Unul dintre cele mai proaste viraje, sau
poate cel mai prost viraj, ce l-a putut face şoferul Victor Ponta aflat la
volanul din dreapta al bolidului primit drept sponsorizare, a fost virajul de
pe Kiseleff spre parcarea ce duce în Palatul Victoria.
Ovaţiile şi aplaudacii de pe margine,
murdăriţi de praful demarajului, au zâmbit şi ştergându-şi frunţile au rostit
cu toţii în cor, sintagma cu drept la viaţă: „în sfârşit”! De acum încolo totul
e posibil, chiar şi...descalificarea.
Acest „şofer de dreapta” cu activităţi
politice de stânga pare plin de dinamism şi curaj într-un dialog surd, pe
alocuri stropit de nelipsitele „drepturi la replică”.
Liniştit că nu-l paşte nici un...congres
în care să fie „din nou şi iarăşi” reales, Victor Ponta îşi suflecă mânecile
aruncând cât colo cu butonii, deloc ieftini, înspre cele mai îndepărtate locuri
şi fapte politice din ţara asta, uneori pe nedrept lovită de „valorile umane
ale politichiei”. Am rămas surprins încă de la naştere (n.n. – a mea – în urmă
cu 46 de ani) cum de l-a răbdat tăcerea şi n-a comentat „măria aşa şi aşa”
nimic despre cei trei ani cu suspendare a liberalului cu iz roş-albastru şi
stăpân de oi sau la articolul apărut în presa ungurească cu titlul „Ar putea fi
sfârşitul poveştii ciobanului homofob”,
scris evident în limba maghiară (n.n.
publicaţia - Origo). N-a divulgat nici un subiect din străfundul
acceleraţiei de stânga, ba mai mult nici măcar n-a „semnalizat” depăşirea
acestui subiect. Chiar şi acum îmi pun semn de întrebare, ce-i drept discret.
Măria sa, premierul, este mult prea ocupat cu „greutăţile” creşterii economice şi fâsul ce provoacă seismul
audienţelor. Ocupat de viraje, debraieri, demarări, etc., din vocabularul de
tip raliu, domnia sa abia reuşeşte să fie
în acelaşi timp la toate
posturile de televiziune şi radio din România, iar atunci când calul are gust
de vită se băgă în seamă şi pe...afară (la teveu mă refer). Dacă până ieri,
veioza, pardon shaolinul luminii, era peste tot (mai puţin la meteo şi acolo
unde tigăile fac minuni), astăzi, cel poreclit total pe nedrept – micul
Titulescu – e peste tot.
E drept întrebările diferă de la o
televiziune la alta, de la un moderator la altul, dar ca un făcut,
răspunsulrile îmi par aceleaşi. La început, par desprinse din infantilismul
unui elev de clasa a II-a, cu o uşoară repetiţie a întrebării şi apoi câteva
concluzii pline de rezolvări în termenul cel mai scurt, ca de exemplu, până la
finalul emisiunii respective. Dar asta n-ar fi baiul hăl mare, m-a descumpănit
uşurinţa de a vorbi şi a găsi o soluţie, de parcă până acum ar fi fost invers.
Tinereţea şi lucrarea de doctorat cred că
au stat la baza blocării referendumului de mai demult. Astăzi se simte miros de
aceleaşi poveşti dar cu alţi purceluşi sau ursuleţi.
După ce nemţii şi-au luat labele de pe
urs, aruncându-l spre cinematografia de pe la noi (Călin Netzer, regizorul filmului Poziţia
Copilului – marele premiu „Ursul de Aur – Berlin 2013), Victor Ponta
încearcă să-mi găsească o nouă....poziţie în drumul spre noi culmi de
dezvoltare cu staţii prin satele sărăciei.
Victor Ponta, e peste tot. E planton la
hotarele ţării. Aflat în schimbul 1, 2 sau 3 şi atent precum alţi premieri
români dea lungul vremii şi a vremurilor, scurtează totul cu o declaraţie ce o
să ţină atenţia românilor preţ de câteva emisiuni, zile şi campanii electorale.
„...există un
interes politic de campanie al celor aflaţi acum la guvernare în Ungaria, al
celor de la FIDESZ, colegi şi prieteni cu PDL în PPE. Noi trebuie să fim foarte deştepţi, fermi dar deştepţi,
să nu ne lăsăm provocaţi. De fapt pe ei nu îi interesează nici ce se întâmplă în România, nici ce face sau nu face
comunitatea maghiară în România, pe ei îi interesează să câştige voturi în
alegerile din Ungaria..."
Au mai fost câteva cu subiect şi predicat
despre steag şi ţinut, dar aştept...replicile
seismului.
Plecat cu viteza adaptabilă numai pe
macadam, acelaşi sofer din dreapta, îmi răscoleşte în inimă câteva cuvinte cu
un alt grad de dificultate. La prima lectură am crezut că-i un copilot aflat
sub influeţa băuturii şi a celor mai în vârstă, apoi mi-am revenit. Nu avea cum
să.........dacă nu erau cei...........altminteri.........de ce? În locul
spaţiilor libere alegeţi trei, patru opţiuni din următorul şir de cuvinte:
rechini, dinozauri, conducă, cedează, trecerea, baroni, acolo, tot, noi. După
ce aţi format fraza, vă rog daţi delete.
...banii pe care domnul Băsescu n-a reuşit să-i aducă pentru România, va
trebui să-i lumăm de la cei care se uită acum (n.n. - telespectatori) la noi,
adică 9 miliarde de euro trebuie din taxe şi impozite naţionale, 9 miliarde de
euro pe care n-am reuşit să-i obţinem...”
Am ascultat mesajul de mai multe ori, cred că de vreo...9 miliarde de
ori şi tot n-am înţeles de ce naiba, eu, cel ce cotizez la taxe şi impozite
naţionale, musai să fiu martor la dialogul surd dintre doi oameni atât de
căpoşi: unul ales pe 5 ani, iar altul numit, dar nu ştiu pe câţi ani.
Prietene premier, am o dilemă de tip
poantă.
De ce numai absolvenţii (unii) de drept
pot să devină premieri?
Pentru că numai ei (unii) pot să aibă o
sinceritate debordantă. (să nu râdeţi, risc de a vă crăpa buzele)
Revin, că-mi place de şoferul cu volanul
pe...dreapta.
De dincolo şi dincoace de semafor, Pilu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu