ŞOFERUL DE LA MIEZUL NOPŢII

Unul dintre cele mai proaste viraje, sau poate cel mai prost viraj, ce l-a putut face şoferul Victor Ponta aflat la volanul din dreapta al bolidului primit drept sponsorizare, a fost virajul de pe Kiseleff spre parcarea ce duce în Palatul Victoria.

Ovaţiile şi aplaudacii de pe margine, murdăriţi de praful demarajului, au zâmbit şi ştergându-şi frunţile au rostit cu toţii în cor, sintagma cu drept la viaţă: „în sfârşit”! De acum încolo totul e posibil, chiar şi...descalificarea.

Acest „şofer de dreapta” cu activităţi politice de stânga pare plin de dinamism şi curaj într-un dialog surd, pe alocuri stropit de nelipsitele „drepturi la replică”.

Liniştit că nu-l paşte nici un...congres în care să fie „din nou şi iarăşi” reales, Victor Ponta îşi suflecă mânecile aruncând cât colo cu butonii, deloc ieftini, înspre cele mai îndepărtate locuri şi fapte politice din ţara asta, uneori pe nedrept lovită de „valorile umane ale politichiei”. Am rămas surprins încă de la naştere (n.n. – a mea – în urmă cu 46 de ani) cum de l-a răbdat tăcerea şi n-a comentat „măria aşa şi aşa” nimic despre cei trei ani cu suspendare a liberalului cu iz roş-albastru şi stăpân de oi sau la articolul apărut în presa ungurească cu titlul „Ar putea fi sfârşitul poveştii ciobanului homofob”, scris evident în limba maghiară (n.n. publicaţia - Origo). N-a divulgat nici un subiect din străfundul acceleraţiei de stânga, ba mai mult nici măcar n-a „semnalizat” depăşirea acestui subiect. Chiar şi acum îmi pun semn de întrebare, ce-i drept discret. Măria sa, premierul, este mult prea ocupat cu „greutăţile” creşterii economice şi fâsul ce provoacă seismul audienţelor. Ocupat de viraje, debraieri, demarări, etc., din vocabularul de tip raliu, domnia sa abia reuşeşte să fie în acelaşi timp la toate posturile de televiziune şi radio din România, iar atunci când calul are gust de vită se băgă în seamă şi pe...afară (la teveu mă refer). Dacă până ieri, veioza, pardon shaolinul luminii, era peste tot (mai puţin la meteo şi acolo unde tigăile fac minuni), astăzi, cel poreclit total pe nedrept – micul Titulescu – e peste tot.

E drept întrebările diferă de la o televiziune la alta, de la un moderator la altul, dar ca un făcut, răspunsulrile îmi par aceleaşi. La început, par desprinse din infantilismul unui elev de clasa a II-a, cu o uşoară repetiţie a întrebării şi apoi câteva concluzii pline de rezolvări în termenul cel mai scurt, ca de exemplu, până la finalul emisiunii respective. Dar asta n-ar fi baiul hăl mare, m-a descumpănit uşurinţa de a vorbi şi a găsi o soluţie, de parcă până acum ar fi fost invers.

Tinereţea şi lucrarea de doctorat cred că au stat la baza blocării referendumului de mai demult. Astăzi se simte miros de aceleaşi poveşti dar cu alţi purceluşi sau ursuleţi.

După ce nemţii şi-au luat labele de pe urs, aruncându-l spre cinematografia de pe la noi (Călin Netzer, regizorul filmului Poziţia Copilului – marele premiu „Ursul de Aur – Berlin 2013), Victor Ponta încearcă să-mi găsească o nouă....poziţie în drumul spre noi culmi de dezvoltare cu staţii prin satele sărăciei.

Victor Ponta, e peste tot. E planton la hotarele ţării. Aflat în schimbul 1, 2 sau 3 şi atent precum alţi premieri români dea lungul vremii şi a vremurilor, scurtează totul cu o declaraţie ce o să ţină atenţia românilor preţ de câteva emisiuni, zile şi campanii electorale.

„...există un interes politic de campanie al celor aflaţi acum la guvernare în Ungaria, al celor de la FIDESZ, colegi şi prieteni cu PDL în PPE. Noi trebuie să fim foarte deştepţi, fermi dar deştepţi, să nu ne lăsăm provocaţi. De fapt pe ei nu îi interesează nici ce se întâmplă în România, nici ce face sau nu face comunitatea maghiară în România, pe ei îi interesează să câştige voturi în alegerile din Ungaria..."

Au mai fost câteva cu subiect şi predicat despre steag şi ţinut, dar aştept...replicile seismului.

Plecat cu viteza adaptabilă numai pe macadam, acelaşi sofer din dreapta, îmi răscoleşte în inimă câteva cuvinte cu un alt grad de dificultate. La prima lectură am crezut că-i un copilot aflat sub influeţa băuturii şi a celor mai în vârstă, apoi mi-am revenit. Nu avea cum să.........dacă nu erau cei...........altminteri.........de ce? În locul spaţiilor libere alegeţi trei, patru opţiuni din următorul şir de cuvinte: rechini, dinozauri, conducă, cedează, trecerea, baroni, acolo, tot, noi. După ce aţi format fraza, vă rog daţi delete.

...banii pe care domnul Băsescu n-a reuşit să-i aducă pentru România, va trebui să-i lumăm de la cei care se uită acum (n.n. - telespectatori) la noi, adică 9 miliarde de euro trebuie din taxe şi impozite naţionale, 9 miliarde de euro pe care n-am reuşit să-i obţinem...”

Am ascultat mesajul de mai  multe ori, cred că de vreo...9 miliarde de ori şi tot n-am înţeles de ce naiba, eu, cel ce cotizez la taxe şi impozite naţionale, musai să fiu martor la dialogul surd dintre doi oameni atât de căpoşi: unul ales pe 5 ani, iar altul numit, dar nu ştiu pe câţi ani.

Prietene premier, am o dilemă de tip poantă.

De ce numai absolvenţii (unii) de drept pot să devină premieri?

Pentru că numai ei (unii) pot să aibă o sinceritate debordantă. (să nu râdeţi, risc de a vă crăpa buzele)

Revin, că-mi place de şoferul cu volanul pe...dreapta.

De dincolo şi dincoace de semafor, Pilu

LUNI SEARA

Aş îndrăzni să spun în scris despre venirea primăverii, dar trăind, alături de voi, nu pot decât să spun că „iarna nu-i ca vara” şi nici campionatul nost nu-i mai...timpuriu. Mă refer  la fotbal, dacă n-aţi băgat de samă până amu.

Ultimul sfârşit de săptămână din februarie două mii cu treisprezece este dedicat, printre altele, fotbalului atât de curat, încât îngerii devin şefii comisiei de arbitraj, iar dracii stau în tribune şi dârdâie de frig. Asta numai în lunile cu „r” de la...ridicol.

Nu-i bai. Pe axa creată de marele blond u-ist (vă rog nu aruncaţi cu pietre): insolvenţă – impotenţă – inconsecvenţă, porneşte pe un drum al hazardului şi „U” Cluj.

Stau şi mă întreb, ACEASTĂ ECHIPĂ DE FOTBAL creată şi dusă înspre ceva, aparţine UNEI IDEI?

Echipa are un nou ştaif, pardon...staff. Echipa, de fapt societatea târâtă să depună jurământ sub Biblie că n-a mâncat usturoi, gulaş, n-a băut pălincă şi n-a gustat din jumeri (asta e, dacă gătesc pentru Gigi) aşteaptă acum la cotitură...falimentul sau drumul spre glorie.

Inexistentul, din toate timpurile, „omul din acte” pe numele de cod şi-a luat măsuri de preAcauţie.

Printr-un birou mascat s-a discutat „noul proiect” al returului, de fapt a ce a mai rămas din el. Ganea, noul purtător de diplomă PRO, se ia la trântă cu un eventual matineu. Transferurile au fost realizate pe traseul: buget – pamfelt – discret.

Noile achiziţii dau pe dinafară de tinereţe şi dorinţă de afirmare. Râd şi acum la cuvintele grăite de semianalfabetul „Bloc – notes” – „nu mi-am propus să marchez nici un gol”. Startul bate la uşă, iar DIICOTUL e pe aproape. În cartea sfântă scrie: „...bate şi ţi se va deschide...”. Bătăile se opresc. Suporterii...plâng.

Dar, să nu amestec scula cu...prefectură, sau cam aşa ceva.

Ganea şi-a format o idee despre echipă, conducere, adversari, arbitraj, cu tuşieri cu tot, dar nu ştiu dacă şi-a format vreo părere despre...suporter. Am scris la singular în mod intenţionat, deci nu-i o gafă, cum ar crede cei ce scriu după...dictare şi sentimente (!?)

Primul meci şi al naibii adversar. Dacă veioza, pardon războinicul luminii, a fost „răsplătit” pentru „bunele intenţii ” cu trei ani şi aceia cu suspendare, mă întreb dacă fostul patron a nost, mai dispare val vârtej din biroul palatului când vede celula, pardon camera de luat vederi.

Mi-ar plăcea să cred că pronosticul meciului de luni seară (n.n. 25 februarie) e o dilemă  în trei. 1, X sau 2, dar tare mi-e teamă că „solistul” îşi bagă coada şi matineul devine realitate, fără a face nicio „iluzie” la cartea lui Vladimir Cinezan şi ale lui minute îngheţate. (n.n. – La „U Cluj minutele îngheţau la ora 11, editura Grinta, 2007)

Pentru mine e un retur...înciudat. Baremul a murit, de aceea zestrea, nu vinul, punctelor e direct proporţională cu bugetul. Să traduc mai bine: insolvenţa bate filmul, iar filmul bate...încasările.

Nu cred că actuala echipă e mai presus de ce-am avut, evident părere de chibiţ, dar nici nu sîntem, cu ştaif cu tot, demni de partea a doua a filmului...”Pe aici nu se trece”.

Mai trist ca niciodată e acest început de semi-retur, de vină e  ziua debutului. Luni. Cum nici iarba nu creşte, de ce taman Ganea şi strategia lui ar da peste cap unele şi altele.

Stimate „conducător în acte” am o neîntrebare. De ce am pierdut la CSM Iaşi cu 4 la 0? Pentru a vă ajuta cu răspunsul am trei variante:

1.      pentru că la pauză era...deja 3 la 0

2.     pentru că declaraţia lui „Papi” a sunat cam aşa: „...a fost un meci ciudat, într-o seară ciudată...”

3.     fifty – fifty, fără a mai suna pe cineva.

Eu credeam că am şi uitat de acel meci.

Îmi reamintesc că şi luni se joacă seara. Nu ştiu cât de ciudată poate fi acea seară de februarie.

Evident cotele îmi sînt defavorabile, de aceea cred într-o minune. Ce ar însemna o zi din viaţa unui suporter, indiferent de locul în care spune el – TEMPO „U” – fără speranţă? Ar fi o „chestie” ce-şi pierde identitatea în 24 de ore, de aceea cred într-o lumină, luni seara.

De dincolo şi dincoace de „Luni”, Pilu

p.s

dacă nu-mi iasă...lumina, sînt liniştit. Pisica mea e...Luni.

PORTRETUL - ROBOT

Din străfundul gândirii mele de tip bolşevic dar cu uz didactic democrato-republican, provoc în această poveste un...desen. Precizare utilă precum reforma. Nu-i autoportret, nici caricatură ci pur şi simplu un portret robot a viitorului primar ales în această urbe ce dă pe dinafară din toate punctele de vedere şi...de loc. Da, ai ghicit, apreciatule cititor e vorba de Cluj-Napoca.

Nu trec în revistă şi-n dosare pe cei trei crai de la răsărit (asta şi datorită geopoliticii someşene), dar simt în lichidul fierbinte că această funcţie, de primar, a fost construită irecuperabil, după chipul şi asemănarea portretului de tip robot dispus şi predispus în acelaşi timp la toate şi la nimic.Să fii şăful sau capo di tutti capi într-un oraş când academic şi bonom, când aplecat şi trist, musai să ai un dar de a te...apleca. Să fii adus de spate înspre înainte pentru a nu sesiza când te închini în faţa cuiva şi îndeplineşti cu stricteţe toate „gândurile de bine” sau atunci când te „apleci” pentru a ridica ţie şi celor „din jurul tău” micile „scame” uitate în mod întâmplător într-un plic, pardon aiurea, pe biroul tău plin de praf.

Nu poţi să câştigi printr-un limbaj dur, de tip decizional, scurt şi plin de viaţă cazonă. Calmul, lingăismul (nu ştiu dacă există cuvântul, dar cunosc...atitudini), perfidia şi promisiunea în prăpastie musai să facă parte din limbajul şi comportamentul electoral. Continuarea acestei fraze prin exemple e una dedicată pleonasmului şi ridicolului.

Postura de lider a opoziţiei nu ajută nici pe cetăţeanul turmentat, pardon alegătorul, nici pe candidat, viitor reţinut. Eşti obligat să fii liderul cu faţă...umană, măi...animalule!

Sprijinul „portretului robot” musai să fie unul discret în prima fază, apoi brusc şi dintr-o dată, oamenii din spate pot ocupa, pe merit evident, funcţiile special amenjate.

Să nu pleci din start cu handicapul de candidat. Să-ţi intre în cont şi-n tăcere că TU eşti merituosul...ales. Nu toţi pot avea acces la conturi, dosare, facilităţi în acelaşi timp şi pe o perioadă...determinată de atenţia celor ce veghează la liniştea şi bunul mers al lucrurilor spre...balanţă, dar nu cea care simbolizează...horoscopul.

„Portretule-robot” să-ţi intre bine în şale şi-n cv că nu contează „cât de lung ai părul” ci „contează cum şi cât gândeşti”. Cu alte cuvinte nu poţi fi acuzat de plagiat, că n-ai cursul de apărare şi atac  „x” de doi ani făcut într-o vacanţă de două săptămâni printr-un cătun uitat de „goagăl meps” şi de Riviera Franceză, ce încet dar sigur devine pământ...românesc.

Aşa că nu-i bai mare că eşti mai studios decât predecesorii. Rolul tâu e să n-areţi aceste...cunoştinţe. Te faci mic, aplecat, umil şi deloc folositor.

Cine îşi mai aduce aminte de „trecutul” tâu? Cât timp „dansezi” pe „portativul” impus la libere, farmecul de bun conducător nu-l ia nimeni, nici măcar...rivalul, care, fie vorba între noi, este mai vânjos şi...ortoman.

„Portretule-robot” mai notează câteva aspecte ce-i musai a fi însuşite:

1. Să nu convingi pe nimeni că poţi conduce vreo instituţie;
2. Să nu vorbeşti în somn nici când eşti chemat să dai cu...subsemnatul;
3. Să nu spui nimănui nimic din ce nu vrea el să...audă;
4. Să nu mergi pe jos, rişti să te întâlneşti cu...prieteni;
5. Să nu dai nimănui nimic în cer numai pe pământ;
6. Să nu crezi că eşti...singur.

Au fost câteva idei sau rugăminţi, „portretule-robot”.

Cred că merit un astfel de candidat. Vreau să-mi schimb...actualitatea din urnă. Vreau ceva nou. Vreau un individ-robot dispus să jongleze cu faptele, proiectele şi cu nelipsita...reformă. M-am săturat să tot aud de ea. Reformă în sus, reformă-n jos, de parcă ar fi membru activ în bunul mers spre...nicăieri.

Vreau să existe corupţie, şpagă la fiecare uşă şi balama. Peste tot nelegiuri ca-n vestul sălbatic şi estul domestic, dar-ar naiba în ea de...geopolitică.

M-am săturat de normalitate. Nicio arestare, nicio dezvăluire, nimic senzaţional şi în...direct.

„Portretule-robot” ai o şansă. Poţi aduce „modernismul” pe malul Someşului. Apropo Gherla nu-i pe malul Someşului?

Vreau bugetari şi funcţionari cu salarii până la cer şi prime la fel, dar în sens invers. În spitale operaţiile să se facă ca-n duminicile uitate. Duminica asta operez un...soţ, duminica viitoare...soţia. În şcoli elevii să uite de gramatică şi tot ceea ce derivă din ea. Să treacă ei la catedră şi să-i asculte pe...dascăli, poate atunci vor înţelege unele poveşti pline de har şi tristeţe ce au trecut prin acest oraş.

Poate atunci vor înţelege de ce un „portret-robot” poate să nu...existe.

De dincolo şi dincoace de voi, Pilu

p.s. vă rog să aveţi curajul de a avea...CURAJ

AVEM ANTRENOR. CINE-I TUŞIERUL?

Dialogul surd dintre insolvenţă şi impotenţă este marginalizat de toţi şi toate. Cu surlele şi trâmbiţele dăruite de Moş Gerilă preacinstitului Florian (încă nu m-am decis dacă sînt pro Walter sau anti Bucşă) într-un vacarm de nedescris dar şi într-un început de sfârşit de săptămână, preAocupat cu „gratuităţi externe”, într-o pauză de masă şi două sms-uri cu inexistentul Limoniu, face şi drege o altă „mare afacere”(?!). Ajunge antrenor la „U” Cluj nimeni altul decât Jerry Gane, pardon Ionel Ganea.

„Marele blond” (un amic aşa-l creionează, dar are dreptate numai că eu îndepărtez adjectivul...mare) şi Fata Morgana negociază şi-l înscăunează pe un jilţ, două sau chiar mai multe pe un necunoscut în lumea marilor...”succesuri”. Şi astăzi râd, la doi ani şi ceva de când fostul pamfletis-patron al Politehnicii Timişoara spunea despre Jerry Gane, pardon despre Ionel Ganea: “…, ca om, e capabil sa infecteze până si penicilina!”

Aşa că sînt fericit. Avem anti-antibiotic. Ţara asta, pe numele ei de origine, România, e plină de har. După ce Dumnezeu a dăruit lumii pe măria sa, dracul, noi, românii am descoperit pe…mama dracului. Aşa că sînt bucuros, nu sînt…orfan.

Revin la Ganea. Na, că n-am mai greşit. La prima vedere pare un antrenor ce a trecut prin bibliotecă, chiar şi de două ori pe zi. Nu construiesc această poveste în jurul celor două decenii (aproape) de statistică pe teren a „zidului din faţa antibioticului”, n-am de ce să o fac, în această poveste îmi îndrept cuvintele spre antrenorul UNIVERSITĂŢII CLUJ.

Doar un obraznic ar scrie, se putea şi mai rău, dar nu sînt obraznic.

Doar un arbitru ar spune îşi dă în petic, dar nu sînt arbitru.

Doar un jucător ar spune e o chestiune de zile până când bate pe cineva (indulgenţa aici a atins...cerul), dar nu sînt jucător.

Propoziţiile de acest gen pot să continue, dar le-am oprit. Ştii de ce? Pentru că eu nu sînt niciunul din toatea acestea. EU SÎNT, SUPORTERUL UNIVERSITĂŢII CLUJ şi atât.

Ionel (presupun că ne-am cunoscut deja) vreau să cred în semnul Fetei Morgana, dar din păcate el se manifestă prin ţările calde, iar acum la Cluj-Napoca e iarnă. Dacă e iarnă e şi…zăpadă. Niciodată nu m-am bulgărit în…mai (La Cluj-Napoca, evident).

Mai râd şi acum în hohote sacadate când îmi privesc biletul de pariuri. Am pierdut pe mâna mea şi al naibii, am fost...atenţionat că pierd, dar când ai tăi... (Organelor de control, am o rugăminte. Ignoraţi această propoziţie. E falsă !!!)

Eu dau un vin bun dacă pierd. Of, am uitat, nu-ţi plac pariurile? Acceptă-l doar pe ăsta. Revin la vinul de calitate şi căldura lunii lui cireş.

Atunci, în iunie sînt la Cluj. Dă-mi un semn…să bem un vin.

Întrebare: un pahar sau…două pahare?

De dincolo şi dincoace de…retur, Pilu

p.s.

Ionel te rog să o întrebi pe „Fata Morgana” unde se mânâncă în Cluj-Napoca  slănină, ceapă roşie, jumări. Nu de alta, dar n-aş vrea să pleci…flămând.