KWI A ÎNVIAT!

S-a întâmplat! S-a întâmplat?

Între cele două semne de punctuație îmi sprijin hamacul, lăsându-mi corpul, nevirusat, să-și detoxifieze dansul pe un portativ cu note...informative. Mister KIW a acceptat să... ”accepte” o conferință de presă, cu alte cuvinte să răspundă, și el, la puține întrebări ce sînt din plic. ”Plicul” luat sau dat tot m...e se numește.

Distinsul prof. ”șase case” a reușit să-mi capteze atenția, atât cât am răbdare ce-i drept, într-un mod curios. Pe alocuri chiar a fost ”bunicel”, dar acolo unde întrebarea ”doare” mi-a trântit-o precum scursura lui Dragnea-penal, individul ”altă întrebare”.  KIW a simțit să fie ironic și pragmatic în același timp. N-a trecut testul. Nu are carisma primei doamne și nici...stilul funcției dobândite printr-un concurs, câștigat până la urmă, cu un candidat invizibil precum acest virus.

Duduiul sibian m-a copleșit, a încercat să păcălească dar...virusul știe ce și cum. 

Dialogul cu Dan Tapalagă a fost pe ”placul” profului, fost meditator, fost inspector, fost primar, fost președinte în opoziție și actual președinte la...putere! Acolo unde el nu vrea să fie, orice din șirul prezentat, taie scurt și dă notă spunând, înghițindu-și propria flegmă, gata, ajunge, mulțumesc.

Mă așteptam de la KWI să-mi ”satisfacă” siguranța, nu să-mi ucidă ”speranța”. N-a fost în stare să accepte că a greșit, el sau cei ce-l ling atât de precis, chiar și locul unde el e...uscat!

M-am prins din două mișcări de stânga și trei de dreapta, că acest virus neucis e vina lui Dragnea și a altor pesediști. Într-un  colț, virusul a încercat să nu râdă în public și să construiască un alt traseu politico-administrativ printre cele ”șase case” și ”incubatoarele cu ouă nenumărate (încă)”.

Mister KIW a fost ”rugat” să-mi spună dacă a fost ”informat” de servicii – din timp – de existența ”dușmanului invizibil” și neastâmpărat. Merită revăzut dialogul...complet! Genial joc de gleznă ”don’ profesor”. M-am scărpinat într-un singur loc!

”...nu am atins maximul în România...” – nici nu îndrăznesc să te contrazic stimate domn. Mă bazez pe ”interiorul” meu și simt prăbușirea. E trist pentru mine, de casele tale chiar  nu-mi pasă, să fie trei sute, chiar nu-mi pasă. Mă iei și la mișto că ”te-ai tuns acasă”. Chiar, în care dintre case și cine te-a tuns? Eu înțeleg că ești președinte, tu ai înțeles?

Invizibil nu este numai virusul, invizibilă și inactivă e și scursura omului politic. Stimate domnule prof. în ce ținut vrei să dobândești autonomia? În noul ținut secuiesc? N-ai vrea matele să mă ții puțin...de vorbă? Virusul e invizibil, asta o știu. UDMR-ul e tot invizibil? Nu! Și e grav, mult mai grav ca virusul. Virusul ucide! Moartea nu înseamnă dispariție. Te-ai prins? UDMR-ul...naște și nu e fecioara Maria!

Cred  că tu,  domnule președinte, ești într-o confuzie. Alegerile s-au terminat! Am nevoie de obiectivitate stimate domn! 

Are dreptate CTP-ul, te-ai transformat în vânt, încerci să aduci un suflu în pânza politică a partidului condus de Lucovid.

Te rog domnule președinte apără-ți țara și nu guvernul! Dă-mi șansa să n-o mai văd pe duduia iubitoare de limba română bazată pe silabe și pe...labe, dă-mi șansa să văd și să cred (!!!) că n-ai mințit (exemplu cu școala dintr-o regiune franceză – asta c-am fost indulgent cu acest exemplu), dă-mi șansa să-mi culeg în curtea mea sparanghel, chiar dacă n-am semănat (!), dă-mi șansa să cred că nu m-ai păcălit...anul trecut!

Dacă a fost nevoie de cincizeci de zile, bifate,  pentru a dialoga (acest dialog pe alocuri era mai strict ca ordonanțele militare ale starețului Vela ce-ți suflă în ceafă) despre ce și cum cu viitorul acestei nații, cred că ai o mare problemă. Tu nu ești profesor și eu elev. Eu nu stau în bancă și tu la catedră. Te-ai prins că eu înțeleg că ești președintele în funcție? Chiar nu înțelegi că eu m-am tuns...acasă!

Să fii președinte e simplu, poate să-ți confirme toți președinții din consiliile de administrație atât de ”profitabile”, tu, stimate domn ești obligat să simți, să înțelegi și să respecți articolul 80 din Constituție, altminteri ”prietenul” tău te ajută să ”trăiești” articolul 95 din aceeași...Constituție!

Plec după acest dialog puțin dezamăgit. Ne prăbușim și tu știi asta !

ps. Să-ți frec frizerul!

SÎNT LAȘ - scrisoare (între) deschisă duduii MAC, MAC -

La (bună) revedere. Pare-mi potrivit salutul meu precum precizia erorilor în această pandemie, nebunie și abia la urmă anestezie.

Zilele trecute prietenul inimii și minții mele, dar și finul binecuvântării mele, Cozmin (n.n. Cozmin Gușă) îmi agita o lectură colorată cu pamflet dar și cu tonuri seismice greu de acceptat, mai ales dacă locuiesc la etaj. Uneori lectura se plimba pe alei nemurdare cu sex neprotejat și mai presus de toate, pe...nemestecate. Sexul oral lasă loc de zâmbet și regret, că doar nu mai contează o m...e în plus sau în minus. Cozmine, ai (avut) dreptate!

Textul ”sexos” avea un adresant clar. Presa! Acum am o dilemă și încerc să aflu răspunsul. Eva înainte de toate a fost ziaristă? Adam a fost mogulul? Șarpele ce rol a avut? Asta dacă era o presă...creștină, dar cum atunci ”presa” era nelocuită (?!) mizeria s-a păstrat  și astăzi! Duelurile ”știu dar tac” între unul și altul există de la începuturi. Un amic mi-a răspuns la una din dileme, ”stai liniștit, duduia e pusă acolo pentru că nu știe, ea face ce i se spune, cum naiba  muta asta rea să aibă atitudine. E legată cu o lesă și din când în când sfoara devine elastică, dar nu produce...cutremur”. Cam asta e și acum. Cu alte cuvinte ”apă bei, apă joci” .

Încep să privesc puțin în oglinda retrovizoare și simt adieri de vânt ”roșu înflăcărat”. Simt cum la urechea mea se agită șoapte de frica unei noi partide de sex oral – ”o regret pe Veorica” – tresar și cu pantalonii în vine alerg ca un pinguin dar mă opresc în  fața unei alte dudui, la fel de limitată. O privesc fix în ochii ăia nevinovați. Sâc.

Duduie profă de limbi, mai exact de limba română,  n-ai nici o (corect se scrie nicio) vină. Tu ești acolo, pentru că eu sînt (corect e sunt) un laș. Ești o scursură politică plină de dispreț, cauți să-mi silabisești toată neputința ta!

Brusc copilul acestei nații este prioritate! Cum ți-ai și v-ați dat seama că este UN copil în  acest joc murdar provocat de urmașii unor altor scursuri politice? Silabisești folosind un ton de video-chat dar și atenționându-mă cu degetul că musai să am orgasm electoral în dialog cu tine. Nu mă pot scurge, îmi păstrez cuvintele pentru un alt dialog, păstrând distanța socială, ce-l simt mai umed.

Chiar și Corina Chiriac devine ofticată pentru că tu, duduie, ai distrus un hit. ”ce mică e vacanța mare”. În ultimele trei decenii o cantitate uriașă de scursuri politice și-au definitivat studiile, doctoratele în plină nepandemie să poată accepta sexul (m)oral academic așa cum cere fișa postului.

Auzi maică precistă și tu starețe Vela, când ”presa” asta virgină și-a deschis buletinul de știri, oferind primul loc...copilului din acest joc? Când? Niciodată!

Duduie, cât de mult contează copilul urban pentru tine? Ca copilul rural? (acceptă-mi cacofonia duduie de limbă română). Cum e cu onlainul (merge și așa) prin șură? Ca sexul în paie? Așa-i, zgârâie!

