ALIANȚA RUPTĂ-N CUR

Nu simt nevoia de nicio introducere pentru acest nepamflet, dar simt nevoia de a spune (și scrie) că nu sunt prost. Sau doar așa cred? În copilăria mea, ocrotită de unicul partid, am reușit să-mi fac prieteni și dușmani, acoperit de întunericul comunist am reușit să descopăr hai-ku-ul lui Nichita Stănescu ce arunca spre mine (și sper că pentru tine cititorule) cuvinte smulse din trupul său:

"Întunecând întunericul

iată

porţile luminii"

Într-o adolescență ce-și trasa cursul spre un comunism veșnic, a răsărit soarele pentru mine și vreau să cred că pentru toți românii, chiar dacă unii și-au însușit sacrificiul eroilor din Decembrie 1989, mizerabilii, hoți pe atunci, azi poartă costume din lână fină, dar uită să-și dea întâlnire cu apa și săpunul. Astăzi put și decid pentru mine și din păcate și pentru tine cititorule.

Analfabetismul politic, lipsa rafturilor din bibliotecă sau alte îndeletniciri a făcut să devin un român trist și probabil rupt în fund așa cum anticipa Ion Cristoiu, iar dacă sunt bolnav mă grăbesc spre Cozmin Gușă ce-mi arăta că sunt sclavul acestui ospiciu numit... România.

Analfabeții conduc, analfabeții scriu cărți, e drept că unii prin închisori, analfabeții devin dascăli și medici, iar pacienții mor și elevii devin... nefuncționali. E primăvară și e trist. 

Cantitatea de absolvenți... privați a îngenuchiat hai-ku-ul lui Nichita, a distrus metaforele lui Fănuș Neagu și ce e și mai trist l-au ucis pe Mircea Eliade  și Marin Preda. Eliade a avut curajul să-l certe pe Dumnezeu recunoscându-i veșnicia, iar Preda mi-a arătat că fără Dumnezeu nu este nimic.

Azi, enoriașii politici ies din bârlog și-mi spun în față, fără nici un preaviz, că sunt prost sau prost grămadă asta numai dacă nesimțitul politician este de pe la noi (n.n. Transilvania). 

S-a aliat tusa și cu junghiul să-mi ofere șansa de a deveni, cum răspândea tov. Ion Iliescu, sărac și cinstit. Dacă te-aș numi nemernic, nulitate de politician ce ești, m-ai trimite într-o libertate de care tu fugi. 

Alianța preacinstiților măCiucă și CiolacuL dezgroapă expresia ce o credeam îngropată: AȘA CEVA NU SE POATE. Politicianul român (bărbat, atenție) și-a pregătit din timp viitorul. El vrea să-și probeze fusta la alegerile europarlamentare călcând pe podiumul electoral cu eleganța lui Rareș Bogdan, aruncând zâmbete și batista ruptă din cravata pionierului comandant de unitate. 

Biserica tace și se roagă, implorând lui Dumnezeu puțină neatenție până toți trec pragul, apoi Dumnezeu revine la normal și din nou patru ani de rahat pentru nația asta, cu alte cuvinte uitați de meritocrație și profesionalism. Pentru o zamă și un kil de făină vindem tot, chiar și viitorul copiilor acestei nații.

Bă, ticălosule, viitorul fiului meu nu-l vinzi! 

Explică omului prost sau omului prost grămadă asta numai dacă este din Transilvania, cum naiba ai reușit în loc de alegeri libere să oferi teste psihologice, când tu nici măcar nu cunoști psihologia acestei nații. Punctul forte al românului este neîncrederea în oameni. De aici pleacă demersul tău, măi păcăliciule, ce nu-ți cunoști propria limbă, călcând în primele două picioare gramatica limbii tale. Tribul sau familia pentru român este fundamentală, nimic din ce este dincolo de acest teritoriu pe el nu-l preocupă! Tu ai devenit politician și  lași impresii de unicitate. Românul, ca orice ființă de pe acest pământ, nu este veșnic, așa că îți dau o veste proastă. Ești muritor! Ai reușit să-mi dai test de perspicacitate. Apropo ai reușit să citești cuvântul perspicacitate fără greșeală? No, nu-i rău. Îmi arăți o listă cu o alianță ce chiar acum răscolește mormântului familiei Brătianu, mormântului lui Corneliu Coposu. Să-i mai reamintesc pe Carp și Iorga.

Voi, acum funcțiile vă provoacă libertatea (cuvânt readaptat pe baza prostiei voastre), sunteți doi români mici, dar nu ca cei de la Cocoșatu cu gust  și o bere povestită, ce încearcă puterea să rămână veșnică pentru ei și soldații cu dosare în așteptare. 

Performanța post decembristă a dat posibilitatea ca într-un municipiu cel mai mare angajator să fie... Primăria?  Este rezultatul incompetențelor continue, este dorința de veșnicie a unuia sau altuia. Pungile cu făină, zahăr și alte produse găsite în comunism doar pe cartelă, azi își fac... datoria. 

Ați distrus familia și biserica, au rămas doar cei ce dăruiesc... note informative sau rugăciuni de slavă edilului glorios, chiar dacă hainele îi put de incompetență. 

Alianța pesede – penele este mai dăunătoare aceste nații mai mult ca un pachet de țigări. Această alianță naște monștri, care la rândul lor se reproduc și atunci vai și amar de amestecul de sânge. Perfuziile externe se vor dilua și decesul se apropie. Te las politicianule să-ți corectezi ținuta, îți dau șansa să mă cunoști, îți dau șansa să-mi săruți buzele, mâna și chiar organul de reproducere, poate atunci vei înțelege de ce familia e sfântă și fără de hotar.

Vreau ca nația asta să existe în Europa, nu vreau europenizarea României, nu vreau granițe și nu-mi dărui lesa marginalizării. 

Îmi doresc să răsară soarele!