IUNIE, MINERII ŞI DEMISIILE

Scriam, ce-i drept nu cu prea multă vreme apusă, despre reîncarnarea lui Emil Boc ca urmaş al lui Sorin Apostu prin metoda alegerilor. Titlul poveştii era unul plin de speranţă şi dispreţ – „România a scăpat, Cluj Napoca încă nu”. Ce nu ştiam atunci şi am aflat după „duminica roşie” (într-un viitor o pot numi şi duminica oarbă) că el va deveni reduta vie a pedeleului umilit ca Bute în Anglia. De aici pleacă povestea mea, de la meciul de box.

Portocalii şi-au forţat norocul aplicând cu atâta dispreţ...reforma.

Blonda fostului turism din România, pe numele de ministru Elena Udrea, câlcând pe şirul de poşete, Channel Clasic Bags, Hermes Birkin, Lady Dior, Luis Vuitton, Hermes Hot Orange Birkin şi altele, apropo să nu le consideraţi cumva staţii de metrou, şi peste „alte cele”, i-a speriat pe pedeliştii din capitala lui dr. Oprescu cu o demisie. Nu ştiu dacă este de onoare sau de oroare a tot ceea ce s-a întâmplat, dar al naibii de bine stăpâniţi unele cuvinte întinse, ce-i drept nu ca poşetele, cu o logică de om politic şi cu un decolteu pe măsură.

Mă provoc să-mi reamintesc cuvintele şi să le-nţeleg fără a vă interpreta discreta viclenie. Citat: „...ca om politic responsabil şi cu onoare, am decis încă de duminică seara să demisionez din funcţia de preşedinte al PDL Bucureşti...”

Stau, într-o poziţie destul de nefirească, şi-mi întreb interiorul, era nevoie şi de cele două cuvinte: responsabil şi onoare. Duhul îmi dă maţale la o parte şi cu câteva crampe deocheate lasă să se înţeleagă cum îmi şade mai bine cu răpunsul. Năucit de cap, înţeleg de ce fostul ei şef (?!) răsuceşte cuţitul în rană cu pricepere şi umor. Citat: “...PDL a fost cel care şi-a asumat în parteneriat cu preşedintele Băsescu să treacă România prin criză, şi-a sacrificat imaginea şi voturile ca România să nu se prăbuşească economic. USL a luat cireaşa de pe tort, profitând de toată muncă noastră. Am avut curajul să ne asumăm aceste lucruri, nu am fost laşi. Am plătit preţul politic. Cele aproximativ 20% pe care le avem reprezintă o premisă importantă pentru a pregăti revenirea la guvernare...”

N-am crezut la prima citire, de aceea mi-am permis să trag de timp şi să-mi mai clătesc ochii şi să-i usuc bine cu o porţie de râs, fenomene ce s-au întâmplat de fapt. E inutil să mai întreb pe cine reprezintă Traian Băsescu, cum e inutil să-mi întreb curiozitatea dacă Victor Ponta ştie tot timpul ce face.

În luna cireşelor de mai, deci în iunie, pare să-mi zâmbesc o altă soartă tristă. Minerii au devenit jurnalişti de anchetă şi i-au luat la întrebări pe opozanţii lui Ion Iliescu. Erau întrebări seci şi la ficat. E drept că unii mineri erau ieşiţi direct din şutul de “nu ştiu cât şi zece”. Bâta pe post de microfon, ranga înlocuitor de trepied pentru camerele tv, făcea ca interviul cu opozanţii să-şi aclame succesul. Ion Iliescu atunci şi Traian Băsescu acum au încercat să reprezinte ceva. Acel ceva nu există.  Traian Băsescu, ca un urs printr-un bârlog al propriilor fructe de pădure, dă cu nasul şi-mi ameninţă viitorul prin cuvinte desprinse de pe tabla “preşedintelui-jucător”.

Am confundat, dacă mai era nevoie, naţionalul cu localul, mic cu mare, mult cu puţin. Elementul confuz şi la una şi la alta era...promisiunea. “Am să ţi-o trag” îmi şopteam la ureche. Votul proiectelor locale a fost înlocuit de votul politic, unii numesc această atitudine “după faptă şi răsplată”. După succesul acestui vot naţional şi politic, am dat frâu democraţiei. Cei care se cocoaţă pe 50 sau mai mult se numesc democraţi, doar cei răi îi numesc...dictatori. Vorba lui Ghiţă Tăvălug  – “ până amu o fost ce-o fost, stai să vezi de amu…” – continuarea nu mai are rost şi nu e de actualitate (?!).

Toate au trecut pe lângă mine şi n-am fost atent. Minerii au adus liniştea (să nu uitaţi de procentele de atunci), useleul îmi aduce liniştea (să nu uitaţi de procentele de acum) şi iunie îmi aduce cireşele de mai. Doamne ce zemoase sînt. Poftă bună!

În duminica roşie nu mi-am pierdut demnitatea. Găsitorului nu-i las nimic. Ne mai vedem şi ne mai...citim.

Al vostru şi al meu, Pilu  

p.s. – nimeni nu-i perfect

 

FĂCĂTORII DE BINE

A  început campionatul european de fotbal. Fiind atât de întinsă popularitatea acestui sport (unii îl numesc sport dar pe bună dreptate) a fost nevoie de două ţinuturi. Nu vă grăbiţi, nu-i vorba de ţinutul secuiesc cum ar crede “eşecul Barna” şi ai lui susţinători, e vorba de un ţinut aflat la nord şi altul puţin mai la vest de România. Cum n-avem nici o treabă (cu aşa conducători) cu astea mă grăbesc să-mi exprim bucuria în scris despre evenimentul "U"nic din săptămâna finală a campaniei electorale, agricole şi prima săptămână de vară.

Cam aşa Adrian Cinpoer, cu inima strânsă am ajuns prin zona lupoaicei şi a câtorva sedii de "făcători de bine". Viruşii nu şi-au făcut apariţia (aşa îmi place si cred), deci şi prin urmare m-am desfăşurat fără a-mi cenzura atitudinea, gândurile şi...umbra.

Pe fiecare latură miliţienii îşi aţinteau privirile spre...normalitate. Erau în misiune, mai marele lor e co-partener cu duşmanul de clasă, românism şi istorie. La prima eroare, oricine putea fi "aplaudat", "mângâiat" sau "ajutat" să înţeleagă de ce s-au "făcut" miliţieni. Piaţa atât de rece (construcţii, culoare, piatră) a simţit că este călcată în picioare, în sfârşit, de normalitate. Apăsările nu erau dure, pe alocuri chiar mângâiau trecutul, deloc liniştit al istoriei, în această parte de ţară (ţară din ţară).

Umiliţi, românii evident, în ultimile zile de "făcători de bine", au dat buzna în "piaţa de pietre" pentru a le REAMINTI, dacă mai era nevoie, de ISTORIE, de ADEVĂR, de ROMÂNISM. "Universitatea" Cluj nu poate face parte din...trecut. Bucuria celor prezenţi în "piaţa de pietre" a fost, e adevărat, mai discretă ca aceea din iarnă, dar EFICIENŢA a fost una net superioară. Oameni a căror vârstă pare mai mult albă decât grizonată, priveau cu tinereţea minţii şi aplaudau, spre disperarea celor care "nu mai pot de atâta bine". Fascinaţi de atitudinea celor care au reamintit clujenilor de ISTORIE, de ADEVĂR, de ROMÂNISM,  privitorii se bucurau şi cu gesturi vizibile şi sigure au început să-şi scoată telefoanele pentru a...face poze (interesant modernism). Adică cum, îmi cumpăr maşină şi mă deplasez în continuare pe jos? Asta-i culmea hibernării la început de iunie.

"U" este la fel de tânâră ca-n 1919, e la fel de bonomă ca-n epoca Remus Câmpeanu, e la fel de fragilă ca-n era dr. Luca şi la fel de pură ca-n totdeauna. Ea nu are urcuşuri pentru că nu-i plac coborâşurile. Ideea este aceeaşi, de aceea s-a născut acest club. Asta-i ca-n dragoste, nu-ţi poţi trăda iubita nici măcar în faţa şi  dincolo de Venus.

"U" este pentru această ţară din ţară...limba română, de aceea cei care nu stăpânesc cu "atenţie" această limbă pierd.

"U" este pentru această ţară din ţară şi mamă şi tată, de aceea este atât de iubită, altminteri nu avea cum să se nască - MAMĂ TE IUBESC, DAR NU CA PE "U".

"U" este noapte şi zi pentru această ţară din ţară, altminteri nu se putea îmbrăca în ALB şi NEGRU.

"U" este inimă şi minte pentru această ţară din ţară, de aceea a născut valori. Valorile au simţit şi au născut la rândul lor alte valori.

"U" este o idee, de aceea în această ţară din ţară, există acest simbol NEMURITOR. Nu poţi distruge o istorie REALĂ nici măcar atunci când ai primit acceptul de la Dumnezeu. Şi el a plâns joi după amiaza, nu l-am văzut pentru că şi-a întors faţa şi spre alte ţări din această ţară. Şi-n alte locuri se plânge.

"U" este o secundă din fiecare clipă în această ţară şi dincolo de hotarele ei. 

Cum naiba nu înţeleg "făcătorii de bine" că "U" Cluj nu înseamnă doar echipa de fotbal. Fraierilor, nu-i vorba de sport. Am spus-o de atâtea ori, dar nu se prinde de "făcătorii de bine". Univesitatea Cluj există atâta timp cât există limba română, când limba va tăcea (!!!) românii îşi vor arăta bucuria prin...gesturi. "Făcătorilor de bine" n-aţi vrea să fiţi iubiţi de...gesturi şi ale lor urmări?

"U" nu naşte iluzii şi nici vise. "U" a născut dintotdeauna VALORI.

Al vostru şi al meu,

www.sasesicinci.blospot.com

p.s.

- nu vă lăsaţi influenţaţi de nimeni duminică în cuşcă;

- unde a dispărut "marţianul"?

- oare se poate şi mai rău?

hai pa, ne mai vedem şi ne mai...citim

Pilu

PATUL LUI PROCUST

A rămas mai puţin decât m-am aşteptat şi va rămâne la fel de mult ca până acum. Au trecut o singură dată cei “douăzeci de ani” prorociţi cu atâta patimă şi ameninţare de prorocul Brucan, s-a împlinit şi visul de generaţii a tovarăşului Ion şi Iliescu de a ajunge şef de stat şi creator de noi modele, vezi Năstase (cel cu termopanele), Ponta, Oprescu şi alţi oameni de bine şi foarte bine. N-am înţeles în schimb, de ce naiba ne merge atât de prost cu manageri atât de buni şi de cinstiţi. E o întrebare fără semnul întrebării, pentru a nu-mi deranja cumva...răspunsurile.

Duminică (n.n. 10 mai, pardon iunie) ne alegem primarii, consilierii şi preşedinţii de consilii judeţene. Cum cine “ne alegem”? Noi, românii, care n-am învăţat până acum să alegem între cerere şi...ofertă.

Nu pot să devin un vizionar a zilei de duminică coborâtă ca zi de odihnă pe pământ de divinitate, dar mă “gâdâle în mod plăcut” tastatura, deci şi prin urmare devin un “băgător de samă” a alegerilor locale. Nu pot acoperi ţara asta plină de moguli, baroni, presari, deontologi şi alţii, mă rezum la pătrăţica mea şi la tot ceea ce înseamnă Cluj.

