace Ungureanu, ai dormit vreodată pe tine? Păcat.

Cred în talentul tău de pictor, bace Ungureanu. Culorile fiind liniştea de la capătul…şevaletului. Eşti dat naibii de talentat. Înaintaşii tăi te simt pentru că dragostea de culoare şi mai ales înţelegerea ei e unică. De aceea Emil n-a ajuns pictor. Tu eşti viitorul pictor al României. Cum naiba eşti atât de talentat şi mai ales de ce-ai ascuns aces talent la...SIE? Declaraţia domniei voastre creionează în mod plastic peisajul de iarnă pe care l-aţi colorat atât de...”marketing-inteligent”. Da, acum la vremuri geroase să învăţ “codurile” şi “culorile”. De coduri, n-am ce zice, unii le-au învăţat şi au început să deconspire adresele clădirilor SIE din ţara aiasta acoperită de zăpadă şi de involuţii. Apropo, cine era premier atunci, dar şef SIE? Despre coduri gata, vin culorile. Eu, cetăţeanul leneş, îi musai să învăţ culorile. Cod Portocaliu. Mă laşi bace Ungurene cu “portocalele” astea. Tu chiar n-ai nimic de...evoluat? Mai portocaliu decât portocaliul e numai unul şi acela e pedeleu, bată-l să-l bată la viitoarele alegeri. Când e cod portocaliu ce trebuie să fac în campanie electorală? Să aleg răul cel mai mic, că nici cu „cod roşu” nu mi-e ruşine. Se dă el cârlan, dar tot miel...rămâne. Iluminismul viziunii tale, baciule taică, n-are nimic cu nimeni şi cu evoluţia. Codul portocaliu e semn de „vremuri rele” şi e bine să-l elimin. Cu proxima ocazie am s-o fac.

Bace Ungureanu, nu-i nevoie să-mi scald ochiul cu siviul ce stă în dreptul pozei ca să-mi dau seama că aveţi habar de finalul baladei Mioriţa. Eu zic să n-aveţi parte de fatalismul Mioriţei, dar pe viitor mai mare atenţie la limbaj şi la coduri, mai ales la cel...portocaliu. Bace Ungureanu e adevărat „că practica ne omoară”? Stai aşa că eşti doar la început şi n-ai văzut decât partea bună dinspre...Cotroceni, când se arată „cod roşu” să fugi şi să iei în braţe o lopată şi să dai la zăpadă ca un om....leneş, şăzi ghini că-s lămurit şi di tini.

M-am urcat pe şa...ua limuzinii din faţa vilei de lângă piscină, am declanşat alarma şi am plecat prin ţară să culeg alte poveşti pentru... povestitori.
De dincolo şi de dincoace, Pilu

ÎNSPRE CEVA

Multă vreme de acum „înspre ceva” n-am să uit ziua de joi punctată ca reper calendaristic aşa: 9 februarie 2012. De aici „înspre ceva” mă văd obligat să...exist. Cu glasul tremurând şi împins de lacrimi necunoscutul Sever Voinescu mă ameninţă prin cuvintele „...a venit vremea faptelor, vremea vorbelor a cam trecut....” şi „...de astăzi începe în România un nou mod de a fi în politică...". Repet, nu sînt ale mele ci ale unui tip ce răspunde la apelativul Sever Voinescu. Aşa-i până aici nimic nou, doar...membrii Guvernului.

Poliglotul Ungureanu a vorbit şi pe limba unor uselişti...nelininiştiţi. Traian Băsescu, pardon Mihai Răzvan Ungureanu şi-a prezentat echipa. După cum ştim (chibiţii de competiţii sportive) în 2012 sînt două mari competiţii: Jocurile Olimpice şi Campionatul european de Fotbal. Sînt două competiţii, din care doar una ne trage discret cu ochiul. Între est şi vest, ne vedem doar la...Londra.

La prima vedere dar şi la ultima nu s-a schimbat nimic fundamental. Zoe Petre a sesizat şi a punctat: "...la o primă vedere, e vorba de un guvern de sacrificiu. În general, vedem acolo niște oarecare și, pe cei pe care îi cunoaștem, mai bine nu i-am vedea pe acolo...”. Comentariile sînt nule la fel şi...echipa.

Primul punct pe ordinea de zi a noului Guvern aş vrea să fie – DEMISIA TÂRZIE ŞI DELOC NEINTENŢIONATĂ A ACTUALULUI PREMIER DIN FUNCŢIA DE ŞEF S.I.E. – apoi să se desfete cu bancuri, spriţuri şi tunuri de invidiat şi de nebăgat în seamă. “Vânt din pupa” şi noi “succesuri” în gloriosul drum spre o Românie...reală.

Cred că “lupii tineri” au o loialitate destul de decolorată din portocaliul afişat, dar şi ambiţii personale de a-şi completa siviurile. “Lupii tineri” şi vorbitorii de limbi străine ne consolidează confortul clasic. Cu alte cuvinte sloganul “să trăiţi bine” se modifică în “să-ntineriţi bine”, în rest un pârţ ş-un fâs. Ambiţiile politice par acumulatorii ce ţin în picioare actualul Guvern. Ambiţii care-i împing la promisiuni băneşti – mărirea salariilor şi a pensiilor atât de necesare pentru a plăti dările către...stat. Mira-m-aş de succesul financiar pe care-l am în viitor cu aceşti “lupi tineri”. Drumul lor “înspre ceva” a început. Atenţie se închid uşile, urmează staţia “Pute-n viitor”. Slogan valabil numai în cazul că apelaţi la un comportament....subteran.

Totul este o parodie, o melodie proastă, un banc prost. Ca “schimbarea lui Emil Boc” să nu cadă în mâna cuplului deloc comic şi de tot râsul, Ponta – Antonescu, preşedintele-jucător şi-a făcut tema. Dovada vie: Mihai Răzvan Ungureanu. Schimbarea tuturor miniştrilor de culoare portocalie e dovada vie, că totul funcţionează pe bază de reţete verificate şi...controlate. Schimbarea Elenei Udrea e clară: nu există particularitate. Urmează...războiul.

Cine a uitat de axa: Videanu – Blaga – Berceanu stă prost cu memoria. Simt în viitor un congres portocaliu unde “eroul de la Răchiţele” va preda ştafeta în mod paşnic. El nu va pleca în urma unui sms. Nici măcar un sms?

Adormit de gerul iernii mă acoperă un vis ciudat. Dacă acest joc a fost singurul posibil de a-l schimba pe MRU de la SIE? Nu era altă metodă şi poate Traian Băsescu, spre surprinderea mea atunci când sînt treaz, lucrează pentru neam şi ţară sau patrie. TB poate a fost obligat să facă această...mişcare “înspre ceva”. În visul ăsta ciudat am ajuns şi la Bruxelles. Frumos acolo. Belgieni liniştiţi şi graşi de la atâta ciocolată cu gust de ciocolată. Socialiştii europeni au trântit pe jos cu “mai marii” de la noi în urma “evenimentelor din stradă” . Mai marele socialiştilor printre altele spunea: “...poate după aceea aţi putea să ne explicaţi de ce aţi venit aici la Bruxelles, ca să vorbiţi cu opoziţia, şi nu aţi făcut acest lucru chiar în România...” Aşa somnoros cum eram, gândeam. De aceste “spuse” TB trebuia să ştie...înainte cu două ore, nu după şi de la televizor. Cine era obligat să-l anunţe? Oare de ce a plecat din Guvernul Tăriceanu poliglotul MRU? Sînt întrebări de somnambul şi atât.

Mă trezesc când numărătoarea a ajuns la 237. Citesc membrii echipei şi râsul nu-mi dă pace, altminteri sughit. La prima vedere este o echipă fără...decolteu şi agramat. Dacă un membru (VP) din cuplul opozant îi acordă sprijinul a 15 puncte de guvernare celălalt (CA) mă convinge că el vine dintr-un proiect sau produs inteligent. Un prieten m-a atenţionat (în repetate rânduri) că doar unul are în spate...structuri. Nu vă întreb cine-i prietenul, dar vă întreb cine are structuri şi de ce?

Sînt în faţa unui joc de şah. Trebuie să fiu “nebun” să-mi arunc “regina” şi “turnul” în luptă. Armata grea se mişcă mai târziu. Mişc “pionii” (controlat evident) forţând “înspre ceva” ca inamicul să...rişte. Abia după acest joc am înţeles de ce Ponta a avut “declaraţie de om politic matur” – expresia aparţine unui pedelist al căriu nume nu-l ştiu.

Echipa îmi place. E tânără şi plină de “ambiţ”. Mi-l imaginez pe Andrei Marga cum sare în toate părţile ca un arc al timpului, aflând de nominalizarea şi validarea lui Baba Cătălin. CB deloc străin de “bunul mers” al învăţământului din propria-i ţară (ca fost secretar de stat, dar nu ştiu a câta oară) mă linişteşte lăsându-mi răgaz pentru a citi următoarele: "..menţinerea României printre primele 15 naţiuni ale lumii la Jocurile Olimpice Londra 2012, precum şi obţinerea unor rezultate de prestigiu la Campionatele Mondiale şi Europene în anul 2012...”. Cu acestea fiind spuse “în sfârşit ministrule” CB, lasă-mă să-mi bag în ele de Jocuri Balcanice şi competiţii la care nu particip. Cătălin taică, unde este ambiţia ta? Cum să-ţi savurez expresia: “...în mandatul meu voi încerca să continui procesul de reformă început de domnul Funeriu.."? Hai, mă laşi?. Tu n-ai ambiţ ? Am citit Programul de guvernare, când am ajuns la rubrica Tineret- Sport am lenişat. Nu mi-am revenit decât după ce ai realizat următoarele (sînt doar trei):

- Construirea de stadioane si de baze sportive pentru disciplinele olimpice, conform cerinţelor Comitetului Olimpic Internaţional.

- Organizarea de întreceri sportive internaţionale, susţinute şi cofinanţate de Guvern, în ramurile sportive unde România excelează.

- Elaborarea strategiei naţionale, cu accent pe sportul de masă, şi a unei noi legi în domeniul sportului, armonizată cu prevederile UE în materie.

Abia după lectura lor mi-am dat seama de ce ai luat-o peste bot (să nu-mi spui că ai uitat). E greu nene cu atâtea doctorate, câte şi mai câte. Datorită “şi ţie” zicala “mai rău nu se poate” n-o să moară niciodată.

Râd în această zi memorabilă, pentru că România a luat-o pe un nou drum, nici nu vreau să mă gândesc la cum va arăta drumul cuplului Ponta-Antonescu construit pe cofragul celor peste 50 de procente. Dictatură? N-aş crede.

Am o întrebare pentru tine cititorule. Pentru că n-am găsit (încă) documente istorice legate de anul 1806 şi populaţia României din aceea vreme, fă un bine şi ajută-mă. Multe am de învăţat. Şi tu? N-aş fi crezut.

MRU de mâine intră în pâine. Până când? Ce contează atâta timp cât “compromişii” sînt înlocuiţi de “anonimi cu sechele”? Contează faptul că Traian Băsescu îşi pregăteşte....viitorul.

MRU nu pot a-mi încheia povestea fără a te întreba. Câţi „lupi tineri” ai scris tu cu mânuţa ta din proprie...iniţiativă? Nu-mi răspunde, pentru că eu nu înţeleg decât limba...română.

În drumul meu „înspre ceva” nu pot uita melodia atât de cunoscută „alt guvern şi aceleaşi probleme”. Hai pa.

M-am urcat pe şa...ua limuzinii din faţa vilei de lângă piscină, am declanşat alarma şi am plecat prin ţară să culeg alte poveşti pentru... povestitori.
De dincolo şi de dincoace, Pilu

URMA SCAPĂ...TURMA

Gata. A venit Ungureanu. Voi, chibiţilor, aţi crede că-i fotbalistul cu răsăritul la Universitatea Craiova şi apusul la Steaua. Simplă coincidenţă de nume şi port. E vorba de Ungureanu de la SIE nu de la Steaua. Fostul şef al spionilor, vai ce neinspirată expresie, fostul şef al Informaţiilor Externe a ajuns sus. Mai sus nici că se putea.

Au tăbărât informaţiile în care tinereţea cu diplomaţia mi-au acoperit urechile, nevoile şi necesităţile. Hai, mă laşi. Premier la 43 de ani. Şi? Emil Boc, atunci când a urcat pe tron, a avut...42 de ani. Deci se poate. Şi mai tânăr şi mai...până la începutul lunii februarie, când cuprins de ger s-a gândit să-şi găsească odihna în altă parte. Deci şi prin urmare, varianta cu garda tânără nu ţine din start. Adică cum, să-l schimbe Naşu, pe Piţi cu Săndoi şi să pozeze în Isus Cristos? Să fim serioşi, nimeni nu-i perfect.

Pleacă unii şi vin tinerii. Un prieten drag inimii şi minţii mele mă atenţiona demult, tare demult că nimeni nu poate avea succes dacă nu se comportă ca lupul. În haită şi rău. Citez din memoria...tinereţii: „Pilu, n-ai nicio şansă. Comportă-te precum lupul” şi îi dau dreptate.

Nu-mi construiesc nicio poveste despre tentativa lui Emiluţ de a „demisiona încă din decembrie” pentru că are miros de pârţ şi nu-mi plac lucrurile care put, asta nu înseamnă că acum aerul ar fi curat, dar lucrurile împuţite nu le accept şi basta.

Aş fi vrut să fiu o muscă (la ce trage musca?) şi să trag cu urechea (scuzaţi d-le premier, domnia voastră trage mult mai bine) la marea adunare populară din pedeleul portocaliu în degrade şi să-mi scutur aripile la „decizia unanimă” a Colegiului Director.

Lăsaţi-mă să mi-o imaginez pe blonda de la Bucureşti cu iz de Buzău când pedelistul Frunzăverde i-a distrus...frunza. Apropo, cititorule, am o întrebare pentru tine, nările se dilată odată cu diminuarea drastică a atribuţiilor şi a resurselor financiare de la...dezvoltare ? Hai, na.

Cred că nu rezistam mult în postura de muscă, m-aş fi trădat de unul singur lângă atâţia şi atâţia „oameni de bine”.

Gata cu epoca Boc, sper să nu mai am ocazia să fiu contemporan cu involuţiile lui din postura de premier. Să meargă unde o vrea şi să-mi lase viaţa în grija lui...Ungureanu.

Oamenii care vor să joace la juniori, chiar dacă vârsta le permite să urce la o echipă mai...”experimentată” nu o să surprindă pe nimeni cu execuţii spectaculoase. Oare de mi-l închipui pe diplomatul Ungureanu un tip mic, chiar dacă funcţiile pe care le-a ocupat îi consolidează postura de...matur în ale politicii.

Bine, e un scenariu în mintea mea cititorule, tu poţi să-ţi construieşti alt scenariu şi chiar alţi actori, dar eu aşa văd. Un tip mic cerşind funcţii. Nu ştiu de ce, poate din simplu fapt că am strabism? N-aş crede.

Actualul Boc, pardon, actualul premier îmi arată neputinţa celui care l-a...propus. Dacă T.B. a scos asul din mânecă, iar asul poartă numele de Ungureanu, dragă cititorule cred că „ anul semne bune...n-are” dacă m-aş lua după...Pluguşor. Oricum, odată cu numirea, fostul şef SIE mi-a demonstrat (oare cine?) că sloganul MAI RĂU NU SE POATE n-o să moară niciodată. De ce nu mă miră nimic în ţara asta, nici măcar răspunsul lui Ungureanu cel nou –„..da sînt pus în dificultate, de dumneavoastră reprezentanţii presei...” – dând la o parte în mod intenţionat sau nu, cuvântul mogul, cuvânt atât de apreciat de primul marinar al ţării.

Nu cred în actualul Guvern dintr-un motiv foarte simplu. Principalul vinovat de această neîncredere este...Dumnezeu. El l-a creat pe om după chipul şi asemănarea lui, deci şi prin urmare dacă n-a fost creat de Ponta şi Antonescu, pică totul. Şefii opoziţiei nu cad la pace şi basta. Acest cuplu deloc comic dar de tot râsul îmi arată neputinţa...puterii şi a preşedintelui. Sondajele îmi comunică că (scris intenţionat) useleul e majoritar. Abia aştept să trăiesc involuţiile actualei opoziţii şi odată cu ele să-mi dai în cap cu sloganul – MAI RĂU NU SE POATE. Cititorule, gândeşte-te la ce vremuri vin, dar până atunci să ne bucurăm de Ungureanu şi echipa lui de tehnocraţi cu origini în pedeleu, unepereu şi udemereu.

Pe uneperişti nu-i poate schimba nimeni decât...alegerile şi bunul Dumnezeu, sau nici măcar El. Chiar, cititorule, cât adevăr e în zicala: „nu contează cine votează, contează cine numără”. Chiar aşa, să se fure la alegeri? N-aş crede. Nu ştiu cine-i unepereu, dar pare călcâiul lui Achile din...mersul trenurilor. Am câţiva „admiratori” prin unepereu, aşa că aştept liniştit pe...peron.

Udemereu nu-i partid, deci se poate. Una şi bună, pardon trei şi bune. Sănătate – Mediu – Cultură. Umblă vorba prin târg, că am fi un popor bolnav, într-un mediu...toxic şi fără carte. Pe această axă, ca la Mărăşeşti – Pe aici nu se trece! – Trist, dar nu-i bai. Se putea şi mai rău.

Ungureanu premierul, după ce a fost creat de Tăriceanu şi sprijint de T.B. şi inspirat de „dacă nu-l laşi să moară nu te lasă să trăieşti” îl aduce în pragul atacului de cord pe Andrei Marga. De ce? Întrebaţi-l pe Cătălin Baba. Întrebare de baraj. Ce ar fi fost Cătălin Baba dacă în drumul lui nu s-ar fi întâlnit cu...Andrei Marga? Să n-am parte de viitorul meu dacă nu sînt fericit. Odată cu excluderea agramatului Funeriu organismul meu lucrează cât de cât normal. Gata cu gluma, dar parcă văd un os de peşte în gâtul actualului de la învâţământ.

M-am plictist de această poveste, îmi produce seisme dar şi alte fenomene naturale, fiind nevoit să apelez la umbrelă. Sînt trit pentru îndepărtarea Elenei. Era singura pată de culoare din fostul Boc. O să-mi lipsească poşetele, tocurile, rochiile mulate şi „alte cele”, adică decolteul N-o să mai văd panglici tăiate şi şei călărite de dosuri trecute. A venit apa şi i-a luat. Au venit alţii şi atât. Sper ca noul Guvern să realizeze măcar 3 km de autostradă, dar numai dus.

Să n-am parte de vremurile viitoare, dar în ţara asta nu mai sînt regizori (scenariul e scris) să „pună” de un film pentru Oscar? Filmul se va numi „Mioriţa...modificată”. Cel ungurean şi cu celălalt s-au sfătuit să „distrugă tot”. Termen limită: viitoarele alegeri apoi...răsplata.

Hai, că-i mult. Bugetari să aşteptaţi mult şi bine, pensionari să fiţi mai atenţi la vârsta de...pensionare. A mai rămas cineva? Da, atunci hai să ne jucăm de-a v-aţi-ascunselea. Hai pa.

M-am urcat pe şa...ua limuzinii din faţa vilei de lângă piscină, am declanşat alarma şi am plecat prin ţară să culeg alte poveşti pentru... povestitori.
De dincolo şi de dincoace, Pilu