UNIRE, MĂI DRAGĂ!

La bună recitire. M-am desprins dintre poveşti, aşa că nu-mi rămâne decât şansa de a mă uita ce şi cum la începutul lui...noiembrie. Blestemat nu sînt, de aceea mă fericesc cu câteva versuri plimbate peste astă naţie de un poet plin de plumb şi adevăr. Bacovia.

"E toamnă, e foşnet, e somn... 
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol... 
Şi-i frig, şi burează. 
Amanţii, mai bolnavi, mai trişti, 
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de veşnicul somn, 
Cad grele, udate. 
Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc, 
Şi-amanţii profund mă-ntristează -
Îmi vine să râd fără sens, 
Şi-i frig, şï burează".

(Nervi de toamnă - George Bacovia)

De aici îmi începe povestea...politică. Zilele trecute m-am mişcat spre alte zări dar nu şi mări, pentru a-mi revedea prietenii şi...amintirile. Le-am regăsit.

Campania electorală a început. Pe stânga şi pe dreapta informaţiile electoralo-populiste îmi răscoleau şi ultimul gram de bun simţ, aflat la volan ce-i drept, provocând în mine sunete închise. În jurul meu e linişte. Boborul tace. Nici un foşnet şi boborul e treaz. Ptiu, zic în sinea mea, chiar văd...nediluat şi nemanipulat. Cu litere mari, cât promisiunile TUTUROR din ultimul sfert de veac, scria pe un panou un slogan numai bun pentru emisiunea "Românii Are Talent".

"Victor Ponta Preşedinte - Marea Unire a Românilor" (culorile le-am respectat)

Măi să fie, mă uit în jurul meu şi privindu-mi singurătatea îmi plesnesc gândirea să-mi reamintească cum e pe bune cu unirea asta. În trecutul meu şcolăresc am citit câte ceva despre Marea Unire. Programa de atunci nu lăsa cititorul spre...aprofundare, chiar dacă astăzi lecturile pe suport electronic domină...alte uniri. Deh, modernismul.

Revin la marea unire a domnului Victor Viorel Ponta. Îmi adâncesc lectura şi-mi zic: "e al naibii, e groasă, cred că-i mai tare ca atunci pe întâi decembrie 1918" şi-mi continui drumul sprijinit de panourile ce-mi unesc nervii la maximum. Drumurile de tip expres îmi freacă...unirea, măi dragă.

Victoraş, candidat ce uneşti, nu te întreb nimic de doctrina social-democrată, e la modă, pe aici, să n-ai habar e origini. Nu te întreb de Grapini, hai să fiu mai complet, de Enea Grapini, cel ce cu adevărat a fost prezent la Marea Unire a Românilor. Ştiu, te-ai grăbit spre femeia ce a zburat în cosmos (una din "n" gafe făcute) actual europarlamentar sau un om politic (fără dosar) de carieră. Se citeşte cu "i" în semn de respect pentru...d-na.

Stimate candidat, eu nefiind turmentat şi deloc curios să răspund la întrebarea clasică "eu cu cine votez" îmi recunosc îngrijorarea şi de aceea întreb: în viitoarele manuale, mai mult sau mai puţin electronice, în ziua de 1 Decembrie  mai pot folosi expresia - Marea Unire?" nu de alta dar mă sperie despărţirile astea.

Enea Grapini , din câte ştiu eu, n-a procedat aşa cu viitorul acestei naţii, dar domnia voastră fiind preşedinte PSD are dreptul (nu facultatea) să considere altceva. Un preşedinte ce uneşte, cred că asta îmi mai lipseşte. Ce interesant, tătucul se sprijinea electoral pe linişte, domnia ta pe unire. Aştept un viitor candidat ce-şi sprijină speranţa pe adevăr, până atunci măi dragă, stăm pe unire.

Am citit cu atenţie, atât cât îmi permite bunul simţ, programul ce-mi uneşte viitorul cu alt viitor. Nu fac o anliză pe text sau un minimal comentariu. Vreau să ştii că ai pierdut un alegător, de fapt nu l-ai avut niciodată.

Dacă aş fi cetăţeanul turmentat la fel aş fi crezut că programul e scris de un umorist, dar unul cu talent.

DE CE AVEM NEVOIE DE UN PREŞEDINTE CARE SĂ LUPTE

PENTRU O NOUĂ MARE UNIRE A ROMÂNILOR? (am dat copy-paste de pe site. Se practică şi se...recunoaşte !?)

Răspunsul ca şi sfârşitul...nu-i aici. Din banala lectură mi-am dat seama că ultimii 10 ani te macină. Pe mine nu. Ceilalţi lasă-i...trecutului, că ăla ţi-a făcut...viitor, măi dragă. Apropo, prostănacul ce mai face?

Apoi curg întrebările spre cititor. N-am chef de umor, e toamnă şi sînt trist. N-am bani de RoVinieta, dar găsesc. Există o unire între buget şi şmecherie, măi dragă.

Capacul ce mi-a unit răbdarea cu bunul simţ e zicala: Nimeni nu rămâne în urmă! La a doua citire, mult mai atentă, m-a împins umorul afară de pe carosabil. Cum, nimeni nu rămâne în urmă? Pot şi eu fura la cot cu alţii, măi dragă? Pot propune încălcarea legii şi apoi voi deveni premier? N-aş fi crezut. Pot să fac pe oricine măi animalule şi boborul să râdă?

La întrebarea "cum realizăm marea unire" cei patru paşi, pe scurt (nu ştiu cui aparţine expresia) m-au lămurit. Nu mă unesc cu unirea propusă de tine, măi dragă.

Apropo, vreau să faci casă bună cu mister Johannis, are mână bună la case. Uneşte-te cu el. Te-ai prins? N-o aleg. M-am săturat de asemenea uniri, mai bine solitar şi înconjurat de oameni.

Victor Ponta ai citit poezia lui Bacovia? E frig, măi dragă .

De dincolo şi de dincoace de unire, măi dragă.

p.s.

curiozitate.

stă scris pe site-ul partidului următorul text (am folosit figura 1, măi dragă de tip copy-paste): "...din 2006 este preşedinte de onoare al PSD, partid pe care l-a fondat in 1990 sub denumirea iniţiala de FSN (Frontul Salvarii Nationale)...."

întrebare:

miros de fals intelectual, domnule procuror...măi dragă, cu semn de întrebare.

Io, de dincolo de unire.

RĂVĂŞITUL OILOR

La bună recitire îţi spun în scris decisule cititor, asta numai dacă masculinul îţi coboară privirea pe aceste rânduri, altminteri mă văd obligat să-mi ridic pălăria şi să salut pionereşte femininul acestor rânduri.

Fazele de protocol le-am trecut, aşa că nu-mi rămâne nici măcar timp să asist la nesfârşita campanie electorală de pe acest plai.

Geopolitic, eu sînt în apropierea Someşului din ce în ce mai Mic, mai neajutorat şi ciudat, şi din ce în ce mai...ud. Da, da (nu sînt adeptul dadaismului dară bat-o s-o bată de tastatură s-a blocat fără a-mi lăsa amprenta) ud. E drept că-n "Mioriţa" erau trei vlăjgani ce şi-au aruncat ideea peste acest popor dar şi pe programa şcolară. Doi ciobani ciudaţi şi deontologi, cred că unul era ziarist, s-au plimbat prin arhivele limbii române şi în dreptul literei "Ţ" şi-au blocat privirile pe cuvântul ţeapă. De aici totul a devenit banal, anal şi fecal, adică: venit, văzut şi plecat cu buze reci.

Reiau. Au fost trei.. Acum sînt paisprezece  sau paişpe la mişto. La început am crezut că-i vreo clonă a filmului cu Sebastian Papaiani în rolul principal. M-am liniştit. Acolo erau şaisprezece. Aici lipsesc doi.

Cititorule, mă întreb cu teamă şi gânduri scurte, cum s-ar descurca biata oaie cu paisprezece ciobani, dintre care două băciţe. E drept una e mai mândră şi cu decolteul la vedere, aialaltă e mai ţăfnoasă şi cu spume roşii în...trecut. Biata oaie. Behăie, e drept că-i liberă să meargă în orice stână, lupii au dispărut. Sînt câţiva mai la est, dar acolo e altă climă şi altă iarbă, aşa că lupii pot bea vodca în linişte.

Revin la cei 14 ciobani şi biata oaie. Behăitul nu mai impresionează, nici lâna. De lapte nici nu mai scriu. Gustul e altul, e o combinaţie între tradiţie şi lemn, demn de cartea nerecordurilor. Cel mai ortoman dintre ciobani e oţ (gurile rele spun asta), zice-se că şi-a dat cu modernismul în mână, un banal copy-paste şi l-a descalificat un alt cioban dar nu din turma asta de 14, un cioban mai securist, adică cu securea la el. Are iniţiale bune, cu multe cojones, dar diferenţa e mare. V.P. Cum? Vladimir Putin? Te înşeli iubite cititor. E Victor. Un tip înalt şi cam atât. Oaia asta n-a avut parte decât de extremişti. Mai întâi unul mic şi acum unul mare. Să fii greşit la rumegat? Ciobanul ăsta tinerel, pare că se ştie las...muls. E important ca oaia să aibă lapte. E mai greu la berbec.

Vremea şi vremurile se strâng, vântul bate şi frigul se cere. Oile coboară spre odihna celor cinci ani. Ce n-ai mai văzut oaie cu comportament de urs? Intră într-o hibernare impusă, ca cele cinci procente de pe pielea cărăuşului de bagaje. Da, aşa e. Măgarul. Ăsta e alt personaj, dar din alt film şi alte alegeri.

Ciobanul şef, fiind mai mare şi-a luat partea stângă a turmei. Fără niciun Ghiţă în staff-ul de campanie şi cu tableta sub pufoaiaca puturoasă, Victoraş bate (şi se deschide necondiţionat!?) câteva staule de prezentare. Oaia stă şi-l priveşte. Din când în când câteva bile negre cad în urma ei, fără a-l perturba pe ciobanul numărul unu. Despre gafele acestui individ niciun cuvânt. Oaia e neajutorată. E tristă, pentru că în câţiva ani iarba e înlocuită cu asfalt expres. Păşunile dispar. Apar promisiunile. E abătută şi cam ne...tăcută. Ţapul paşte pe altă păşune, mai grasă şi cu deschidere. Dacă-i oaie bătrână, poate să pască mai mult cu cinci procente neimpozabile. Oile bugetare intră în rândul oilor cu hayr-stilist. Mă surprinde ciobanul ăsta tinerel. Are apucări nord-coreene. Oare de ce mi-e teamă de expresia: "se poate şi mai rău"? Oare de ce? Sau până când?

Aşa că, nu numai pe Someş în gios ci pe giosul fiecărui râu, oaia devine un personaj (oaia personaj?) important. Ea poate behăii la...răvăşitul oilor. Se încheie campania pastorală, pardon  sfârşitul anului pastoral, poate decide sezonul. Biata oaie.

Privindu-şi ugerul discret, oaia se întreabă. Încotro s-o apuc? Se uită la alt cioban. Dacă-n balada originală şi anonimă erau trei identităţi, acum apare a patra. Schäfer-ul e în faţa ei. Modelul acesta de baci e unul nou, dar...vechi. Duelul de la distanţă între aceşti doi ciobani, scuze, candidaţi, se răsfrânge asupra calităţii laptelui. Devine subţire şi...puţin. 

Tot stau în balada asta "Mioriţa" de puţin timp şi nu apar băciţele. Ehe! Băciţele sînt la mare căutare, dar nu în această baladă sau la această stână. E prea de tot. Doar gândul că Victor e învins de Elena şi se prăbuşesc toate rafturile cu cărţi scrise de eternul Vadim. Cred că am un subiect de film: Victor învins de Elena şi Elena e...nicăieri. Noroc că nu sînt cineast, cinefil şi cinematograf.

Topul primilor candidaţi mă sperie prin simpla existenţă şi-mi reamintesc aceeaşi vorbă: "se poate şi mai rău". Dacă devin oaie, o să-mi fie mai bine peste cinci ani pastorali? Dacă se bagă-n seamă Ana şi meşterul Manole precum Şova prin Guvern. Ciudat. Pe alte păşuni se aud regrete pentru un nenorocit de cizmar, astăzi sînt deontologi de tip şobolan care îşi povestesc viitorul. Al naibii "Mioriţă"!

E târziu şi poate un câine ciobănesc uită de tot şi toate. Muşcătura lui e dureroasă dar lasă şi urmări. Unii se lăfăie peste hotare, alţii peste gratii. Libertatea lor a fost acoperităcu lapte de ţară.

Ciudată decizie. Să aleg între nimic şi zero. De ce? Să aleg între ce va fi şi ce n-o să fie never. Mai ne vorbim cititorule. Mă retrag spre lectură, ,vreau să aprofundez programul electoral al păstorilor de suflete amăgite.

Apropo, mă poţi critica. Eu nu beau lapte, de aceea nu mă prind...ei pe mine.

De dincolo şi de dincoace de stână, ciobanul Pilu.