NIMIC DESPRE TOT

Ura! Ura! Ura!

Sloganul întâlnirii: „la această plenară nimeni să nu doarmă, conturile sînt goale, avem mult de treabă”

Sala Palatului mi-a reamintit şi chiar nu era nevoie, de epoca acoperită cu aur, frig, nelibertate dar şi telefoane cu fir scurt.

Semipoliticienii (cealaltă jumătate, mai mică ce-i drept în viziunea lui Geoană) de la putere şi-au deschis şi etalat inteligenţa politică, acum acoperită cu aur şi gust de roşie, cu frig şi taxe mari pentru căldură, cu libertate controlată şi telefoane android pe post de partener de viaţă, într-o sală ce încă păstrează ecoul cuvintelor „realesului”, „regretatului”, sau alte caracteristici ale eroului din Scorniceşti. De co-doi nu scriu nimic iubite cititor dintr-un singur motiv. Nu mi-a plăcut chimia.

Victoraş şi şleahta roşie, nu cea Montană, şi-au tăvălit discursurile pline cu umor şi doctrine, dar şi cu idei şi visuri erotico-politice, spre mulţimea din sală. N-aş crede că-i diferenţă între auditoriul din 1988 şi cel din 2013. Fiul l-a înlocuit pe tata, sau nepotul şi-a înlocuit unchiul sau alte schimbări de pe...margine. Deci, niciuna. Vorba vine şi acum alerg în prelungirea acelor vremuri. Atunci comunişti, astăzi numai socialişti. Atunci unic conducător, astăzi unici conducători, atunci săraci şi cinstiţi astăzi la fel de nefericiţi (!?), atunci Apaca, astăzi Armani, atunci Dacia, astăzi un biet show-rom şi parodia social-democrată poate continua dar mi-e rău şi vomit peste doctrina de stânga, atât de apropiată de popor încât punctul de tangenţă s-a transformat în obligaţie de serviciu. Mi-e rău, scuză-mă  cititorule, mă reîntorc după o vomă şi-un ceai cu lămâie peste care las să cadă precum taxele Ponta, câteva cuburi de gheaţă, vreo două, trei.

Plenara roşiilor de Bucureşti gâfâie cautând disperată o eventuală alianţă unde „una” e cuvântul de ordine.

Lacrimile îmi curg, sînt lovit de cuvintele preşedintelui de sâmbătă spre duminică, adică PSD, cel de duminică spre luni e la Cotroceni (PDL), Mircea cel păcălit de Victor, insistă să-mi atingă simţămintele politice şi-mi provoacă o altă greaţă mult mai dinamică şi mai consistentă. Cititorule îţi reamintesc cuvintele celui ce se află lângă „încă dragostea mea” şi anume: ”Voi pune umărul pentru ca partidul nostru să aibă în 2014 acelaşi parcurs de partid principal al acestei ţări. Am guvernat ţara după ani grei, nu este simplu. Succesul Guvernului Ponta nu este al PSD sau USL, este al întregii ţări. Trecem printr-un moment de mare răscruce, relansarea economică trebuie consolidată….”

Încep să-mi înţeleg nepriceprea altminteri eram şi eu vreo limbă prin Sala Palatului, acest Mircea, mult mai elegant şi mai tânăr decât Mircea cel Bătrân, îmi îngrijorează visele. Anticipam ca 2014 să fie mai puţin prost ca...2013, dar nici chiar tsunami. Expresia „am guvernat” pentru câteva clipe am crezut-o blasfemie, am scăpat de voma ciudată, regăsindu-mi echilibrul pe expresia „nu este simplu”. Cuburile de gheaţă s-au topit precum pib-ul de la învăţământ. Am văzut parcul auto (la teveu ce-i drept) şi abia atunci am înţeles expresia ”trecem printr-un moment de răscruce”. OZN-urile nu s-au fabricat, licitaţiile sînt „complicate”.

Scuip în sân şi-mi  torn un ceai cu aromă de lămâie şi arunc alte cuburi de gheaţă în speranţa că măcar acestea nu se vor topi.

După o scurtă pauză pentru aplauze intră în scenă un mare actor-politic, unii poreclindu-l micul Titulescu, zâmbesc şi aştept minunatele lui cuvinte rostite din puţul gândirii, puţul negândirii şi puţul de aur şi lumină.

"Cred că, împreună cu colegii parlamentari, în cel mai scurt timp vom avea o legislaţie care să prevină incompatibilităţile şi conflictul de interese, nu să acţioneze ca un fel de jandarm care vine şi vă prinde şi se bucură"

A spus sigur „vom avea” iar la final…”vă prinde”. Intrebarea scurtă, seacă precum vinul lui Dinescu, de ce nu: „ne prinde”. Ah, am uitat Victor face parte din grupul satirico-umoristico-politic ce încă nu s-a născut, intitulat „săraci şi cinstiţi”.

Emil Boc n-a reuşit pentru că era mic, dar Victor ce s-a luptat în adolescenţă sub panou, e mare. Nu-i aşa? Întotdeauna marii premieri ai acestei ţări au fost teoreticienii de ieri, arestaţii de mâine. Fostul controlor şef de lângă fostul deţinut Adrian Năstase, astăzi e un pamfletar şi un mare vizionar. Gheaţa din ceai s-a topit precum asfaltul din autostrăzile construite de discretul Şova.

Mi-e ruşine de mine, mi-e scârbă de mine. Ce să fac să vomit mai departe? Merită?

Nu cred. E frumos în Sala Palatului, mai ales atunci când nu plăteşti bilet la intrare.

Politicienilor de stânga,  un sfat îmi permit. Semnalizaţi la fiecare schimbare de direcţie, altminteri vă loviţi de propriul cod rutier. Gropile din licitaţiile asfalturilor se suspendă pe o anumită distanţă. Groapa ce încurcă acum, e la Cotroceni. Se încearcă o suspendare. Nu întreb a câta, că mi-e ruşine şi mie de „eşece”. Dacă Elodia n-a fost găsită, de ce tocmai la final de an s-ar găsi o sau mai multe soluţii? La ce m-ar ajuta? Victor Ponta, aşa ca la o şuetă, n-am crezut că expresia „mai rău nu se poate” e valabilă şi dincolo de Emil Boc, ce e cu o idee mai „înalt” decât tine. Apropo, tu ca premier îţi poţi permite să nu respecţi legea, eu ca „povestitor” am aceleaşi drepturi?

"Este un tip de acţiune de protest pe care mi-o asum, inclusiv să răspund conform legii, de a nu mai plăti bani…Voi deschide şi pe site-ul meu o listă pentru cei care mai au curaj să încalce legea şi să nu mai plătească taxa. Eu refuz să mai plătesc pentru televiziunea lui Băsescu"

Păi cum mister Victoraş, listă pentru a încălca legea?

Pe când o listă cu cei ce au “necălcat” si “necotizat”…legea?

Eu de astăzi refuz să-ţi mai rostesc numele atât în public cât şi-n în scris, iar dacă o voi face  e una pe scurt si e aceeaşi cu elementul neutru pentru adunare, că doar îţi plac adunările, dovada sala…plină de goluri. Gol! PSD-ul pe primul loc, urmează partida retur. 

Mi-e rău, mai beau un ceai.

De dincolo şi dincoace de Sala Palatului. Pilu