Silabisirea te-a ajutat la echilibru? Fătucă cu memoria scurtă, ești în lotul acesta de peste două decenii și n-ai dat gol. Ai ratat orice ocazie, chiar dacă uneori aveai și fuleu (în acest caz cuvântul fuleu are alt sens. te-ai prins?).

Cum naiba copilul acestei nații să crească ”tare ca piatra, iute ca săgeata” când tu nu-i dai nicio șansă ca el să  joace în același timp la două echipe – doar tu poți să joci la două mastere în același timp în care erai (și ești) plătită din ban public (ca mine de altfel) într-o funcție...dăruită pentru merite deosebite. Prin batistă?

Copilul nației contează pentru tine, îl sufoci cu daruri. Arunci peste el tabletă, calculator și ordonanță, ca el să se simtă iubit și mângâiat. Copilul va crește, fără sprijinul părinților, mângâiat doar de bona thailandeză și bunica de la țară. Părinții sînt plecați după sparanghel, iar la întoarcere tableta și calculatorul va fi înlocuit de un ”merțan” de la tată mustăcios și mamă fără ou, asta dacă cineva câștigă pariul.

Duduie e vorba de pariul ”dă merțanu, io fac sala”. Îți pasă de copilul acestei nații și te cred. Îți pasă și de dascăl și te cred. Chiar cum e cu spusele plecate din gura ta: ”...pentru elevii care au probleme de sănătate sau au în familie persoane cu risc de îmbolnăvire, prezența la școală va fi opțională doar cu aprobarea părinților, în această situație elevii vor continua on line...”. În nemernicia curiozității mele te întreb duduie, dascălul ce ARE în familie persoană cu risc de îmbolnăvire și n-are părinți poate să-ți dea una, alta on-line? Dacă copilul (nu te lega de cacofonia mea că te fac Viorică) are doar un calculator și spre ”ghinionul” lui părinții în țară și lucrează on-line și ei, școala își modifică orarul?

Chiar îți pasă de copilul acestei nații, de aceea mă bucur că aparțin altei nații!

Sînt un laș duduie, te-am lăsat să-ți lăfăi mărimea, lașitatea mea a dat șansă scursurilor să decidă.

Uite ce vede copilul din mine acum: ”... cu cât ești mai prost, mai imoral, mai leneș, mai nesimțit, mai lingușitor, mai prostalău, mai grobian, mai ticălos, mai curvă și obligatoriu corupt ai șanse de a deveni politician de top...” (colegul matele duduie, Rareș). Și acum curiozitatea. Ești în top? Ludovic e în top? Viorica e în top? KIW e în top? Dinamo e în top? Vela e în top? Dragnea e în top? Ce jucători, ce lot! Unde sînt calificările de altădată?

Duduie te dezamăgesc, am o informație că Dumnezeu îmi dă posibilitatea de a mă juca la butoane pentru un minut în ”România normală”. În acel minut te provoc să te transformi și să devii duduia de la video-chat. Doar un minut iar în acel minut să-ți cadă netul precum cad buștenii acestei nații.

Apropo, tot colegul tău Rareș (n.n. Bogdan) se lăuda în baia de mulțime (nu anticipai pandemia, era pe 1 decembrie anul trecut) cum taie el pensiile speciale ”...le vom tăia și vom face multe altele de ce am promis. Pas cu pas...”. Acum e liniște, virusul a tocat lama foarfecei, justiția se joacă precum copilul pe tableta venită cu...virusul. Justiția are mască, dar și...batistă. O m...e mică înainte de culcare.

Duduie nu tăia nimic, nici măcar vacanța. Sînt laș pentru că ți-am dat șansa să...fiu păcălit.

Silabisește mai departe, pentru că mi-am luat m...a. Apropo, baciului sibian i-ai silabisit mult, sînt surprins de silabisirea lui. Chiar toți...silabisim?

Să-mi bag silaba în orice vocală ieșită din cuvânt! Au!

NIMENI și NIMIC

Te salut, social, cititorule de la o distanță apreciabilă. Deloc somnoros și lipsist de gimnastica matinală mi-am propus să fiu meloman...neclasic.

Imi arunc deștu asupra unui ecran și mă las într-un zbor având la manșă pe stewardesa Delia. Și începe fata să-mi frece urechea, una evident, amintirile și tot ce-i melo-manelo-melodios în mine și-n vine. Hitul ”ce are ea”.

Cuvintele se aruncă peste mine cu note, ba muzicale, ba demne de un elev repetent.  Hitul e nesigur de la început, așa că accept întrebarea – ce are ea – ascult, cu nemărginită greutate, restul cuvintelor și îmi par puternice, nemuritoare și numai bune de o Românie normală.

Procedez precum Delia, solista, și-mi propun o întrebare. Să fac analiză gramaticală pe și sub text? Răspunsul vine imediat dar nu-i așa de simplu. Limba română n-o stăpânesc precum Delia, Salam, Parizer sau alte mezeluri din cârligul postmodernismului și recurg la un profesionist.

Cel mai în măsură e șeful limbii din țara asta, e...ministrul, ce-și consolideză poziția prin esență! E dascăl cu limba română la purtător.

N-am numărul de telefon (ciudat) așa că-i propun...lectură plăcută doamnei cu limba la purtător.

Delia încearcă o împăcare între starețul Vela de la MAI și doamna iubitoare de școală dar și de limbă... română – ”desenează oare pe cer un curcubeu/ când ploaia ți-a ajuns” – împing spre semnul divin lupta cu virusul, elevii și alegerile.

Sînt surprins de haiducia dascălului în postmodernism, ce caută ca prin orice metodă, mai puțin meritocrația, să ajungă sus, acolo unde nici Dumnezeu nu vrea să ajungă! E drept, am urmărit cu nemărginită superficialitatea zborul acestei domnițe spre succesul tronului de ”șăf al dascălilor” dintr-un motiv anticipat. Se poate și mai rău! Garantez! (îmi poate confirma viitorul)

Propunerea cu analiza textului e o provocare din moment ce Delia aruncă alt vers în...Univers! ”te-am uscat, îmbrățișat/și-ai plecat”. Răsfoiesc cu viteza baciului sibian, ”pas cu pas”, și admir ”catedra”  - siviului (film indian)– doamnei cu funcție și limbă română. Surprizele apar (?!).

Cred că acestă duduie, iubitoare de limbă...română, a reușit într-un timp scurt, spre suprinderea chiar a pandemiei, să nu facă absolut nimic și să fie...vizibilă. Delia, mult mai atentă ca starețul Velea, aruncă spre publicul din băncile on-line mesajul-întrebare ”nu e ciudat?/ai venit/ când ploaia te-a udat”.

Această duduie iubitoare de limba...română i-a dat o palmă Deliei, provocând un text, ce sper să facă parte dintr-o analiză on-line a baciului douăzeci-douăzeci. Mulge-mă Joiana! Segmentele sînt așa: Ana e mulsă joia!

Ține-mă Doamne să nu cad, încă nu m-am așezat în fața altarului. Dascălul iubitor de limba...română își potrivește ca nimeni altul pixul în mână, pentru semnătură și scaunul pentru viitor. Dacă-n 2011 politicianul Velea dorea să devină stareț, cred că doamna vrea să devină...măicuță, altminteri nu-mi explic ce vrea  cu agihiasma și sfințirea prin minister. Lucovid al 2-lea cred că-și transformă cabinetul în cler și programul de guvernare în rugăciuni se seară.

Duduie oare ”ce are ea și nu ai tu?” Certitudine mea este că acest virus ucide, iar prostia va dăinui. Evaluare prietenoasă? E corectă întrebarea...întrebătoare. Îmi reamintesc concursul...repetat!!!

Cum naiba, să nu spun cum dracu, un dascăl modern precum profesorul de la Sibiu a reușit prin meditații să aibă ”șase case” când românul neiubitor de limba...română știa doar de ””șase cai”?

Cum naiba ai reușit de la ”catedră” să ai o ”pitorească” declarație de avere?

Cum naiba, profesorii (Dăscălița – Octavian Goga - Sfios, amurgul toamnei mohorâte/Își mișcă-ncet podoaba lui bolnavă/Ca din cădelniți fumul de tămâie/Prelung se zbate frunza din dumbravă) de la catedră sînt săraci?

Cum naiba să nu vezi catedra (decât în siviu) și să spui că nu e cretă la tablă?

Îmi reamintesc, oarecum, finalul mesajului unui dascăl demis din motive politice (sînt sigur) pentru că nu a avut ce ai tu, spre disperarea Deliei.

În treizeci de ani de postmodernism a fost în permanență această mișcare de cadre, vă este în sânge sau în limbă, poate într-o limbă murdară lipsită de viitor.  Revin la finalul mesajului pentru că îmi place și acum. Rău faci Monica, rău vei primi! Pe tine cine te apără?

Reușești să vorbești și să nu spui nimic, precum nemuritorul Ilici, uneori cu o nesimțiere cruntă îl depășești! ”...este nevoie de un plan concret...” Duduie ai fost și ești la butoane. N-ai făcut nimic! Terminăți orgasmul politic și pleacă în căutarea vaccinului.

Sînt lipsit de originaliate așa că mă văd obligat să copiez încheierea acestui pamflet (sper să cunoști termenul) și-ți trimit în dar orgasmul melodios al Deliei, cea la fel de săracă, cu o încă întrebare – ”de ce în fața mea/vă zâmbeați pe ascuns?”

Doamnă să ai parte de finalul lui Cristian Tudor Popescu: ”...reformă înseamnă să nu fi fost dumneavoastră ministru al Educației. Cum totuți ați fost, reformă înseamnă să fiți demisă cât mai repede...”

Duduie ”meri” acasă, lasă campania electorală și înțelege că TU nu contezi! Ești un politician ”normal” și liberal (aici am mari rezerve), nu încerca să feminizezi masculinitatea ”limbiștilor” creați de nenea Iancu cu sprijinul acestei nații, de ce să devii un Cațavencu cu tampon și sutien. De ce?

Colegul tău de partid, deloc creștin, cu toate sînt și stareți printre cotizanți, spunea cu subiect și predicat – din gramatica limbii române – ”... să fii cât mai grobian pentru a fi un politician de succes...” (apreciază că am scos din expresie cuvântul curvă) nu face altceva decât să-mi consolideze...viitorul.

Îți pasă de elevi? Îți pasă de dascăli? Îți pasă de viitorul acestei nații? Atunci pleacă, caută-ți o mască și taci. Cazi în genunchi și îmbrățișează limba română, sărut-o și spune-i să te primească la...catedră!

Cum naiba să închei?

Simplu, la naiba!

MARȚI ȘI CELE TREI CEASURI...ROLEX

Virusul și-a băgat coada, picioarele și tot neamul în ”puțul” marilor gânditori de pe aici și de nicăieri. Așa e cu mine, dar să fii liniștit cititorule, că doar azi sînt – eu sunt pentru sînt – trei ceasurile rele și restul minute de coșmar.

Așa că reiau de la capăt și mă ascund în spatele acestui inamic, deloc mic, invizibil și-mi arunc părerile în scris. Unele evident.

Crema elitei de pe la noi s-a adunat la semnul baciului sibian și așteaptă ca asinii să nu moară! Ei cară tot ce poate fi muls. Se pot înlocui câteva cuvinte, ca de exemplu muls cu jaf, elită cu oaie, asin cu măgar, așa spre deliciul magazinelor închise de pandemia mamii ei.

Șugubățul președinte mă întinde cu încă o lună. Ei bine, e pentru viitorul meu. Știu și îi mulțumesc că-mi dă șansa de a mă reinventa  ca un proactiv în această stână. Behăi două sau trei zile și...uit. Poate să-mi fie luată lâna, da prunii...nici într-un caz. Orice, dar prunii nu-i dau!

M-am minunat (atunci) cum ”duduia din teleorman” gafa la minut, atât economic cât și lingvistic, iar (acum) mă minunez de ”duduia din sibiu” cum se ia la trântă cu limba română și ludovicul 2. ”vice duduia” îmi – propaghează – noi metode de existență, cum ar fi – să mă trezesc...mort – în speranța că acest ludovic 2 face trecerea de la alegeri anticipate la...prelungirea mandatelor.

Asta da schimbare de virus, pardon de strategie. În adâncul statutului se simte miros de eșec în fața ”eternului dușman...victorios”.

Virusul ăsta e bun la ceva. Protejat de mască și cu dorința de  a căpăta pensie specială mă întind la soare spre est! Importanța răsăritului este fatală acum, când virusul mă va ”obliga” să mă bronzez spre...vest, mai stau să și...cuget. Îmi privesc prunii, măi dau cu mătura colbul depus pe una sau alta (declarații, documente, etc) și apoi mă ”țâp”pe cearșaful fabricat în est și comercializat mai pe la vest. 

Copil fiind cu ceva vreme în urmă, știam că atunci când doi se ceartă al treilea...câștigă, am crescut și am aflat că adevărul e altul, cei doi nu se bat și al treilea nu...există. Serios?

Baciul sibian venit fără telemea la capitală crede că poate domina piața agroalimentară dâmbovițeană. Ocaua n-are...gust și nici miros, poate să fie folosită dar din partea cealaltă și atât. Sâc.

Prietene pe tine te suge, pardon te mănâncă oaia, darămite lupul de  pe vapor, pardon din pădurea Băneasa sau alte păduri nedefrișate cu ajutorul tău (mai mult sau puțin...oficial). Apropo, lupule marinar ce ești, rafinamentul tău animalico-politic iasă acum în evidență. (n.n. pentru neștiutori mă refer la chestia cu micile magazine de cartier înlocuite de coloșii comerțului...neautohton).

Astăzi în cele trei ceasuri rele de marți virusul se dezvoltă. Neputincioși dar tupeiști, mici și neînsemnați, săraci dar cu gratii la ferești (unii deocamdată) încearcă să-mi amenințe viitorul cu acest virus.

Aștept plin de proactivitate nițică timp să văd ”delicatețea” omului de lângă mine, reacția și explozia...tribului.

Vorbă multă, sărăcia neamului și prostia ciobanului. Hai, pa!

LUNI, ZIUA CU IARBA...

Dacă-i luni nici iarba nu crește și virusul tot sporește.

Cât și de ce, nu cred că-l interesează nici pe Dumnezeu, darămite pe mine un ciob dintr-o mare oglindă, până mai ieri strălucitoare (?!), creată să redea o imagine mată în aluat cu (clare) semne de...exclamare.

De cine pusă? Asta-i culmea, chiar nu sînt adus aici să răspund la întrebări. De cine adus? Hai, că-i prea de tot.

Dintr-o vagă eroare peste om - doar peste om - a coborât un duh. El plutește împins de alte duhuri (așa am găsit scris și-n biblie că sînt mai mulți dumnezei, deci de ce n-ar fi mai multe duhuri) ce vor să-mi dea șanse spre mai multe nemuriri. Hai serios, am sfeclit-o. Zic.

Dacă – observație spirituală – peste tot plutește numărul patruzeci, de ce eu mă grăbesc spre linia frântă și spun paisprezece, apoi îmi prelungesc speranța (atenție e la singular) și greața spre linia de sosire unde într-o desăvârșită izolare socială îmi strig bucuria de unul singur.

Am învins! Pe cine (mă întreabă disperată umbra) ? Podiumul e gol, la fel și strada, doar prin copaci câte o pasăre (și ea într-o autoizolare socio-păsărească) nefrumos colorată își cântă notele pe portativul ordonanțelor militare și izolate. Aici sau pe dincolo.

Noul (?!) coronavirus mă reformează. Ca om nici într-un caz spre nemulțumirea CeTePe-ului ce speră într-o reinventare a mea pe aici și pe dincolo. Nicio șansă. În post sînt soldat și creștin în același timp. Ucid și mă rog! Ai înțeles?

În scurtele mele asalturi spre dușmanul invizibil și draculian mă fascinează un îndemn voievodal. Pe ei, pe mama lor! Hopa, zic, aici e de mine. Mi-au plăcut mamele și-n înjurături, darămite în...asalt. Ochesc, mângâi patul...puștii cu delicatețea morții și cu un singur (?!) deget îmi satisfac... pofta ce-am poftit. Trag și rabd, mănânc și înghit.

Virusul se zbate în statistici, măștile sînt peste tot, iar moartea bine mersi se plimbă descheiată la vestă și la unicul nasture inutil de la cămașă.

Ce fac cu mine? Încotro? Spre nicăieri! Oare n-am greșit cu astea paisprezece zile. Merg spre...patruzeci!

Hai, că vine marți și cele trei ceasuri rele.

De dincolo și de dincoace de virus, Pilu ezitantu’.

ÎNTÂMPLĂRI CIUDATE și...PROVOCATE

Salve cititorule izolat,

Timpul tău ”berechet” îl ocup eu acum fără nicio ordonanță militară și fără nici cel mai mic element al bunului simț. În minicarantina impusă de propria-mi persoană dar și sprijinită de o teamă ciudată, mă descarc spre o scriere de tip...lectură.

Na, că mi-a ieșit. Introducerea evident, doar nu te așteptai la un rezultat ciudat de la o imaginară analiză gramaticală realizată de ”duduia de teleorman” (trebuia scris cu literă mare?) în alianță cu un cunoscut om politic (acum?!) sau jurnalist (atunci?!).

Exercițiu de imaginație. Coronavit în România, dar sub coordonarea ”duduielor din teleorman”. ”duduia priză”, după experiența-antrenament din august 2018, s-ar fi jucat cu acest virus nou - hai serios, tu chiar mai crezi în întâmplări ciudate (expresie furată de la Chilian) stimate cititor – într-o splendoare demnă de un tablou cu rame mucegăite.

Uneori am memoria scurtă (?!) și era să aștern un strat de întâmplări ciudate peste mine. Un  cunoscut m-a amenințat cu un ton isteric și deloc nociv (atunci) ”să-mi trimit” organismul la...Suceava. Oare de ce? Ștefan cel Mare și mai nou chiar sfânt - spre satisfacția lui Dani-boy și a celor doi și un sfert din BORmașina creștină – și-a uitat calul la Vrâncioaia cea dornică de natalitate sau  la Ion Creangă și dragostea lui pentru tot ce-i moldovenesc? Nici pe departe, eram invitat la Suceava să...exist! Mulțumesc pentru inițiativa politică plină de un nimic românesc clasic electoral.

Oare fug de aceste întâmplări ciudate spre o linie de sosire stabilită în birouri rotunde, ovale sau deloc pe placul lui Nichita Stănescu (poezia ”În gol de curți”) sau îmi arăt în nemărginirea ei, teama de mine și atât? Când mă înțeleg cu mine că am nevoie de...mine? Când? Sfaturile dornice de viață (?!) sînt peste tot. Solidaritatea mă sperie (?!). 

Chiar cine sînt dobitocii ce au aruncat cu multe cuvinte peste un OM (n.n. Mihaela Pal, asistentă medicală) ce-mi arată mie că încă sînt slab. Cât de nemernic poate să fie omul nou, iubitor de găleți electorale și făini cu drojdii, să hulească un OM ce-și arată darul divin? Aruncați peste medici cu lașitatea voastră, oameni de nimic și lipsiți – nu de cei șapte ani de acasă – ci de banalul salut de dimineață. ”O nouă zi și același soare”.

Cititorule lasă-mi mie timpul de a mă judeca, ție îți las timpul de a constata și atât!

Perfidă mișcare peste mine. Sibianul de la Cotroceni îmi dorește proactivitate. Stimabile, zic eu cu mintea mea puțină, oare nu matale grăiai exagerat de silabisit prin februarie să ”șăd liniștit”, că nu-i nici un bai? Baie de mulțime prin Suceava nu faci? Rogu-te ”meri” și închină-te la oamenii ce-și iubesc meseria – și nu cei cinci sute de euroi – și se iau la trântă cu singura certitudine din viața asta! Moartea prietene, moartea!

Ludovice l-ai citit pe Eugen Ionescu? Cum simți tu dialogul dintre el și El? Eugen Ionescu, adică el, și nu El,  a îndrăznit să-l certe pe El, să-l ia la întrebări. Dacă l-a creat sănătos și frumos, de ce Dumenzeu îl deformează? Ludovice ce pricepi tu din expresia ”aiasta” – ”Cred în Dumnezeu, pentru că cred în rău. Deci răul există, atunci există și Dumnezeu” - ce zici te bagi măi Ludovice? Șugubăților de pretutindeni, nu-i de glumit cu...prostia! Cititorule să știi că persoanele de față se exclud (dar se pot și include), tu pe mine și eu viceversa spre disperarea virusului.

Om bun și fain ce ești, te provoc. Să nu (mai) fii prost!

Pilu de dincolo de carantină.

ps1.

dacă ai dus lectura până la capăt vreau un cuvânt de la tine, chiar și ”ticălos” îmi place. Vreau să simt că tu ai înțeles ce înseamnă să fii...provocat!

ps 2

mesaj pe blog sau facebook

Mulțumesc

mă închin în fața celor din linia întâi,

mă închin în fața ta popor ingrat că nu-ți iubești omul de lângă tine,

mă închin în fața ta halat alb cu inimă cât viața tuturor,

mă închin și plâng.