LUCRARE SCRISĂ

Hai noroc, cititorule

Trec peste introducerea protocolară și înghesuită cu (de) întrebări malițioase, chiar dacă la suprafață sunt acoperite de zăpadă. Printre lecturile zilei de azi dezmățul a fost, cum bine spune un prieten, forța (–f). Nu trec la explicații, dar prin fața manualului de fizică ai trecut și tu cititorule, chiar dacă n-ai dat meditații și nici n-ai ajuns președinte…virtual. Haosul l-am înțeles din primele rânduri, m-am sprijinit pe câteva amintiri și am început să-mi rezolv mica mea problemă.

Problema n-avea enunț, nu căuta soluții, mă plimba peste un text lipsit de conținut și greutate. Cine naiba, scuză-mi expresia, este această ”forță (-f)”? Chinuit de notele din liceu abia îmi aduc aminte de bazele mecanicii exagerat de clasice. La început credeam că-i jucător de fotbal din Premier League, apoi l-am crezut fondatorul mișcării laburiste, spre final am aflat că-i fizician și-l cheamă Newton. Nimic mai simplu. O idee, un măr și o lege. De fapt mai multe.

Întrebările din interiorul meu așteptau răspuns din…exterior. Laburist? Chestia asta îmi sună ceva muncitoresc, adică efort, social-democrație, stânga și alte repere ce mă duc la pierzanie.

Înțeleg, în sfârșit, de ce pe vremuri dacă scriai cărți erai arestat și astăzi dacă aș face același lucru m-aș…elibera. Ptiu, al naibi gândire. Mare scriitor a fost Năstase (n.n. Adrian)  , așa cred, deschizător de pârtie (apropo cuvântul pârtie e folosit în literatură?).

Scriitorii cu dispreț față de laburism și rătăciți  între spațiu și timp, și-au scuipat în sân, au aruncat tablele printre gratii și așezați pe scaunul deloc electric au început să scrie.

Da, au și nu a. Suntem o națiune cu multe talente în ale cuvintelor și notelor, chiar dacă notele uneori sunt și informative. Nu-i așa jegurilor ce vă vindeți pe o bancnotă sau un telefon, aparat evident?

Preacinstitul fost primar, actual deținut - fie vorba între mine și tine cititorule, îi șade bine acolo - de Cluj și Napoca, cu nume de cod ”fifthy-fifthy ” dar la începuturi era mai mic ”10%”, a devenit scriitor. Sorin Apostu devine confrate cu Nichita Stănescu și I. L. Caragiale. Într-o celulă bine dotată, chiar și cu aer, Sorinel și-a dat frâu liber creației artistice. Nu știu dacă este un roman, dar eroul principal, de fapt băiatul bun, a…dispărut. Debutul literar pentru Sorinel, scriitorul minune a apus.  Gratiile cred că produc mâncărimi artistice, alminteri nu-mi explic cum alt preacinstit deținut și-a aruncat zarurile în buzunarul fetei de pe bicicletă și a lăsat ca inspirația să-i dea…libertate, dar nu ziarul.

Gigi, pe numele adevărat Gheorghe a lăsat spre nemurire și cuvinte rostite: ”… Poporul mă vrea în libertate. Mai scriu o carte de religie şi una de sport şi după şase luni ies…”. Împotriva creației n-am fost și n-am să fiu. Sunt curios dacă lista mai suportă și alți debutanți. Ptiu, a și apărut. Mihai, prenume destinat, Stoica vrea să devină și el…debutant. Dacă talentul scriitoricesc  e asemănător zeflemismului din libertate, cred că un singur exemplar ajunge și poate să participe la premiul pentru debut oferit de Uniunea Scriitorilor. Ce, doamna cu trei nume de familie n-a primit această distincție? Nn Stoica și-a propus să scrie o carte despre campionatul mondial de fotbal din Brazilia. Printre gratii fotbalul se vede altfel. O să aflu despre tunurile date de localnici, turiștilor europeni și nu numai, de ce mâncarea braziliană nu poate fi servită în penitenciarele din România, câte și mai câte. Cred că prefața aș împinge-o spre Ioan (n.n. Giovani). El are flecma mai subțire, e stilat.

Am înnebunit de atâta lectură de calitate. Sorin Apostu m-a frecat cu o lectură pe cât de profundă pe atât de avangardistă. Mă întreb doar o singură dată de ce bunul simț e compus din două cuvinte. Apoi tac. Romanul lui Sorinel intitulat "Producerea preparatelor din carne" e un anasamblu de lucrări științifice. Cred că cei ce au murit la Canalul Dunăre - Marea Neagră așteaptă, acolo în cer, aceste mari creații. Romanul ” Producerea preparatelor din carne” s-a născut într-o celulă de la Gherla. Ce caraghios. Dacă un bolnav, dintr-un banal spital nedotat din România ar scrie o carte intitulată ”Cum să mori cu zile”, i-ar prelungi  viața amărâtului bolnav? Mira-m-aș.

Nici nu vreau să știu cine a construit o asemenea lege, nici nu-l salut. Trist și ciudat. Comuniștii te băgau la zdup dacă scriai și tot comuniștii te scot dacă scrii.

Becali se zbate cu creația artistică între fotbal și Dumnezeu, poate îl legitimează la Steaua și mântuirea e garantată, Nn Stoica vrea să-mi reamintească de plaja Copacabana și bucile braziliencelor, bicicliste ce-i drept, iar șpăgarul deținut mă inspiră cu o rețetă de salam tras printre gratii. Aștept un mers al trenurilor, sau o carte de sms-uri. Pe tine Gigi te așteaptă poporul. Care popor?  Am o rugăminte. Din micul vostru venit,  ce v-a adus libertatea mult nedorită, mă puteți ajuta cu o minimă sumă de bani pentru a-mi publica și eu o carte. Așa ca-ntre confrați. De la literă la literă.

Potrivit Legii 275/2006, "în cazul elaborării de lucrări științifice publicate sau invenții și inovații brevetate, se consideră 3 zile executate pentru 2 zile de muncă".

Gata. Plec la pationoar. Tu, cititorule? Tu, scriitorule?

De dincolo și de dincoace de mine, Io.