Actul I
Povestea dedicată
marelui conducător şi curăţător de rahat şi nu numai, îmi provoacă destul disconfort cu greaţă şi simt nevoia câtorva ceşti pline cu
ceai nelăsând loc de aceeaşi gheaţă de la cub.
Au trecut câteva zile
de la plecarea marelui MărJinean, dar al naibii marele maestru n-a ajuns
nicăieri după acea discretă plecare, cred că are pasul mărunt, ca al fetelor de
la Căpâlna ce-şi sprijină dosurile în câte un regres, aşa şi mister MărJinean,
pleacă...spre nicăieri. E drept acum e fără nasturi la cămaşă, după ce l-a
auzit pe „Mitică făcutul” spunând
despre semiconducătorul de club ”Limoniu
e mare conducător”, în acel moment nasturii, sau bumbii, asta numai pentru
a înţelege limitatul individ, au puşcat lăsându-i pieptul dezgolit în bătaia
cuvintelor venite din diferite zone.
Individul cu o singură
cetăţenie şi nu ştiu câte nume face o mişcare mult mai inteligentă decât Ponta
la conducerea lepefeului. Friţ W. stors de atâta lehamite caută în dosare şi
află că n-a vorbit de furt. S-a uitat în stânga a văzut roşu, s-a uitat în
dreapta şi a văzut tramvaiul 102 şi un sfert, şi-a zis în şoaptă: „gata, până aici, de acum eu”. Ptiu, al
naibii zic eu, dar până acum a fost mama Omida sau tatăl mamei Omida? MărJinean îşi ridică cu mişcări scurte şi
sigure pantalonii îşi caută o sculă...de scris, o ţâră de hârtie şi la drum. Întrebare ciudată: e o
simplă notă informativă (?!) sau să-mi dau demisa? Duhul „aproape sfânt” îi şopteşte
dar îi şi arată câteva litere. După un timp, cam „neîndoios” de „exagerat”
ajunge şi semnează în uralele mulţimii. Mulţimea înjură. Pe nebună dreptate.
Actul II
MărJinean pleacă şi
Dănciulescu începe să tremure. Renunţă la ghete şi se autopropune „team
manager” la Dinamo, spre disperarea lui Friţ, ce-l vedea în curtea lui.
Creierul diviziei de curăţători se uită la tramvai şi decide. Vlăduţ Munteanu.
Ăstai un băiat ok, e drept că cei de la Bayern Munchen l-au umilit
neacceptând-ul ca preşedinte, viziunile fostului jucător de la Dinamo sînt
vaste precum Delta Siretului la vărsarea în Volga, cea frumos strălucitoare
precum ochii...albaştri.
Mitică a fost schimbat
cu Dino, pardon cu Gino. Dacă l-am trimis pe Mitică la brutărie, pe Dino,
pardon Gino îl trimit de unde a venit, adică la FC Naţional. La ce te-ai gândit
cititorule?
La „U” e pace şi când
e pace curg râuri cu şampanie, suc de la TEC şi puţin sifon, că de sifonari această
echipă a avut parte şi încă mai are.
Strategia e una
simplă. Linişte e cuvântul de ordine. Un
prieten îmi spunea zilele trecute că viitorul lui Ganea ca antrenor e
subţire, mă refer în liga I. Motivul? Linişte. Un prieten mi-a spus zilele trecute că Friţ s-a plâns că a fost
furat de arbitrii. I-am răspuns sec: „fugi
de aici, că Petrolul a bătut la 9 goluri”. Sînt contrazis cu două carduri
şi tot atâtea pin-uri. „nu mă nebunule,de „U” îi vorba. El, hopa-mitică se
reîntoarce la Cluj. Lingăii sar şi-mi devorează...pin-ul. Lingăii scriu şi plâng,
mănâncă şi plâng, într-un târziu merg acolo
şi iar plâng. Ciudat.
Lacrimile de crocodil,
de aceea sînt peşti morţi pe Someş, au început să-i curgă pe obrazul, nesimţit
de gros. După ce un neavenit a furat o echipă, a lui ce-i drept, după ce a
furat un autocar, a lui ce-i drept, după ce a furat un vis, ei de data asta al
meu, m-am înfuriat. Cum naiba să te plângi că arbitrii te fură, când ai
dezvelit sentiment şi ai semănat ură între suporteri, măi omule (apreciază şi
îngenunchiază în faţa expresiei „măi omule”), ai creat ura şi dispreţul între
unul şi altul, ce-şi vorbeau până nu demult aceeaşi limbă, cea a ideii de „U”,
acum răscoleşti şi mai adânc cuţitul în rană, mă transformi în mecanicul de
rebuturi din garajul lui Dinamo. N-ai nicio şansă. Joacă tu cu mintea ta, fă-ţi
bani încât să plăteşti jucător cu milioane de dolari, m-ai convins când ai
minţit prima dată, apoi totul a devenit simplu şi banal, precum dialogul de la
distanţă dintre Mitică şi Dino, pardon Gino. S-au lăudat reciporc, pardon
reciproc. Aşa-i în politică. Şi acum râd de cuvintele glorioase spuse de ministrul,
pe atunci, Rus, despre fostul ministru Blaga. Asta o ştiu din vremea epocii de
aur cu gust de câcat, corb la corb nu-i scoate ochiul şi nu-i bagă mâna în
buzunar.
Friţ montează un pilon
vorbitor, pragmatic ca o bormaşină, câte o gaură
pe ici pe colo şi gata meciul.
Actul III
Patroane eşti bestial,
ai reuşit să bagi sămânţă de scandal
exact acolo unde puritatea sufletului a atins cerul. Mi-e scârbă şi ruşine.
Apropo, îţi mai aduci
aminte când ai luat poziţie de drepţi la o emisiune teve? Ai uitat? Io ba.
De dincolo şi dincoace
de actul III, Pilu
p.s. cine cedează O singură dată va ceda şi a doua oară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu