FĂRĂ OCHELARI

Salutare cititorule şi să ai noroc în anul plin de paritate şi fără adunare. Despre amintiri poate în 2013 şi în ce a fost, de acum alergăm, mână în mână, poate îi dăm de capăt.

Spectacolul a început. E drept, deocamdată cel politic. Fără fasoane şi zgomot rearestările prind culoare şi regret, nici într-un caz…regrete.

2014 devine fără nicio “ordonanţă” an electoral. Vomit peste timp şi vremuri  neuitând de vorba daco-getă-get-beget: ”am fost şi o să mai fim” un mic scaun de manevră. Cuvântul scaun  nu-şi modifică nici consitenţa şi nici gustul, pentru unii cei drept, şi devine, pardon redevine pe buzele tuturor.

Cu tristeţe faţă de nenisoarea cazută peste mine şi tine, cititorule, mă simt legat de mişcările încătuşate ale bufonului, numit prin voia politică, prim-ministru să scap într-o poveste plină de nimic şi toate.

Dacă românul este frate cu codru, că aşa au vrut străbunii, verişorii, finii şi pretinii, dau în mine cu valori ce nu-şi găsesc sensul şi rolul. Dacă-mi spun în mine că nimic nu-i întâmplător, nu m-aş crede. Aşa că tac şi alerg căutând mirajul bunăstării de…veghe. Pamfletarul de tip modern din Palatul Victoria, ciudat nume unui Palat înconjurat de eşece, dar asta-i altă poveste, mă fascinează şi-mi displace în fiecare zi pierdută de generaţia din care fac parte. Trecuţii au reuşit să-mi umilească viitorul, Prezenţii reuşesc să-mi blocheze şansele spre normalitate. Meritocraţia este şi dispare cu desăvârşire. Ciudat.

Viitorul sună precum îmi accept auzul. Văzul e acelaşi. Mirosul rămâne infect. Mă întreb iubite cititor, eu când exist. Devin un cobai al experimentelor politice fără politicieni, un neocioplit nefinisat, un terchea-berchea ciudat.

Coane Victoraş nu crezi că verbul “a face” implică şi faptă? A guverna nu înseamnă numai a vorbi. Dincolo de orice ezitare din partea opusă, rămân deschise uşi ce-şi aşteaptă…viitorul. Coane Victoraş crezi în Elodia? Dar în Ion Iliescu? Îţi reamintesc de cuvintele duşmanului tău, la începutul anului 2005, - Ion Iliescu este …….. – deci şi prin urmare, roata nu e pentru maşini, roata a fost inventată pentru a-şi învârti rostul ei. Preşedintele tău de onoare l-a făcut prostănac pe Mircea cel Învins, aşa că aşteaptă şi o poreclă plină de adevăr şi substanţă. Nu poţi alerga tot timpul de unul singur şi să dai vina pe echipă. Echipă? Ce cuvânt ciudat.

Victoraş alegeţi terminaţia. Cuvinte sînt: făraş, imaş, codaş, cosaş (fără nicio  aluzie la fostul nepremier), pătimaş şi altele. Durerea mea nu-i ca-i plagiat ci că devii…model. Critica? Face parte din terminaţie şi din substanţă şi încă ceva înainte de a încheia: corb la corb nu-şi scote ochii. Plec din această poveste trist şi fericit, dar nu în acelaşi timp. Pe rând, să nu mă doară tare.

De dincolo şi de dincoace de nimic, Pilu