Da.
Aşa este şi nu cum credeam de atâta timp. Am trecut prin şcoală, chiar şi-n
viteză uneori, dar şi pe la orele de geografie. Acolo, doar acolo Dunărea adună
tot, de la începutul ei dintr-o Germanie, enervant de disciplinată şi responsabilă.
Dunărea a ezitat încă de la început, a profitat de neatenţia a două râuri (n.n Brigach şi Breg) şi cu o lejeritate
tipică a unui fluviu pleacă printre oameni şi locuri aproape trei mii de kilometri.
Numele pare să impună şi uneori chiar impune, respect. Danubius, mai pe româneşte zeul
fluviilor. Cam asta pe scurt din orele de geografie.
În
prima parte a lunii aprilie, lucrurile n-au stat precum ştiam, dar cred că şi
tu cititorule ştiai că Dunărea e numărul...unu. Fals. Pentru 90 de minute Someşul a fost zeul fluviilor şi a reuşit
ce a reuşit Cristiana Nicolae
(regizoarea filmului din 1977 ) în
filmul Râul care urcă muntele, să
răstoarne tot ce era o rutină plictisitoare.
Someşul,
sub acelaşi acoperiş a creatorului, a bătut din palmele-maluri şi neatenţia
celui Rece şi Cald l-a făcut să devină SINGURUL
SUPORTER AL UNIVERSITĂŢII CLUJ DE LA ORIGINI. El e singurul martor a tot
ceea ce a fost. Tu, cititorule, doar pe el
îl poţi întreba, el este contemporan
cu tine, el a fost la fiecare
partidă jucată acasă. Someşul ştie cum dribla Guga şi peştii îşi încetau orice gând subacvatic când apărea Sfera pe teren. Sepi, pâna la declanşarea atacului, arunca băţul şi se distra cu
câţiva păstrăvi (n.n. – în acele vremuri
râurile erau...normale).
Gata, vă pot spune
despre mii de aminitiri a martorului Someş
cu prietenii lui de duminică. Cu cine să încep? Cu Dascălu? Cu Georgescu? Cu
nea Fane? Cu Micu? Cu Abrudan? Cu Coracu? Cu Luca? Cu Medrea? N-am loc şi nici Someşul nu poate să curgă atâta timp cât
rostesc în scris nume de români. Şi
atât.
Revin la începutul lunii aprilie de prin
2000 şi 13. După ce şi-a făcut de cap pe la cazane, a învârtit turbinele pe la
Porţile de Fier , obosită Dunărea s-a lăsat inivitată la un vin (n.n. la
Cetate, unde Mircea Dinescu poate să fie o gazdă bună). N-a zăbovit, a dat bună
seara şi s-a...scurs spre...Giurgiu.
La tribuna I Dunărea, la tribuna a II-a Someşul. Bulgarii se uitau cu ochii
mari, chiar mai mari decât castraveţii lor atât de bine...promovaţi.
Echipele intră pe teren. Manualul de
geografie rămâne la „Solo” spre
disperarea lui Hossu şi a profesoarei
de matematică. Nu ştiu ce mă face să cred că nici Hossu şi nici „Solo” n-au
excelat la orele de...geografie,
Începe meciul, poate
cel mai ciudat, dacă aş ţine cont de...stabilitatea financiară. Uneori mor de
ciudă că Ioan Nicolae nu are lângă el
un Limoniu, că în trei mişcări şi
două reluări din numărul unu în Forbes România poate să ajungă pe o pagină din
Făclia căutată de săraci pentru...dar mai bine nu.
Meciul. La fel ca la Braşov. Primul
sfert şi neputinţa. Apoi începe construcţia: cărămidă cu cărămidă fără vreun
ritm anume. Sclipirile aduc victoria şi seriozitatea garantează punctul. Pe
malul Dunării, Someşul a
avut...sclipiri. Borza a lovit primul şi Dunărea
a început să fie mai mică. Câteva răutăţi, beri (pe malul Someşului acesta e termenul...stâlpului) şi punctele se
adună.
Valurile Dunării sînt
mici, peştii se agită, nimic din strălucirea ei nu atrage suporteri. Someşul e în delir, înghite într-o clipă
Dunărea şi arată celor mici că se
poate. Ganea începe să fie curtat de Gigi sau de Gavrilescu (n.n. un fel de creator la Oltchim) şi
faţa atât de rigidă pare a şti să zâmbească. E drept, Ganea e un tip ciudat şi
va rămâne aşa. Sângele hierbe în el
de aceea nu cred că va ajunge sus în lumea marilor antrenori, dar cred că ştie
ce munceşte. Îl citez în scris pe surprinzătorul Ganea - "de fapt, nu fac nimic extraordinar, eu le cer doar să joace pe
calităţile pe care le au ei. Rezultatele astea reprezintă munca mea şi munca
jucătorilor..”. – să ştii că tot ceea ce se întâmplă la „U” Cluj totul este
extraordinar, chiar şi manualul de geografie ştie asta.
Dunărea pentru o oră
şi jumătate a secat. Someşul curge şi e viu.
Dâmboviţa e mică,
începe să devină pârâu.
Someşul forţează
sâmbătă seara o inundaţie în Ştefan cel
Mare. Ganea, învaţă-i să înoate!
De dincolo şi dincoace de... Arieş, Pilu
Genial!!!
RăspundețiȘtergereMultumesc.
RăspundețiȘtergerehaide U :)
RăspundețiȘtergeremultzam fain ! Sa taaat fi !
RăspundețiȘtergereFelicitari , sa ai continuitate.
RăspundețiȘtergereHaide U
Continuitate există! Să fie şi inspiraţie. Mulţam.
RăspundețiȘtergereDe inspiratie nu duci lipsa, Pilu. DUNĂREA S-A VĂRSAT ÎN SOMEŞ e doaruna dintre dovezi.
RăspundețiȘtergereFelicitari. Iarasi mi-a placut.
Tempo "U"!
E grea lupta între un "amărât" de Someş şi "comercialul" Atlantic, dar n-aş crede că-i imposibilă. Mulţam tare fain mister Bogdan.
Ștergere