SIMPLITATEA LUCRURILOR COMPLEXE

Greu, poate prea greu intru în această poveste. De fapt ea nu respectă nimic din parcursul clasic al unei poveşti, n-are nici început şi n-are nici căpăt, dar nu-i complicat pentru tine cititorule să-ţi întinzi răbdarea peste cuvintele întinse.

S-a sfârşit drumul unui campionat, poate cel mai înciudat campionat din liga lu' Mitică. Am rostit prin augustul lui 2012 un pachet de cuvinte legat cu fundiţa lu' ŞMECHERUL şi FRAIERUL, şi nu ştiu de ce şi acum tremur.

Dau la o parte nesimţirea, prostia, făţărnicia unora şi altora. Îi las într-un dispreţ nemărginit, dar totuşi nu pot să uit cum împreună cu alţi povestitori am trăit încă o umilinţă în propria ţară.

Fac o paranteză şi-l introduc în această poveste pe un jegos de om, n-am găsit o altă expresie pentru a-i arăta limitele. E vorba de un jandarm sau de un individ îmbrăcat într-o uniformă ce nu-l merită. Lasă-mă cititorule să-i spun „prostul”. „Prostule” era mai bine dacă în momentul facerii, mama ta crea pentru universalitate un câcat. Da, un câcat. Omenirea era mai câştigată şi mai aproape de normalitate. „Prostule” la tine forţa majoră e un mod de a respira. N-ai avut şansa să fii atins de Dumezeu, tu, „prostule” ai trecut prin şcoală doar pentru a-ţi plimba ghiozdanul. Şi ca tine mai sînt mulţi. Nu-i aşa mister Mărginean? Greşesc, dublu cetăţeanule Walter – Buşcă?

Revin la „prostul” din poveste. Tu n-ai înţeles că un meci de fotbal naşte sentimente şi atitudini. Nici una dintre aceste două nu mint. Dar mă opresc ”prostule”. Tu n-ai nici o vină. N-ai de unde să ştii cât rău ai putut să-mi faci. Dar încă o dată, n-ai nici o vină. Principala vină aparţine mamei tale, putea să facă un câcat şi atunci Dumnezeu era mulţumit de lucrarea lui.

N-am să-ţi uit privirea nici dincolo de moarte. „Prostule” te caut. Şi scuzele fac parte din viaţă...prostule, dar de data asta fără ghilimele.

Revin la Liga lu' hăl făr' de frică pe numele de cod...Mitică. Zilele astea e subiect şi predicat pe la DNA. Îi doresc tot binele, aşa de amorul artei şi a frumuseţii culiselor din fotbal.

„U” Cluj trece prin momente crunte, nu ştiu dacă-i cuvânt potrivit, dar parcă nu cred nimic. Certitudinea e clară. UNIVERSITATEA CLUJ ARE ŞI VA AVEA SUPORTERI. Sînt liniştit din acest punct de vedere. Că ei sînt diferiţi, nu-i o noutate. Sînt cu bune şi rele. Sînt! Liga ta Mitică a ajuns să aibă public doar la teveu. Mitică, cei 5 spectatori de la Constanţa lui Hagi, sau cei 138 (i-am numărat la meciul din ediţia 2011 -2012) de pietroi-nemţoi de la Ceahlăul, cei „câţiva„ de la Bistriţa, afluenţa nemărginită din Chiajna, la Turnu Severin sînt mai mulţi braconieri decât suporteri în tribună şi exemplele pot continua. Stai să vezi când vor năvăli cei din Năvodari în ligă, cum te apucă bâlbâiala, asta numai dacă DNA-ul nu-şi face...datoria.

Mitică nu-ţi pot da exemple de blat din ligă. N-am cum şi nici nu eram la televizor să urmăresc partida Steaua – Viitorul, pardon Dinamo – Viitorul. Cum...care...”Viitorul”? Viitorul fotbalului românesc. E simplu.

Coane Mitică ai lovit şi la final. Amendă de 10.000 de verzişori, cred că dragi ţie, pentru: „incidente spectatori - In baza art. 83.2 lit. d din RD se sanctioneaza clubul FC Univ. Cluj cu penalitate sportiva de 30.000 lei” deci şi prin urmare coincidenţa de la final nu-i întâmplătoare. Ce noroc că nişte fraieri au murit în decembrie '89 pentru ca unii oameni de bine să mi-o tragă în propria ţară. Am la mine doar trei litere: J, E şi G. Literelor vă ordon, uniţi-vă!

Peste ani te întrebi, cum naiba cei de la „U” au intrat în cartea recordurilor? Simplu, vorba unui amic (n.n. Mihai F.) – „lasă-i, o să mergem peste tot cu „U” şi suporterii vor dubla populaţia localităţilor pe unde jucăm” – râzi bătrâne. Aşa-i?

Datorită acestor „succesuri” din fotbal astăzi nu...existăm. În România se schimbă tot, politicienii întrei ei, licitaţiile cu comisioanele, dar tu şi...naşu mărşăluiţi ca două fete mari, cu limitele impuse de 90 – 60 -90, doar că celulita are exact două litere în plus.

„U” Cluj joacă în B la anul. Şi?

N-am nervi şi inspiraţie să continui povestea, dar am inimă şi minte, de aceea e simplu. Hai „U”!

În rugăciunile mele am să nominalizez toţi „oamenii de bine” dar la rubrica: aşa nu.

M-am scârbit şi uneori mă simt umilit în propria ţară. Şi când văd de cine, mai mor o dată.  Mai bine făcea mama un...câcat.

De dincolo şi dincoace de mine, Io

p.s.

întrebare: Care este diferenţa dintre Boc primarul şi Boc observatorul LPF?

răspuns: ...coincidenţa!

LICENŢA LU' MITICĂ

Zilele au trecut precum ca cele ce vor trece. Nimic nou, chiar dacă era musai ca bunătatea să cuprindă atitudinea umană chiar dacă uneori e greu să întorci şi celălalt obraz, nu-i aşa cititorule.

Mâncărimile şi ura cuprind feţe vechi şi noi de parcă omenia se manifestă precum erecţia. La vedere. Trist că unii indivizi din jurul meu şi al tău cititorule iubesc ura şi minciuna, de aceea există ziarişti graşi şi...slabi. Ăştia slabi sînt contra-făcuţi cu resturi din Ştefan Gheorghiu, dar nu-i bai cititorule, dacă nu le pute gura pot urca în tramvai şi tot aşa. Precum ei sînt graşi şi slabi, aşa sînt şi cei ce conduc folbalul (n.n. scris corect). Să fie un cerc complet, cât de cât, musai să intre şi chibiţul în atenţie. Aşa că pe aiastă axă îmi povestesc neînţelegerea.

        Zilele astea mă macină LICENŢA. La prima citire ai crede tu, dragă cititorule, că-i vorba de şcoala de pe la noi ce uneori e pe cale de dispariţie datorită minunatelor condiţii create de culorile politice. Dar asta-i altă poveste cu alţi graşi şi alţi lingăi. Licenţa asta e un merit ce musai să fie dovedit. Din cele trei puncte din axă, un merit major îl au cei ce dau hrană unor ziarişti, unii slabi alţii graşi.

Aici începe spectacolul. Spectacolul e în cuvinte, nicidecum în fapte. Sînt amestecat ca un aluat de clătite, spre satisfacţia unor flămânzi, de aceea nu înţeleg cum să cred că LICENŢA există cu adevărat într-un fotbal de...rahat, dacă tot rămân în domeniul gastronomic cu mulţi carbohidraţi.

În luna august a anului 2010 Mitică cel trimis de chibiţi când la brutărie când prin alte locuri cu vedere spre exterior, grăieşte fără nici cea mai mică bâlbâială, atăt de caracteristică liderului permanent a Ligii Profesioniste de Fotbal, cuvinte cu putoare de oracol.

Aprilie 2010 – „...ma indoiesc ca Liga I va ramane de 18 echipe si anul viitor intrucat nu gasim 18 echipe cu bani. Trebuie sa gasim o varianta, sa vedem, poate cu 12, 14 sau 16 echipe. Drepturile de televizare in schimb nu vor fi mai mici, chiar daca am face o Liga I cu 14 echipe....” şi împins de previziunile atât de dragi lui,  oracolului din Bălceşti, apropo domnule Marga, pe când un nou director la ICR Bălceşti, oracolul devine economic: “...Romania intreaga este in colaps asa ca nu trebuie sa ne mire daca si un club de fotbal intra in colaps...”

Anii au trecut, precum şi controalele. Vorbele s-au uitat precum anii dinainte de 90, când unii puteau face mult mai mult. Nu-i aşa don...Mitică?

Prin aprilie 2013 în plin post (a Sfintelor Paşti) liderii de neînlocuit din folbal  grăiesc precum se mişcă reforma lui Ponta prin buzunarul lui Băsescu şi aduc cuvinte ce-i trimit pe toţi la brutărie sau în alte zone unde cuptorul...arde: “...nu putem avea un campionat cu 12 echipe din sezonul viitor, pentru că trebuie anunţat cu un an înainte. Deocamdată s-a votat în CEx. să rămână tot 18 echipe în prima ligă. Sunt prea puţine 12 echipe pentru campionatul României. Chiar dacă sunt probleme mari financiare...” (dd) iar şăful ferefeului scuipă din el venin, pardon cuvinte: “...fac apel către toţi conducătorii de club să se gândească mai întâi la interesul fotbalului şi după aia la alte interese...” (ms)

Te rog cititorule nu fă nicio analiză pe text. Nu merită. Aşa cum am spus în scris mai devreme, sînt oameni graşi şi oameni slabi. N-are rost. Întotdeauna unii bat numai din gură. La naiba, chiar aia pute.

Cuvintele cu dus-întors continuă. Miracolul din Bălceşti, inegalabilul don Mitică mai cugetă tot prin august, pare-mi-se. Bat-o s-o bată de caniculă. Cu certitudine mai în zilele noastre decât în cele ale altora.  Şi ce tace don Mitică? “...voi face această propunere anul viitor, urmând ca reducerea de la 18 la 16 echipe să se producă începând cu sezonul 2013-2014. Nu o luaţi încă drept sigură, dar asta am de gând..." mare minune.

Numai datorită stabilităţii intelectuale şi a ejaculărilor pur economice ale unicului lider lepefe am putut să înţeleg că el încă mai poate vorbi şi încă cum: “..voi evalua la anul dacă problemele economice ale României s-au adâncit. Dacă vom fi într-o criză şi mai profundă ca acum, voi avansa propunerea. Apoi, se poate să fim obligaţi să reducem numărul de echipe şi dacă tot continuă să dispară cluburi din eşaloanele inferioare. Totodată, vreau să văd ce părere au şi conducătorii de cluburi din Liga 1..."

Mă las păgubaş şi obosit, aici nu-i vorba de contradicţie. De ce? Iată dovada: “...dacă rămîn 10-12 echipe, asta este, jucăm cu cîte rămîn. Ce să facem dacă aşa e regulamentul federaţiei? Noi ne adaptăm. Bineînţeles că eu fac valuri, pentru că mie îmi convine să jucăm tot în 18 echipe sau măcar în 16. Sub 16 nu prea e bine, pentru că sîntem o ţară de 20 de milioane de oameni, ce Dumnezeu?..."

Am o nedumerire don Mitică. Dacă n-aţi fi apelat la Dumenezeu vă scădea gliceamia şi credibilitatea?

M-aţi plictisit în ultimii 25 de ani. Eu, chibiţul, ziaristul gras, nu vă suport. De ce? Uite daia.

De dincolo şi dincoace de licenţă, Pilu

p.s.

1. Duru – Dragomir 1 : 0

2. “...numai dacă avem ochelari de cal şi vrem să facem numai rău. Atunci da, putem să găsim chichiţe şi să facem mult rău în jurul nostru..." (dd)

3. Duru. Nu este săpun turcesc, este un prudus a sistemului românesc