31 octombrie.
E seară și parcă simt căldura verii. ”U”-iștii se adună pentru încă un examen din sesiunea de toamnă. Plecarea lui Erik Lincar e acoperită de uitare, doar Neagoe își mai aduce aminte la câteo conferință de presă de cel ce a promovat echipa după ”7 ani”, dar nu cei de acasă. Da, ăsta e meritul lui Linkar și doar Dinamo îl poate contesta.
După ”ciocnirea” cu echipa din intersecția celor șapte străzi și cam tot atâția abonați, a sunat clopoțelul ”examenului” cu un alt produs al societății socialiste multilateral dezvoltate pe numele original ”Steaua”. Studenți în tribună și mai puțini pe gazon.
Privesc în jur, poate, poate a ajuns și Elon Musk la Cluj, ce naiba, e doar un oraș de cinci stele și cu primar comunist. Nici pomeneală. Elon Musk, am impresia, e la masă cu patronul Stelei, pardon fecesebe-ului. Doamne privește pământul și convinge-te cât de mult a ”avansat” societatea românească. La Craiova sunt două echipe de fotbal cu aceleași nume, culori, dar cu patroni diferiți. Singura diferență e aceea că doar unul a fost arestat. Încă.
Undeva printr-un ținut ce se vrea autonom există o echipă ”menajată finaciar” de guvernul unei alte țări iar în momentul intonării imnului național (n.n. imnul României) își întorc fain frumos spatele, dovedind multă înțelepciune, demnitate și alte veleități scăpate de sub controlul celor șapte ani de acasă.
Nu-i bai, țara asta se mișcă împinsă de la spate (oare de către cine?) de centenare complete, doar că uneori obosește și ritmul scade spre asistare cardiorespiratorie și ”munca-n zadar e vizibilă”. Nu-i bai, jucăm și pe ploaie de lacrimi și șanse... zero.
E match. Și încă ce match.
E zi de examen. În tribună ”studenții” scot ”fițuicile” și cântă Istoria acestei nații. Echipele aliniate precum ”cârnațul de Ignat” se ”pălmuiesc”. Tribuna fierbe și cântă. Chiar nici nu contează nota de la examen, doar versurile merită să fie ascultate, iar dacă sunt trăite, atunci viața veșnică a acestei nații e pe un soclu numit: nemurire.
” Suntem “U”-istii Clujului iubit,
Uniți cu toții-ntr-un avânt.
Pornim din nou cu sufletu-nfrățit
La luptă, cu un singur gând.
Haide, U! Haide, U! Haide, U!
Ești simbolul tinereții studentești!
Haide, U! Haide U! Haide, U!
Ești mândria unor inimi românești!
Noi luptăm, noi luptăm, să-nălțăm, să-nălțăm
Prin avânt, voința, zâmbet și prin cânt
Un trup nou, un suflet nou!
Haide, U! Tempo U! Haide, U!”
De aici se pleacă spre istorie și abia apoi spre… examen.
Cum să înțeleagă fostul ALbitru ajuns acum președinte o lecție de istorie fără să răsfoiești o pagină scrisă cu tocuri și cerneluri pe băncile academiilor din Europa acum unită și mai puțin civilizată? Tu, stimate individ, ai vrut să scoți ”așa zisa echipă din intersecție” pentru că ai fost păcălit, ciudat, la precedentul ”examen”, când ai fost lăsat să copiezi ai tăcut ca un ”Mut”u. Ai vrut să bați dascălul și să-ți freci palmele cu marele tău neluțu. Nu ai fost așa înverșunat, ba dimpotrivă, ai spus că n-ai mâncat ustorui, mirosul fiind de la rudele tale de grad… inferior, altminteri cum naiba să-mi explic logica ta de parvenit al postcomunismului prin cuvintele:”… are spatele asigurat…” Hei, mister LGBT, chiar așa, fără bun simț și prezervativ? Fostule mare ALbitru poți lua toate ”examenele”, tu ai căzut la… admitere.
La match. 31 octombrie.
Du-te Dică. Du-te Dică! Du-te Dică? Neagoe, pe fază, a luat startul, e drept că un pic furat, de fapt Neagoe a luat… ștafeta. Linkar plânge și suspină precum mama lui Ștefan cel Mare. ”Studenții” se aruncă la joc și surprind. Neagoe, oltean din fire, renunță la jocul ardelesc aprig și bazat pe învârtite. Lasă ”orchestra” să cânte ”sârbe” spre disperarea lui Dică cu demnitatea… mică. Becali fierbe la teveu, iar Boc se lăfăie în scaun ca un mic copil docil și neascultător, doar e supporter ăn alb și negru. Râde de demisia lui Dâncu și… ”mercedesul” plecat spre alte… intersecții.
”Studenții” au învățat ritmul și le place al naibii. La un moment dat disperat că-i în minoritate, Istvan Kovacs decide că și el vrea să facă parte din Guvern. Pentru câteva clipe am simțit cuvintele fostului său coleg că… ”are pe cineva în spate” și își face de cap uitând pentru câteva clipe că el este românul ce are posibilitatea să fluiere la mondialul din Qatar.
”Studenții” se prăvălesc peste steliștii lui Dică, meme și… Hrebe. Undeva într-un colț din sufragerie ”bursucul” simte că este un norocos. A luat exemenul și banii prin fraudă doar cu o săptămână în urmă. Nimic nou pentru el ci pentru cei ce nu înțeleg acest fenomen. Fotbalul.
Gooooool! 1-0 și Universitatea Cluj cântă o… ”someșană”. Echipa de pe malul Dâmboviței simte că totul e în zadar. Blocați și arestați precum Gică Popescu. Improvizațiile lui Neagoe dau roade și 2-0! Gooool!
Pauză.
Apă, pop corn și hot-dog. Toate scumpe spre disperarea… electoratului. Boc se gândește la Borcea și cum e să te pregătești pentru Liga Campionilor, uitând de fapt că Borcea se gândește doar la natalitatea acestei nații. El, ca și neluțu, iubește… femeile.
Revin ”studenții”. Revine și Dică. Cel din urmă și-a încheiat mica demnitate la Cluj, cel mai scump oraș din România postcomunistă. Defilăm în atac și ratările intră la… statistică.
Hop, revine Istavn Kovacs și suspină. Simte că orchestra în alb și negru e numeroasă. Scoate contrabasistul provocând un dialog imaginar cu olteanul echipei. Neagoe tace și suspină. ”Muică” ce mă fac? Someșul obosește și trage spre un curs precum Mureșul. Lin și înșelător. Din tribună se aud ”studenții”, simt pericolul unui examen dur. Materia au învățat-o, nu pot să fie surprinși. Dică își falsifică demnitatea și schimbările telefonice nu dau roade, chiar dacă reduc diferența pe tabelă. E 2-1.
Fără contrabasist și dirjor în orchestră, studenții mențin ritmul, dar unul mai… pragmatic. Dansează doar pentru… juriu.
Am și uitat de jaful din duminica trecută. Mutu m-a răzbunat. Două goluri din tot atâtea penalty-uri. Adrian Porumboiu îl calcă pe ”alt” neluțu, cu demnitatea omului de afaceri. Crăciunescu (n.n. alt neluțu) nu înțelege, chiar și Simona Pătruleasa înțelege lovitura de… pedeapsă. E liniște. Istvan Kovacs fluieră finalul și ”studenții” se odihnesc.
A fost ușor.
Uneori simt în mine sângele latin și dorința de rezultate pozitive, las să-și facă ”sintromul” minunea și revin spre o dorință scandinavă de competiție. Uit rapid rezultatul și aștept să curgă dintr-un izvor imaginar performanța acestei nații de a avea oameni simpli și sănătoși prin ”păduri”, acolo unde umbra e deasă și păsările cântă-n libertate.
Acolo e cântecul meu pentru ”U„, doar acolo simt siguranță și nu sunt dependent de rezultate. Mi-e dor de sport viu și legendă. Tu, Dan Petrescu, nu poți să înțelegi cum s-a născut acest club. El e al românilor trecuți prin examene umplute cu trudă. Au ajuns AICI la Cluj și au plecat spre alte ”păduri” unde se întâlnesc oameni cu chip și… sânge latin.
Universitatea Cluj nu e numai fotbal sau baschet, nu e scrimă sau rugby, Universitatea Cluj e o ”orchestră” pentru viață. Cum să privești lumea asta fără muzică și ”pădure”? Chiar și Dumnezeu are ritm. Și atunci ”Universitatea” să tacă? Niciodată!
Am plecat de la match împreună cu soția mea. Am zâmbit și am dansat până spre dimineață într-o pădure de pini și fagi, iar pe Emil l-am lăsat la teveu, pentru că acolo el s-a… rebrenduit în capitalist.
Comentatorii strigă. Du-te Neagoe! Du-te Neagoe!... și Dică a plecat! A plecat și Poenaru de la UTA! Ciudată alegere au făcut și arădenii. L-au ”ucis” pe Balint, apoi l-au ”schingiuit” pe Badea, crezând că Poenaru e rudă cu… succesul.
E 1 noiembrie și lumea creștină e tristă. Se aprind lumânări în amintirea celor răposați. A ”murit” Unirea Urziceni și lumânările tac. La fel și ”Oțelul”. O altă campioană. La fel și Steaua și aceleași lumânări… tac. Ce ciudat. Să nu mai cred nic măcar în lumânare?
Postcomunismul mă descoperă și-mi propune… Halloween, de fapt o Mărie cu altă pălărie, dar mai comercială.
Nu-i bai, am deviat Dâmbovița, urmează să deviem și… Argeșul, asta dacă ”studenții” nu lipsesc de la cursuri.
Hai ”U”!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu