ALIANȚA RUPTĂ-N CUR

Nu simt nevoia de nicio introducere pentru acest nepamflet, dar simt nevoia de a spune (și scrie) că nu sunt prost. Sau doar așa cred? În copilăria mea, ocrotită de unicul partid, am reușit să-mi fac prieteni și dușmani, acoperit de întunericul comunist am reușit să descopăr hai-ku-ul lui Nichita Stănescu ce arunca spre mine (și sper că pentru tine cititorule) cuvinte smulse din trupul său:

"Întunecând întunericul

iată

porţile luminii"

Într-o adolescență ce-și trasa cursul spre un comunism veșnic, a răsărit soarele pentru mine și vreau să cred că pentru toți românii, chiar dacă unii și-au însușit sacrificiul eroilor din Decembrie 1989, mizerabilii, hoți pe atunci, azi poartă costume din lână fină, dar uită să-și dea întâlnire cu apa și săpunul. Astăzi put și decid pentru mine și din păcate și pentru tine cititorule.

Analfabetismul politic, lipsa rafturilor din bibliotecă sau alte îndeletniciri a făcut să devin un român trist și probabil rupt în fund așa cum anticipa Ion Cristoiu, iar dacă sunt bolnav mă grăbesc spre Cozmin Gușă ce-mi arăta că sunt sclavul acestui ospiciu numit... România.

Analfabeții conduc, analfabeții scriu cărți, e drept că unii prin închisori, analfabeții devin dascăli și medici, iar pacienții mor și elevii devin... nefuncționali. E primăvară și e trist. 

Cantitatea de absolvenți... privați a îngenuchiat hai-ku-ul lui Nichita, a distrus metaforele lui Fănuș Neagu și ce e și mai trist l-au ucis pe Mircea Eliade  și Marin Preda. Eliade a avut curajul să-l certe pe Dumnezeu recunoscându-i veșnicia, iar Preda mi-a arătat că fără Dumnezeu nu este nimic.

Azi, enoriașii politici ies din bârlog și-mi spun în față, fără nici un preaviz, că sunt prost sau prost grămadă asta numai dacă nesimțitul politician este de pe la noi (n.n. Transilvania). 

S-a aliat tusa și cu junghiul să-mi ofere șansa de a deveni, cum răspândea tov. Ion Iliescu, sărac și cinstit. Dacă te-aș numi nemernic, nulitate de politician ce ești, m-ai trimite într-o libertate de care tu fugi. 

Alianța preacinstiților măCiucă și CiolacuL dezgroapă expresia ce o credeam îngropată: AȘA CEVA NU SE POATE. Politicianul român (bărbat, atenție) și-a pregătit din timp viitorul. El vrea să-și probeze fusta la alegerile europarlamentare călcând pe podiumul electoral cu eleganța lui Rareș Bogdan, aruncând zâmbete și batista ruptă din cravata pionierului comandant de unitate. 

Biserica tace și se roagă, implorând lui Dumnezeu puțină neatenție până toți trec pragul, apoi Dumnezeu revine la normal și din nou patru ani de rahat pentru nația asta, cu alte cuvinte uitați de meritocrație și profesionalism. Pentru o zamă și un kil de făină vindem tot, chiar și viitorul copiilor acestei nații.

Bă, ticălosule, viitorul fiului meu nu-l vinzi! 

Explică omului prost sau omului prost grămadă asta numai dacă este din Transilvania, cum naiba ai reușit în loc de alegeri libere să oferi teste psihologice, când tu nici măcar nu cunoști psihologia acestei nații. Punctul forte al românului este neîncrederea în oameni. De aici pleacă demersul tău, măi păcăliciule, ce nu-ți cunoști propria limbă, călcând în primele două picioare gramatica limbii tale. Tribul sau familia pentru român este fundamentală, nimic din ce este dincolo de acest teritoriu pe el nu-l preocupă! Tu ai devenit politician și  lași impresii de unicitate. Românul, ca orice ființă de pe acest pământ, nu este veșnic, așa că îți dau o veste proastă. Ești muritor! Ai reușit să-mi dai test de perspicacitate. Apropo ai reușit să citești cuvântul perspicacitate fără greșeală? No, nu-i rău. Îmi arăți o listă cu o alianță ce chiar acum răscolește mormântului familiei Brătianu, mormântului lui Corneliu Coposu. Să-i mai reamintesc pe Carp și Iorga.

Voi, acum funcțiile vă provoacă libertatea (cuvânt readaptat pe baza prostiei voastre), sunteți doi români mici, dar nu ca cei de la Cocoșatu cu gust  și o bere povestită, ce încearcă puterea să rămână veșnică pentru ei și soldații cu dosare în așteptare. 

Performanța post decembristă a dat posibilitatea ca într-un municipiu cel mai mare angajator să fie... Primăria?  Este rezultatul incompetențelor continue, este dorința de veșnicie a unuia sau altuia. Pungile cu făină, zahăr și alte produse găsite în comunism doar pe cartelă, azi își fac... datoria. 

Ați distrus familia și biserica, au rămas doar cei ce dăruiesc... note informative sau rugăciuni de slavă edilului glorios, chiar dacă hainele îi put de incompetență. 

Alianța pesede – penele este mai dăunătoare aceste nații mai mult ca un pachet de țigări. Această alianță naște monștri, care la rândul lor se reproduc și atunci vai și amar de amestecul de sânge. Perfuziile externe se vor dilua și decesul se apropie. Te las politicianule să-ți corectezi ținuta, îți dau șansa să mă cunoști, îți dau șansa să-mi săruți buzele, mâna și chiar organul de reproducere, poate atunci vei înțelege de ce familia e sfântă și fără de hotar.

Vreau ca nația asta să existe în Europa, nu vreau europenizarea României, nu vreau granițe și nu-mi dărui lesa marginalizării. 

Îmi doresc să răsară soarele!

SERENADE ELECTORALE

Îmi aduc aminte de copilărie și de poeziile “asimilate” la îndemnul adulților. Arhicunoscuta poezie “cățeluș cu părul creț” în care am întâlnit versuri demne de un viitor fantastic. 

Furt, jurat, minciuna sau alte îndeletniciri comuniste continuate azi de un pesede diluat lipsit de consistența, urmărit îndeaproape de alt partid istoric aflat pe cale de dispariție, peneleul, cupluri de actori in fuste scurte, Rareș și Nicolae.

Tot la etajul amintirilor este alt text poetic, dar de această dată semnat și asumat de Vasile Alecsandri, un text cu staul și muls. Miorița. Plaiul mioritic în ultimii treizeci și... de ani a fost jeGmănit (n.n. corect este jecmănit) de hoți mai mic și mari.

Trei ciobani (unul la propriu și doi la figurat) se fălesc cu oile acoperite, nu cu lână cum e normal, ci cu speranță. Cei doi ciobănei, papagali, în prima etapă, joacă rolul de dușmani, aruncând cu lapte, carne și lâna de la amărâtele alea de oi, spre abatoarele dornice de… scandal alimentar.

Cei doi ciobani papagali, unul siluet și celălat neiubitor de duet, forțează piața agroalimentară cu etichete jalnice, poezia pierzându-și din acuratețea naturală. Oile sunt înlocuite cu alte animale, dar din păcate sălbatice, ce într-un viitor apropiat il vor mușca pe consumator. Cei doi ciobănei, papagali cum i-am redenumit anterior, uită esența baladei. Digitalizarea!

Inteligența artificială intră în acțiune și-l ferește  pe ciobanul împins spre prăpastia propusă de cei doi papagali, ce și-au înlocuit cușma cu pene crezând că modesta lor intelectualitate le permite să sufle în fluier  fără să folosească nota re, de la… repetent!

Azi plaiul mioritic are parte de asemenea ciobani cu ascendent papagal, împingând, de data aceasta, alegătorul spre o manipulare demnă de un stat paralel cu… ovinele.

Papagalii– ciobani își promit unul altuia poziții în noul (vechiul) staul ocolind astfel gratiile… libertății. Staul nu... statul. Cu exprimare de tip rural, ciobanii dialoghează:

- bă, tu îl lovești pe ăla, să creadă că-s io.

- bine bă, îl lovesc, dar io cu ce mă aleg?

- no stai blând, ce-i al tău, de fapt ce a fost al tău, al tău rămâne

- no, mă bucur. I-am fraierit pe... consumatori

Cred în alegătorul calm și acoperit de bun simț nu-și provoaca memoria, din nou, cu balada Miorița, ci încerca să fie deștept. 

Ciobanii – papagali merită aruncați într-o colivie… veșnică. M-am saturat de oameni proști și cred că și tu.

“Cu România pe tricou” și dragoste de poezie spre… adevăr. 

Notă

Pozele aparțin: https://zilesinopti.ro/2022/04/25/balada-miorita-in-benzi-desenate/

MANIPULAREA. ASTA-I POFTA... PROSTULUI

 Îmi aduc aminte de copilărie si de poeziile “asimilate” la îndemnul adulților. Arhicunoscuta poezie “cățeluș cu părul creț” în care am întâlnit versuri demne de un viitor fantastic. Furt, jurat, minciuna sau alte îndeletniciri comuniste continuate azi de un pesede diluat lipsit de constistenta, urmărit îndeaproape de alt partid istoric aflat pe cale de dispariție, peneleul, cupluri de actori in fuste scurte, Rareș și Nicolae.

Tot la etajul amintirilor este alt text poetic, dar de aceasta data nesemnat (dar să știm si noi ar spune nenea Iancu), un text cu staul si muls. Miorița.

Trei ciobani (unul la propriu și doi la figurat) se fălesc cu oile acoperite, nu cu lână cum e normal, ci cu speranță. Cei doi ciobănei, papagali, în prima etapă, joacă rolul de dușmani, aruncând cu lapte, carne și lâna de la amărâtele alea de oi, spre abatoarele dornice de… scandal alimentar.

Cei doi ciobani papagali, unul siluet și celălat neiubitor de duet, forțează piața agroalimentară cu etichete jalnice, poezia pierzându-și din acuratețea naturală. Oile sunt înlocuite cu alte animale, dar din păcate sălbatice, ce într-un viitor apropiat il vor mușca pe consumator. Cei doi ciobănei, papagali cum i-am redenumit anterior, uită esența baladei. Digitalizarea!

Inteligența artificială intră în acțiune și-l ferește  pe ciobanul împins spre prăpastia propusă de cei doi papagali, ce și-au înlocuit cușma cu pene crezând că modesta lor intelectualitate le permite să sufle în fluier  fără să folosească nota re, de la… repetent!

Azi plaiul mioritic are parte de asemenea ciobani cu ascendent papagal, împingând, de data aceasta, alegătorul spre o manipulare demnă de un stat paralel cu… ovinele.

Papagalii– ciobani își promit unul altuia poziții în noul (vechiul) staul ocolind astfel gratiile… libertății.

Cred în alegătorul calm și acoperit de bun simț nu-și provoaca memoria, din nou, cu balada Miorița, ci încerca să fie deștept.

Ciobanii – papagali merită aruncați într-o colivie… veșnică. M-am saturat de oameni proști și cred că și tu.

“Cu România pe tricou” și dragoste de poezie spre… adevăr.

nota: banda desenata apartine: https://zilesinopti.ro/2022/04/25/balada-miorita-in-benzi-desenate/

BINE AI VENIT... 2024! (Cine te-a invitat?)

 

Sunt curios dacă nu-ţi uram bine ai venit, amâna-i cu un un an apariţia ta sau pur şi simplu renunţai la apariţia ta normală la fix o clipă după... 2023. Am înţeles de la bun început că este un an mai dificil din punct de vedere aritmetic şi sexual. Ţi-ai adăugat o zi şi te-ai transformat prin voinţă proprie... an biSex.

Mă simt tulburat, mai ales că ACUM, „... iarna, nu-i ca vara...” şi încălzirea globală îmi tulbură, şi aşa puţină, materia cenuşie şi dreptul de gândi. Glicemia mare şi venitul mic este amestecul ideal pentru prelungirea anului cu încă o zi. Îmi aduc aminte (încă) de grija ce mi-o purta d-na (pentru cei tineri) sau tovarăşa (pentru cei ca mine) educatoare în momentele de linişte venite din partea mea şi parcă ca o şoaptă la urechile mele ajungeau cuvintele: „... Pilu, nu tot ce-i mult e şi bun...”. Ehe, cam de atunci mă feresc de „mult”, din păcate nu mi-a şoptit nimic despre prostie, probabil nu a vrut să-mi jignească... viitorul. Atunci amestec de tot rahatul: glicemia mare, venit mic şi pe deasupra şi prost. „Tovarăşa” mi-a mângâiat copilăria cu grijă, anticipând că peste o jumătate de secol ajung alţi „tovarăşi” să-mi mângâie glicemia, venitul şi... prostia.

Hai că sunt deplasat, e bine să văd partea plină a anului în cur...s, să-mi văd viitorul spectaculos împrejmuit cu gard de sârmă ghimpată, asta doar din respect pentru a nu fugi: glicemia, venitul şi prostia.

Anii au trecut, dar în ambiţia mea „prostească” am decis să stau „prost” cu vederea de la... început, aşa că habar nu am cum o „văd” anul biseXual 20 şi 24, asta pe înţelesul unei tovarăşe... premierJ

Pentru că aparţin acestei naţii „binecuvântate” mă cam pricep la tot şi toate, am păreri pro şi contra, deci şi prin urmare „decât” acum pot să fiu... cerebral.

2023 s-a plictisit să mai continuie, ţi-a sfârşit viaţa în mod brusc şi trist fix la miezul nopţii în 31 decembrie. Am început să plâng şi să-l regret cam din... 2022 şi nu exagerez (sau poate da).

Sunt conştient că am cunoştinţe vaste în sport, economie şi politică, altminteri nu-mi explic cum trilogia – glicemie, venit, prostie – se manifestă cu uşurinţă pe urmele ciobanului cu oi multe, la fel şi câini, pentru că doar ei pot să latre şi să vândă... covrigi.

Cu o amărăciune deloc ciudată văd cum naţia asta nu are viaţă pentru viitor, parcă viitorul împunge, muşcă sau... f...e!

2024 este anul în care chiloţii murdari vor fi puşi direct la uscat, fără nici cea mai mică urmă de detergent şi apă. Chiloţăleala începută prin 2002 cu o dezvoltare uriaşă în 2023 îşi va atinge apogeul în... 2024. Parcă şi ăsta e un motiv să fiu ACUM în 2025. Cum să nominalizez  scroafele şi porcii  ce-mi filmează gradul intelectal de tip animal domestic dar cu – atenţie – venit mare şi glicemie... mică -  asta doar să-mi reconfirme că eu fac parte din naţia asta fără dorinţă de viitor.

Privesc cu o oarecare discreţie trecutul electoral al naţiei fără viitor şi lacrimile încep să asfalteze succesul economic al naţiei debusolată de uriaşa cantitate de prostituţie electorală îmbrăcată într-un costum cu nasturi la manşetă şi promisiuni.

Îmi presimt un viitor al naibii de umoristic, parcă platformele electorale sunt texte de stund – up comedy cu „organe” imediat în spatele substantivului, iar predicatul este împachetat de chiloţii murdari ai scroafei şi porcului cu imunitate de Ignat. Mizeriile anului 2024 o să-şi găseacă „liniştea” pe „imaşul mioriţei” care din păcate nu e nici lae şi nici bucălae, e o mioară cu dimensiuni hipopotamice. Agresivitatea electorală se „desface” până la capăt, când în mod natural scap de cel mai slab „cioban şef” ce l-a avut turma din care m-am lăsat şi eu... tuns. Ciobănelul educat... pas cu pasJ se duce spre un somn al după amiezelor pierdute, încercând lângă mioara, de data asta bucălae, să-şi găsească liniştea meditaţiilor... pierdute. Scroafa şi porcul, viitorul semn pe drapelul naţiei, nu fac altceva „decât” acceptă mai departe pe proşti la... butoanele imaşului.

Iarba este fânul trecutului, pentru că mă văd obligat să-ţi (să-mi) spun că naţia asta nu are dorinţă pentru viitor.

Am obosit şi n-am răsfoit nici măcar o pagină din „chiloţăleala” acestui an, din păcate... trist pentru cei cu glicemie mare şi venit mic. Dacă eşti porc sau scroafă să ai parte de lături cu spume şi acceptă-mi demisia din această turmă şi să plec, acolo unde naţia are... viitor.

ps.

1.     Episoadele viitoare o să aibă... detalii

2.    Nu înţeleg urarea „La mulţi ani, 2024!” (ori cât de profundă sau sinceră este urarea, durata este de un an... în cel mai fericit caz)