PARFUM CU MIROS DE… PENSIE

Cireşele colorează tabloul lunii lui…cireşar, la fel şi ploile, dar parcă acest tablou e lipsit de valoare fără o critică plină de poveste şi parfum cu miros de femeie. Mi-am răsfoit privirea peste dealurile acoperite de cireşe coapte şi pentru o clipă mi-am închinat auzul şotiilor şi nelegiurii de peste alte dealuri lipsite de cireşe coapte.

O femeie lipsită de parfum şi mult mai dolofană de cum aş fi crezut îşi împinge meritul spre limite nebănuite. Ciudat, această femeie şi repet, lipsită de parfum, răstoarnă traseul clasic a unui banal lift. Da. N-am nevoie de un lift vertical. Să culeg cireşe din lift? Ciudat. Scara e drumul ce-mi leagă mâna de banala cireaşă coaptă, lovită de soare şi ploi.

Femeia lipsită de parfum, încearcă să-mi provoace dispreţul. A reuşit.

Cu ani în urmă, femeia lipsită de parfum, îmi arăta traseul liftului banal. Îşi forţase dieta printr-o grevă a foamei. Da. Mai mult de două luni îşi aşezase viitorul în faţa unei diete nelipsite de emoţie. M-a apropiat şi pe mine apreciatule cititor. Am suferit, atât cât am înţeles şi am putut culege cireşe dintr-o livadă…cu vişini. Abia mai târziu am înţeles gustul acrişor al cireşelor.

Femeia lipsită de parfum îşi răscoleşte atitudinea de fost dascăl şi grevist al foamei şi înceacă să-mi facă o analiză a poeziei lui Goga (n.n. Dăscăliţa) şi prezenţa rahatului de pe buzele omului fără parfum. După dieta din urmă cu câţiva ani, femeia lipsită de parfum, renunţă a mai gusta din cireşe şi-şi hrăneşte mintea cu mult rahat, poate prea mult rahat. Să apelezi la o dietă şi să forţezi chiar şi moartea, iar apoi să înfuleci rahat lăsând la o parte mirosul de parfum?  De ce?

„..La tine vin nevestele să-şi plângă

Feciorii duşi în slujbă la-mpăratul

Şi tu ascunzi o lacrimă-ntre slove

În alte ţări când le trimiţi oftatul...”

(Dăscăliţa – Octavia Goga)

Apreciatule cititor, mi-au plecat românii la cules de cireşe şi căpşuni, iar femeia lipsită de parfum şi cu o dietă de rahat, îţi şi îmi forţează viitorul pentru un pumn de galbeni, atunci îmi întind povestea şi nu pot să tac (scriu). Ce alegi femeie între versurile lui Goga şi negânditele tale cuvinte? Le reamintesc pentru tine, apreciatule cititor – „…din ce le dă cetăţeanul…” + „…merităm să fim recompensaţi…”

Ptiu drace unul cu recompensa, altul cu rahatul. Femeie du-te-n dieta mea şi lasă-mi pensia liniştită. Să fii atentă femeie că copiii (pentru tine nu-i cacofonie) n-au cireşe pe masă şi părinţii la fel. Iubeşte-ţi partidul şi rahatul ce-l înfuleci, renunţă la diete televizate şi aruncă-te peste cuvinte scrise cu sânge, sânge ce a curs în decembrie şi-n iunie şi nu numai, ca tu, femeie fără parfum, să poţi înfuleca pe nemestecate speranţe.

Sunt trist şi plin de ură că mi-am întins povestea despre tine femeie, ce ai fost acoperită de Dumnezeu cu harul creaţiei. Te-ai acoperit cu „desene animate” (sacoul) şi te hrăneşti cu.. grevă a foamei, femeie lipsită de parfum. Mirosul cireşelor de iunie l-ai distrus prin cuvânt şi dorinţă.

Dacă vrei pensie meritată intrebă-mi părinţii.

Dacă vrei pensie întreabă-ţi părinţii.

Dacă vrei pensie întreabă morţii acestei naţii şi peste tine o să curgă sânge şi dispreţ.

Du-te-n pana mea de grevistă, femeie lipsită de parfum!

De dincolo şi dincoace de orice parfum , Pilu.