Salutare
cititorule şi să ai noroc în anul plin de paritate şi fără adunare. Despre amintiri
poate în 2013 şi în ce a fost, de acum alergăm, mână în mână, poate îi dăm de
capăt.
Spectacolul
a început. E drept, deocamdată cel politic. Fără fasoane şi zgomot rearestările
prind culoare şi regret, nici într-un caz…regrete.
2014
devine fără nicio “ordonanţă” an electoral. Vomit peste timp şi vremuri neuitând de vorba daco-getă-get-beget: ”am
fost şi o să mai fim” un mic scaun de
manevră. Cuvântul scaun nu-şi modifică nici consitenţa şi nici
gustul, pentru unii cei drept, şi devine, pardon redevine pe buzele tuturor.
Cu
tristeţe faţă de nenisoarea cazută peste mine şi tine, cititorule, mă simt
legat de mişcările încătuşate ale bufonului, numit prin voia politică,
prim-ministru să scap într-o poveste plină de nimic şi toate.
Dacă
românul este frate cu codru, că aşa au vrut străbunii, verişorii, finii şi pretinii, dau în mine cu valori ce
nu-şi găsesc sensul şi rolul. Dacă-mi spun în mine că nimic nu-i întâmplător, nu m-aş crede. Aşa că tac şi
alerg căutând mirajul bunăstării de…veghe. Pamfletarul de tip modern din
Palatul Victoria, ciudat nume unui Palat înconjurat de eşece, dar asta-i altă poveste, mă fascinează şi-mi displace în
fiecare zi pierdută de generaţia din care fac parte. Trecuţii au reuşit să-mi umilească viitorul, Prezenţii reuşesc să-mi blocheze şansele spre normalitate. Meritocraţia
este şi dispare cu desăvârşire. Ciudat.
Viitorul
sună precum îmi accept auzul. Văzul e acelaşi. Mirosul rămâne infect. Mă întreb
iubite cititor, eu când exist. Devin un cobai al experimentelor politice fără
politicieni, un neocioplit nefinisat, un terchea-berchea ciudat.
Coane
Victoraş nu crezi că verbul “a face” implică şi faptă? A guverna nu înseamnă
numai a vorbi. Dincolo de orice ezitare din partea opusă, rămân deschise uşi
ce-şi aşteaptă…viitorul. Coane Victoraş crezi în Elodia? Dar în Ion Iliescu?
Îţi reamintesc de cuvintele duşmanului
tău, la începutul anului 2005, - Ion Iliescu este …….. – deci şi prin urmare,
roata nu e pentru maşini, roata a fost inventată pentru a-şi învârti rostul ei.
Preşedintele tău de onoare l-a făcut prostănac
pe Mircea cel Învins, aşa că aşteaptă şi o poreclă plină de adevăr şi
substanţă. Nu poţi alerga tot timpul de unul singur şi să dai vina pe echipă.
Echipă? Ce cuvânt ciudat.
Victoraş
alegeţi terminaţia. Cuvinte sînt: făraş, imaş, codaş, cosaş (fără nicio aluzie la fostul nepremier), pătimaş şi
altele. Durerea mea nu-i ca-i plagiat ci că devii…model. Critica? Face parte
din terminaţie şi din substanţă şi încă ceva înainte de a încheia: corb la corb
nu-şi scote ochii. Plec din această poveste trist şi fericit, dar nu în acelaşi
timp. Pe rând, să nu mă doară tare.
De
dincolo şi de dincoace de nimic, Pilu
