PATUL LUI PROCUST

A rămas mai puţin decât m-am aşteptat şi va rămâne la fel de mult ca până acum. Au trecut o singură dată cei “douăzeci de ani” prorociţi cu atâta patimă şi ameninţare de prorocul Brucan, s-a împlinit şi visul de generaţii a tovarăşului Ion şi Iliescu de a ajunge şef de stat şi creator de noi modele, vezi Năstase (cel cu termopanele), Ponta, Oprescu şi alţi oameni de bine şi foarte bine. N-am înţeles în schimb, de ce naiba ne merge atât de prost cu manageri atât de buni şi de cinstiţi. E o întrebare fără semnul întrebării, pentru a nu-mi deranja cumva...răspunsurile.

Duminică (n.n. 10 mai, pardon iunie) ne alegem primarii, consilierii şi preşedinţii de consilii judeţene. Cum cine “ne alegem”? Noi, românii, care n-am învăţat până acum să alegem între cerere şi...ofertă.

Nu pot să devin un vizionar a zilei de duminică coborâtă ca zi de odihnă pe pământ de divinitate, dar mă “gâdâle în mod plăcut” tastatura, deci şi prin urmare devin un “băgător de samă” a alegerilor locale. Nu pot acoperi ţara asta plină de moguli, baroni, presari, deontologi şi alţii, mă rezum la pătrăţica mea şi la tot ceea ce înseamnă Cluj.

Nu compar rezultatele din 2008 cu cele din...2012. Diferenţe mari n-o să fie. Simt eu aşa în gulerul de la cămaşă şi în elasticul şosetei. Discreţia şi liniştea acestei campanii electorale lasă urme vizibile abia la...toamnă, când clasa politică va prezenta colecţia de toamnă-iarnă a invalidării, unuia sau aceluiaşi.

Fenomenul “noii generaţii” nu rupe gura ştampilei, padon a târgului, chiar dacă aici sînt în opoziţie faţă de un prieten drag (ce m-aş face fără telefon?). El o dă pe tinereţe, eu o dau pe...viruşi. Din această campanie electorală n-am înţeles nimic. Nici local, nici judeţean, naţional nici pe departe. Nimeni n-a spus nimic, nimeni nu înţelege mai nimic, nu sînt trasee şi cred că nu sînt soluţii. Nu s-a întâmplat nimic NATURAL în această perioadă. De ce? “Noua generaţie” gâfâie sau ejacularea lor e precoce.

V-aţi întrebat vreodată dacă alegerile de duminică (n.n. 10 mai, pardon 10 iunie) s-ar desfăşura sub forma patului lui Procust?(din mitologie nu din literatura autohtonă). Simbolul practicilor abuzive avea acelaşi rezultat. Moartea.

Revin la Cluj şi la votul meu. Surpriză nici o diferenţă în a-mi alege...alesul. La fel ca-n 2000. Dintre două prune rele, o aleg pe cea cu mai puţini viermi. În toamnă se poate vorbi despre o construcţie politică, despre politici naţionale şi alte chestii...multinaţionale. Nimeni nu m-a convins, toţi au dezamăgit grav şi uneori mai mult. Ce duh poate să coboare de pe Dealul Feleacului pentru a-mi acorda votul pozitiv?

Interesant, la Câmpia Turzii am posibilitatea de a alege un candidat din împărăţia cerului, asta numai pentru simplul fapt că prostia poate să joace feste. Dacă legea e proastă, de ce naiba unii sînt mai mult decât...legea? Între viaţă şi moarte am să aleg discursul proaspăt, n-am de gând să-mi odihnesc răbdarea în patul lui Procust. Nu vreau şi basta.

Sînt trist că n-au curs pungile cu făină, zahăr, orez sau bunuri cu tva-ul de 24 de procente.

Rămân pe loc şi admir cum “noua generaţie” se strecoară pe sub gardurile pline de sârmă ghimpată, se târăsc prin mocirle create de “rechinii bătrâni”, pentru a putea fi vizibili. Rezultatele sînt cele aşteptate, chiar dacă uneori emoţiile mă descurajează. Merg mai departe. Sper ca de luni borna să fie dată la zero şi să pornim la drum.

Sper ca de luni, românii să practice proiecte manageriale competitive, să existe prin valoare, chiar dacă democraţia nu promovează valori ci garantează...teritorii.

Nu-mi părăsesc aşteptările şi provoc un atac la multinaţionale. Renegociaţi cu România, apoi cu viitorul şi nu vor fi regrete. “Generaţia nouă” să se ridice în primele două picioare şi să devină vizibilă. Societăţile civile să respecte diagnosticul şi să nu aştepte toamna...bobocilor.

Am nevoie de mine şi de alegerea mea. Răfuielile politice după rezultatul alegerilor din 10 iunie o să aibă un pretext cu gust de toamnă rece.

Aşa că, băiat de casă sînt, spălat pe dinţii cariaţi sînt, murdar de tuş pentru ştampilă sînt, de ce n-aş fi murdar şi de...normalitate.

Strigătele virusate ale indivizilor proşti se aud, dar trec pe lângă urechile bine antrenate. Cititorule, te provoc la normalitate!

Alege pentru România şi nu pentru tine.

Din urna de vot, de dincolo şi de dincoace, Pilu Alegătorul.

p.s.

ne vedem duminică şi setează-ţi borna kilometrică la ZERO!!!