Nu compar rezultatele din 2008 cu cele din...2012. Diferenţe mari n-o să fie. Simt eu aşa în gulerul de la cămaşă şi în elasticul şosetei. Discreţia şi liniştea acestei campanii electorale lasă urme vizibile abia la...toamnă, când clasa politică va prezenta colecţia de toamnă-iarnă a invalidării, unuia sau aceluiaşi.

Fenomenul “noii generaţii” nu rupe gura ştampilei, padon a târgului, chiar dacă aici sînt în opoziţie faţă de un prieten drag (ce m-aş face fără telefon?). El o dă pe tinereţe, eu o dau pe...viruşi. Din această campanie electorală n-am înţeles nimic. Nici local, nici judeţean, naţional nici pe departe. Nimeni n-a spus nimic, nimeni nu înţelege mai nimic, nu sînt trasee şi cred că nu sînt soluţii. Nu s-a întâmplat nimic NATURAL în această perioadă. De ce? “Noua generaţie” gâfâie sau ejacularea lor e precoce.

V-aţi întrebat vreodată dacă alegerile de duminică (n.n. 10 mai, pardon 10 iunie) s-ar desfăşura sub forma patului lui Procust?(din mitologie nu din literatura autohtonă). Simbolul practicilor abuzive avea acelaşi rezultat. Moartea.

Revin la Cluj şi la votul meu. Surpriză nici o diferenţă în a-mi alege...alesul. La fel ca-n 2000. Dintre două prune rele, o aleg pe cea cu mai puţini viermi. În toamnă se poate vorbi despre o construcţie politică, despre politici naţionale şi alte chestii...multinaţionale. Nimeni nu m-a convins, toţi au dezamăgit grav şi uneori mai mult. Ce duh poate să coboare de pe Dealul Feleacului pentru a-mi acorda votul pozitiv?

Interesant, la Câmpia Turzii am posibilitatea de a alege un candidat din împărăţia cerului, asta numai pentru simplul fapt că prostia poate să joace feste. Dacă legea e proastă, de ce naiba unii sînt mai mult decât...legea? Între viaţă şi moarte am să aleg discursul proaspăt, n-am de gând să-mi odihnesc răbdarea în patul lui Procust. Nu vreau şi basta.

Sînt trist că n-au curs pungile cu făină, zahăr, orez sau bunuri cu tva-ul de 24 de procente.

Rămân pe loc şi admir cum “noua generaţie” se strecoară pe sub gardurile pline de sârmă ghimpată, se târăsc prin mocirle create de “rechinii bătrâni”, pentru a putea fi vizibili. Rezultatele sînt cele aşteptate, chiar dacă uneori emoţiile mă descurajează. Merg mai departe. Sper ca de luni borna să fie dată la zero şi să pornim la drum.

Sper ca de luni, românii să practice proiecte manageriale competitive, să existe prin valoare, chiar dacă democraţia nu promovează valori ci garantează...teritorii.

Nu-mi părăsesc aşteptările şi provoc un atac la multinaţionale. Renegociaţi cu România, apoi cu viitorul şi nu vor fi regrete. “Generaţia nouă” să se ridice în primele două picioare şi să devină vizibilă. Societăţile civile să respecte diagnosticul şi să nu aştepte toamna...bobocilor.

Am nevoie de mine şi de alegerea mea. Răfuielile politice după rezultatul alegerilor din 10 iunie o să aibă un pretext cu gust de toamnă rece.

Aşa că, băiat de casă sînt, spălat pe dinţii cariaţi sînt, murdar de tuş pentru ştampilă sînt, de ce n-aş fi murdar şi de...normalitate.

Strigătele virusate ale indivizilor proşti se aud, dar trec pe lângă urechile bine antrenate. Cititorule, te provoc la normalitate!

Alege pentru România şi nu pentru tine.

Din urna de vot, de dincolo şi de dincoace, Pilu Alegătorul.

p.s.

ne vedem duminică şi setează-ţi borna kilometrică la ZERO!!!