AVEM ANTRENOR. CINE-I TUŞIERUL?

Dialogul surd dintre insolvenţă şi impotenţă este marginalizat de toţi şi toate. Cu surlele şi trâmbiţele dăruite de Moş Gerilă preacinstitului Florian (încă nu m-am decis dacă sînt pro Walter sau anti Bucşă) într-un vacarm de nedescris dar şi într-un început de sfârşit de săptămână, preAocupat cu „gratuităţi externe”, într-o pauză de masă şi două sms-uri cu inexistentul Limoniu, face şi drege o altă „mare afacere”(?!). Ajunge antrenor la „U” Cluj nimeni altul decât Jerry Gane, pardon Ionel Ganea.

„Marele blond” (un amic aşa-l creionează, dar are dreptate numai că eu îndepărtez adjectivul...mare) şi Fata Morgana negociază şi-l înscăunează pe un jilţ, două sau chiar mai multe pe un necunoscut în lumea marilor...”succesuri”. Şi astăzi râd, la doi ani şi ceva de când fostul pamfletis-patron al Politehnicii Timişoara spunea despre Jerry Gane, pardon despre Ionel Ganea: “…, ca om, e capabil sa infecteze până si penicilina!”

Aşa că sînt fericit. Avem anti-antibiotic. Ţara asta, pe numele ei de origine, România, e plină de har. După ce Dumnezeu a dăruit lumii pe măria sa, dracul, noi, românii am descoperit pe…mama dracului. Aşa că sînt bucuros, nu sînt…orfan.

Revin la Ganea. Na, că n-am mai greşit. La prima vedere pare un antrenor ce a trecut prin bibliotecă, chiar şi de două ori pe zi. Nu construiesc această poveste în jurul celor două decenii (aproape) de statistică pe teren a „zidului din faţa antibioticului”, n-am de ce să o fac, în această poveste îmi îndrept cuvintele spre antrenorul UNIVERSITĂŢII CLUJ.

Doar un obraznic ar scrie, se putea şi mai rău, dar nu sînt obraznic.

Doar un arbitru ar spune îşi dă în petic, dar nu sînt arbitru.

Doar un jucător ar spune e o chestiune de zile până când bate pe cineva (indulgenţa aici a atins...cerul), dar nu sînt jucător.

Propoziţiile de acest gen pot să continue, dar le-am oprit. Ştii de ce? Pentru că eu nu sînt niciunul din toatea acestea. EU SÎNT, SUPORTERUL UNIVERSITĂŢII CLUJ şi atât.

Ionel (presupun că ne-am cunoscut deja) vreau să cred în semnul Fetei Morgana, dar din păcate el se manifestă prin ţările calde, iar acum la Cluj-Napoca e iarnă. Dacă e iarnă e şi…zăpadă. Niciodată nu m-am bulgărit în…mai (La Cluj-Napoca, evident).

Mai râd şi acum în hohote sacadate când îmi privesc biletul de pariuri. Am pierdut pe mâna mea şi al naibii, am fost...atenţionat că pierd, dar când ai tăi... (Organelor de control, am o rugăminte. Ignoraţi această propoziţie. E falsă !!!)

Eu dau un vin bun dacă pierd. Of, am uitat, nu-ţi plac pariurile? Acceptă-l doar pe ăsta. Revin la vinul de calitate şi căldura lunii lui cireş.

Atunci, în iunie sînt la Cluj. Dă-mi un semn…să bem un vin.

Întrebare: un pahar sau…două pahare?

De dincolo şi dincoace de…retur, Pilu

p.s.

Ionel te rog să o întrebi pe „Fata Morgana” unde se mânâncă în Cluj-Napoca  slănină, ceapă roşie, jumări. Nu de alta, dar n-aş vrea să pleci…flămând.