Un popor anonim a lansat o maximă anonimă: „ochii care nu se văd se uită”. De această maximă mai marele învăţământului şi sportului de la noi n-a auzit şi nici n-a vrut să audă, mai ales când e vorba de...Andrei Marga.
Baba, pe numele său, şi-a amintit de binefăcătorul său de la originile „academice” şi ce şi-a zis plin de legi şi de adevăr, să-i facă un favor spre...pensionare. Pare un vis de-o viaţă a unuia sau a altuia. Din 26 martie mandatulul rectorului Marga încetează. Pare un banc de tip Erevan şi ca să fiu mai exact scriu aşa: Andrei Marga nu mai este rectorul UBB, dar Cătălin Baba este ministrul învâţâmântului. Oricât de haios vi se pare, vă comunic în scris că e real şi...adevărat.
Îmi vin în minte cuvintele profesorului Andrei Marga: „...unii – puţini, desigur, care au fost opriţi să comită abuzuri, să-şi favorizeze apropiaţii, să folosească necuvenit textele altora, sau a căror impostură a fost semnalată – reacţionează acum în fel şi chip...” şi m-au pus pe gânduri. Nu tu adrisant, nu tu...nimic.
Şi ce mi-am zis eu, spre surprinderea mai marelui din învăţământ, hai să aflu semnificaţia câtorva cuvinte din această propoziţie dată sub formă de frază.
Le iau pe rând, ca la şcoală şi zic:
Favorizare. Ptiu drace e substantiv provenit din verb, deci denumeşte o acţiune. Auzi taică explicaţie – a fi favorabil, a fi prielnic, a înlesni. Măi să fie pare ca un strigăt marinăresc: Vânt din pupa! Şi al naibii n-am vrut să fiu marinar, chiar dacă am carnetul în...buzunar. A acorda cuiva avantaj cu preferinţă faţă de alţii. Uite, asta da. Chiar îmi place cuvântul ăsta. Cum ar suna un apel spre Dumnezeu de genul: „favoriza-mi-ai viitorul în faţa lui Ali – Baba şi cei 40 de hoţi, Doamne” Sînt mai favorizat şi e ceva. Gata, merg mai departe.
Necuvenit. Măi să fie, adică cum? Nu tu meritat, nu tu merituos şi nici măcar corespunzător. Halal să-mi fie dacă nu-mi displace acest cuvânt. Mă aşteptam să pun semnul egal în dreptul sensului „ a avea drept la ceva” dar dicţionarul, nu şi nu. Asta chiar nu-mi convine şi caut altceva. Poate, poate...
Impostură. Aici m-am pierdut de tot. Orice sens al acestui cuvânt mă duce cu gândul spre sunetul metalelor. Pare un cuvânt născut din vrăjitorie cu lumini stinse şi indivizi neatenţi. Să fie oare chiar aşa? Cine poate să gândească binele celui de mai de aproape pe melodia „te înşel cu bună credinţă”? Să fiu tălâmb n-aş putea urî în aşa hal. Chiar, a încercat vreun cititor să lovească pe apropele său numai cu dragoste? De mâine să ne lovim între noi numai cu dragoste. Ce ar fi? Divorţez de această dragoste şi caut un refugiu în altă...lovitură.
Reacţionează. Da, se poate. Îmi place într-un spaţiu unde se ia atitudine. Nu mi-a plăcut şi nici nu-mi place nepăsarea. De acest verb am nevoie. Dar oare numai eu?
La o primă analiză par cuvinte negre la fel ca acţiunile lor, chair dacă nu toate sînt şi rămân...verbe. Plin de curiozitate îmi fac un mic scenariu. Totuşi profesorul Marga nu aruncă cu vorbele pe lângă oameni. Cui i-a fost adresat citatul? O fi vreun anonim, că alminteri sînt la un pas de „Mioriţa” cu fluierul ei cu tot.
Dar nu-i bai, fostul rector îşi începe o adolescenţă de vârsta a treia mult prea academică pentru un simplu adrisant. Să ajungi prin Universităţile din Israel, Germania, China ca simplu turist e un vis, dar să mai şi predai. E vis pentru unii şi realitate pentru...altul. Chiar aşa, cum poate să arate invidia unui individ pe asemenea siviu? Mă apropii de copilărie şi de un banal exemplu primit de la un...mai mare. „Bă muce, tu nici cu deştu n-ai fost pe unde am dormit eu”. Acesta e cel mai uşor exemplu pentru oamenii care iubesc întunericul şi pe deasupra se cred şi nemuritori. N-am nimic cu nimeni, nici măcar cu mine, dar uneori ne merităm unii pe alţii fără nici cel mai mic efort.
Plec din această poveste trist şi amăgit. Profesorul Marga nu m-a împins spre numele individului obscur şi frustrat din citatul atât de liniştit, ca viitorul învăţământului nost, dar nu-i bai. Am să reacţionez cu o...dilemă. „Învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi” sau „Tinere, ţara te vrea prost”. Las balanţa să decidă în locul meu pentru că nu vreau să ajung...departe.
Dacă se recunoaşte cineva în citatul profesorului Marga să-i fie de bine şi „la trecutu-i mare. Mare viitor”. Hai pa.
M-am urcat pe şa...ua limuzinii din faţa vilei de lângă piscină, am declanşat alarma şi am plecat prin ţară să culeg alte poveşti pentru... povestitori.
De dincolo şi de dincoace, Pilu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu