LUCRARE SCRISĂ

Hai noroc, cititorule

Trec peste introducerea protocolară și înghesuită cu (de) întrebări malițioase, chiar dacă la suprafață sunt acoperite de zăpadă. Printre lecturile zilei de azi dezmățul a fost, cum bine spune un prieten, forța (–f). Nu trec la explicații, dar prin fața manualului de fizică ai trecut și tu cititorule, chiar dacă n-ai dat meditații și nici n-ai ajuns președinte…virtual. Haosul l-am înțeles din primele rânduri, m-am sprijinit pe câteva amintiri și am început să-mi rezolv mica mea problemă.

Problema n-avea enunț, nu căuta soluții, mă plimba peste un text lipsit de conținut și greutate. Cine naiba, scuză-mi expresia, este această ”forță (-f)”? Chinuit de notele din liceu abia îmi aduc aminte de bazele mecanicii exagerat de clasice. La început credeam că-i jucător de fotbal din Premier League, apoi l-am crezut fondatorul mișcării laburiste, spre final am aflat că-i fizician și-l cheamă Newton. Nimic mai simplu. O idee, un măr și o lege. De fapt mai multe.

Întrebările din interiorul meu așteptau răspuns din…exterior. Laburist? Chestia asta îmi sună ceva muncitoresc, adică efort, social-democrație, stânga și alte repere ce mă duc la pierzanie.

Înțeleg, în sfârșit, de ce pe vremuri dacă scriai cărți erai arestat și astăzi dacă aș face același lucru m-aș…elibera. Ptiu, al naibi gândire. Mare scriitor a fost Năstase (n.n. Adrian)  , așa cred, deschizător de pârtie (apropo cuvântul pârtie e folosit în literatură?).

Scriitorii cu dispreț față de laburism și rătăciți  între spațiu și timp, și-au scuipat în sân, au aruncat tablele printre gratii și așezați pe scaunul deloc electric au început să scrie.

Da, au și nu a. Suntem o națiune cu multe talente în ale cuvintelor și notelor, chiar dacă notele uneori sunt și informative. Nu-i așa jegurilor ce vă vindeți pe o bancnotă sau un telefon, aparat evident?

Preacinstitul fost primar, actual deținut - fie vorba între mine și tine cititorule, îi șade bine acolo - de Cluj și Napoca, cu nume de cod ”fifthy-fifthy ” dar la începuturi era mai mic ”10%”, a devenit scriitor. Sorin Apostu devine confrate cu Nichita Stănescu și I. L. Caragiale. Într-o celulă bine dotată, chiar și cu aer, Sorinel și-a dat frâu liber creației artistice. Nu știu dacă este un roman, dar eroul principal, de fapt băiatul bun, a…dispărut. Debutul literar pentru Sorinel, scriitorul minune a apus.  Gratiile cred că produc mâncărimi artistice, alminteri nu-mi explic cum alt preacinstit deținut și-a aruncat zarurile în buzunarul fetei de pe bicicletă și a lăsat ca inspirația să-i dea…libertate, dar nu ziarul.

Gigi, pe numele adevărat Gheorghe a lăsat spre nemurire și cuvinte rostite: ”… Poporul mă vrea în libertate. Mai scriu o carte de religie şi una de sport şi după şase luni ies…”. Împotriva creației n-am fost și n-am să fiu. Sunt curios dacă lista mai suportă și alți debutanți. Ptiu, a și apărut. Mihai, prenume destinat, Stoica vrea să devină și el…debutant. Dacă talentul scriitoricesc  e asemănător zeflemismului din libertate, cred că un singur exemplar ajunge și poate să participe la premiul pentru debut oferit de Uniunea Scriitorilor. Ce, doamna cu trei nume de familie n-a primit această distincție? Nn Stoica și-a propus să scrie o carte despre campionatul mondial de fotbal din Brazilia. Printre gratii fotbalul se vede altfel. O să aflu despre tunurile date de localnici, turiștilor europeni și nu numai, de ce mâncarea braziliană nu poate fi servită în penitenciarele din România, câte și mai câte. Cred că prefața aș împinge-o spre Ioan (n.n. Giovani). El are flecma mai subțire, e stilat.

Am înnebunit de atâta lectură de calitate. Sorin Apostu m-a frecat cu o lectură pe cât de profundă pe atât de avangardistă. Mă întreb doar o singură dată de ce bunul simț e compus din două cuvinte. Apoi tac. Romanul lui Sorinel intitulat "Producerea preparatelor din carne" e un anasamblu de lucrări științifice. Cred că cei ce au murit la Canalul Dunăre - Marea Neagră așteaptă, acolo în cer, aceste mari creații. Romanul ” Producerea preparatelor din carne” s-a născut într-o celulă de la Gherla. Ce caraghios. Dacă un bolnav, dintr-un banal spital nedotat din România ar scrie o carte intitulată ”Cum să mori cu zile”, i-ar prelungi  viața amărâtului bolnav? Mira-m-aș.

Nici nu vreau să știu cine a construit o asemenea lege, nici nu-l salut. Trist și ciudat. Comuniștii te băgau la zdup dacă scriai și tot comuniștii te scot dacă scrii.

Becali se zbate cu creația artistică între fotbal și Dumnezeu, poate îl legitimează la Steaua și mântuirea e garantată, Nn Stoica vrea să-mi reamintească de plaja Copacabana și bucile braziliencelor, bicicliste ce-i drept, iar șpăgarul deținut mă inspiră cu o rețetă de salam tras printre gratii. Aștept un mers al trenurilor, sau o carte de sms-uri. Pe tine Gigi te așteaptă poporul. Care popor?  Am o rugăminte. Din micul vostru venit,  ce v-a adus libertatea mult nedorită, mă puteți ajuta cu o minimă sumă de bani pentru a-mi publica și eu o carte. Așa ca-ntre confrați. De la literă la literă.

Potrivit Legii 275/2006, "în cazul elaborării de lucrări științifice publicate sau invenții și inovații brevetate, se consideră 3 zile executate pentru 2 zile de muncă".

Gata. Plec la pationoar. Tu, cititorule? Tu, scriitorule?

De dincolo și de dincoace de mine, Io.

DE BOBOTEAZĂ

Științific au ba Boboteaza încheie ciclul celor 12 zile de sărbătoare, începute în Ajunul Crăciunului. De astăzi slobod la nesarmale, neafumături sau alte ne-euri comestibile, că deh, dacă am ajuns Crăciunul de ce să nu…crăp. Boboteaza se traduce și arătarea Domnului, dar pentru mine e arătarea…doamnei. Da, da, a doamnei.

Păi să-mi explic arătarea. Citesc atât printre rânduri cât și printre țurțuri și o găsesc pe marea doamnă a pesedeului strâmb, corupt și perdant. Doamna Vrânceanu Firea Pandele m-a gâdilat peste tot și-n zona nesimțirii mele politice.

Citat: "…deși a avut de mai multe ori șansa să își asume drept obiectiv stabilitatea politică a României, Partidul Național Liberal demonstrează în continuare că nu este capabil să se reformeze și să se prezinte în fața electoratului drept un partid serios…”

Măi să fie, chiar așa? Pesedeul e reformat, colericii (n-am găsit altă neexpresie) partidului sunt dincolo de libertate sau cu libertatea restrânsă la domiciliu. Ptiu drace. Păi da, am spus eu - chiar ieri – că liberalism nu există, dar cum să-ți freci cuvintele, în calitate de purtătoare, într-un praf al nesimțirii. Nimic nu-mi poate lua zâmbetul de pe lectura doamnei de 3 ori nume de familie.

Citat: ”… PNL este la fel de distructiv sub conducerea Alinei Gorghiu și a lui Vasile Blaga precum era PDL atunci când era condus de Traian Băsescu…"

Nu știu ce mă face să cred, că și dincolo de mormânt pentru orice succes, în ghilimele ce-i drept, tot Băsescu e de vină. Doamna Firea Vrânceanu Pandele mi-e greu să râd pentru că am buzele reci și neispirata credință în normalitate. Domniță, mai știu că sunteți și poetă, erau binevenite câteva ode dedicate doctorului de la Victoria, decât o analiză de stânga cu direcții de dreapta. N-aveți șarm, credibilitate și inspirație. Chiar și acum râd, dar nu de unul singur (n.n. mă uit în oglindă) la cartea scrisă de domnia voastră și dăruită copiilor. ”Țara sucită și-nvârtită” , păi acesta e titlu? Copiii de mici îi sucim pe taote fețele cu cățelul, părul creț, furtul, juratul și minciuna. Păi se poate? V-ați dedicat lectura celor mici, iar celor mari critica. Ba că n-are copil, ba că are. Ce ciudat să împachetezi propoziții pentru copii, iar Consiliul Național pentru Discriminare să te facă lapte praf, pardon să te sancționeze. Al naibii de coincidență…premiată!

Zâmbete, urlete urcă peste mine. Mai pe la coada cuvintelor grăite de domnia voastră, explozie solară de tip eșec politic.

Citat: ”… singura motivație politică a celor din opoziție este în acest moment setea de putere — iar românii nu asta așteaptă…"

Mă uit în jur și nu văd decât un sfert de veac de sete îmbibată în putere. Fostul tău (și al meu) șef râde de se sparg gratiile de la toate libertățile din România. Auzi soro: ”…singura motivație a celor din opoziție…e setea de putere…”. Ptiu drace, cei de la putere s-au călugărit și îi fac concurență mult preacinstitului Daniel.

Țara te merită iubită poetă nu numai în Parlament, dar și dincolo de el.

E mult și apelez la bunul simț de a-ți gâdila actul literar cu o banală întrebare. Dacă  ”profesorul„ n-ar fi fost, exista premiul pentru debut? Apropo, pe când al doilea cd? Banala întrebare e la…plural!

De dincolo și de dincoace de Bobotează, Io.

2015, IANUARIE

La bună primă întâlnire criticule cititor în două mii și un sfert, că de doi ș̕un  sfert nu mă pot lega, că deh, s-au legat alții și legați au rămas, fiecare după merite și fapte. În 2015 îmi doresc aceleași fapte ca-n 2014, 2013 și așa mai departe până la începuturi.

E ger și totul a-nghețat . Informațiile politice lipsesc, încă caltaboșul și afumătura țin la loc de odihnă pe neisprăviții zilelor acestea. Veștile bune par a-mi veni de la kilometrul zero. Palatul Cotroceni. Johannis cu I mare și cu punct a înțeles că face parte din anonima ”Miorița”. Mai are nevoie de încă un cioban cu studii. Un baci german, unul îi ungurean și s-a blocat șirul plin de lână, lapte și carne, chiar dacă tva-ul rămâne același. Mare și nesimțit.

Președintele necioban tace din toate punctele cardinale. Se acomodează cu flotantul de București, chiar dacă Mircea Diaconu nu mai e demult…taximetrist. E bine-mulțam la Bruxelles numai prin merit și buget personal (sâc!). Revenind la președintele meu și al tău, cititorule, cred că-mi împing curiozitatea la o simplă întrebare. În acest deceniu iohannistic, elevii cu aplecare spre meditații pot să devină exhibiționiști? Chiar așa să-și etaleze cunoștințele fizice…nebănuite?

Gândul îmi pleacă spre o stână făloasă, olile să-și împletească lână și laptele să curgă ca-n vremurile bune. Ce vremuri bune! strigă un vecin la mine, renunț la minima exhibă și tac în următorul cincinal.

În cazul domnului ce schimbă cursul Cibinului cu al Dâmboviței, totul e limpede. Profesor de științe exacte, așa că banala adunare 1 + 1 nu duce spre bălării. Rezultatele exacte nu înseamnă pile, nu lasă loc de interpretări.

Președintele e exact în mișcări. Pe traseul Biserică - Moldova – UE își va desface primele meditații, rugăciuni și plecăciuni. Cu glas molcom și cuvinte puține, nici nu se putea altfel, dintr-o dată președintele îmi arată că distanța cea mai scurtă dintre două puncte e linia dreaptă…trasată strâmb. Pardon.

Îmi opresc predica centrală, dar mare mi-a fost mirarea când am aflat că-n 2014 (atenție!!!) herr Iohannis a fost distins cu Crucea de Ofițer pentru Merite al Republicii Federale Germane. În viitorul apropiat herr Iohannis riscă să primească toate crucile europene pentru Merite. Rămâne ca cincinalul să bată…votul, dar vorba nespusă mult aduce sau știe el…ce tace.

Liberalismul trece într-o nouă eră. Fusta. Noul președinte nu se poate trage de bretele cu neastâmpărații din partid. N-am întâlnit fustă cu bretele, dar fie vorba între noi, demult n-am mai întâlnit liberalism. El nu există. Demult. Dacă exista, avea președinte. Nu-i așa? Președintele ales, chiar dacă are meserie liberală, nu-mi dă mari speranțe . Cititorule poți să-mi arunci adjective la pachet,  m-am decis și vorbesc ca-n fizică. Liberalismul nu are energie potențială! Și gata!

Dinspre Victoria totul sună bine. Ponta se închină în fața bugetarilor și le împinge mâna în buzunar dăruind din avuția personală (sâc!) câteva procente. A renunțat la doctorat. A rămas un simplu, modest și veșnic perdant. Victor ai fost ca un pesonaj de desene animate. Te-au învins prietenii imaginari (!?), bată-l să-l bată de facebook.

Cititorule astea sunt două puteri în stat, merg să caut celelalte puteri, sleite de trudă, minciună și nepăsare. Poveste scurtă și total neispirată.

Apropo, e corect ”La mulți ani, 2015!”? Nu de alta, dar m-am contrazis cu un exhibiționist. Încep să văd mult ”praf” printre cei aflați la puterea a IV-a. Unii n-au nicio treabă cu puteri și radicali, sunt simple texte din manualul de…științe exacte cu deschidere spre doctorat. Halal meditație.

De dincolo și de dincoace, în ianuarie.