07 aprilie 2013

DUNĂREA S-A VĂRSAT ÎN SOMEŞ



Da. Aşa este şi nu cum credeam de atâta timp. Am trecut prin şcoală, chiar şi-n viteză uneori, dar şi pe la orele de geografie. Acolo, doar acolo Dunărea adună tot, de la începutul ei dintr-o Germanie, enervant de disciplinată şi responsabilă. Dunărea a ezitat încă de la început, a profitat de neatenţia a două râuri (n.n Brigach şi Breg) şi cu o lejeritate tipică a unui fluviu pleacă printre oameni şi locuri aproape trei mii de kilometri. Numele pare să impună şi uneori chiar impune, respect. Danubius, mai pe româneşte zeul fluviilor. Cam asta pe scurt din orele de geografie.
În prima parte a lunii aprilie, lucrurile n-au stat precum ştiam, dar cred că şi tu cititorule ştiai că Dunărea e numărul...unu. Fals. Pentru 90 de minute Someşul a fost zeul fluviilor şi a reuşit  ce a reuşit Cristiana Nicolae (regizoarea filmului din 1977 ) în filmul Râul care urcă muntele, să răstoarne tot ce era o rutină plictisitoare.
Someşul, sub acelaşi acoperiş a creatorului, a bătut din palmele-maluri şi neatenţia celui Rece şi Cald l-a făcut să devină SINGURUL SUPORTER AL UNIVERSITĂŢII CLUJ DE LA ORIGINI. El e singurul martor a tot ceea ce a fost. Tu, cititorule, doar pe el îl poţi întreba, el este contemporan cu tine, el a fost la fiecare partidă jucată acasă. Someşul  ştie cum dribla Guga şi peştii îşi încetau orice gând subacvatic când apărea Sfera pe teren. Sepi, pâna la declanşarea atacului, arunca băţul şi se distra cu câţiva păstrăvi (n.n. – în acele vremuri râurile erau...normale).
Gata, vă pot spune despre mii de aminitiri a martorului Someş cu prietenii lui de duminică. Cu cine să încep? Cu Dascălu? Cu Georgescu? Cu nea Fane? Cu Micu? Cu Abrudan? Cu Coracu? Cu Luca? Cu Medrea? N-am loc şi nici Someşul nu poate să curgă atâta timp cât rostesc în scris nume de români. Şi atât.
        Revin la începutul lunii aprilie de prin 2000 şi 13. După ce şi-a făcut de cap pe la cazane, a învârtit turbinele pe la Porţile de Fier , obosită Dunărea s-a lăsat inivitată la un vin (n.n. la Cetate, unde Mircea Dinescu poate să fie o gazdă bună). N-a zăbovit, a dat bună seara şi s-a...scurs spre...Giurgiu. La tribuna I Dunărea, la tribuna a II-a Someşul. Bulgarii se uitau cu ochii mari, chiar mai mari decât castraveţii lor atât de bine...promovaţi.
        Echipele intră pe teren. Manualul de geografie rămâne la „Solo” spre disperarea lui Hossu şi a profesoarei de matematică. Nu ştiu ce mă face să cred că nici Hossu şi nici „Solo” n-au excelat la orele de...geografie,
Începe meciul, poate cel mai ciudat, dacă aş ţine cont de...stabilitatea financiară. Uneori mor de ciudă că Ioan Nicolae nu are lângă el un Limoniu, că în trei mişcări şi două reluări din numărul unu în Forbes România poate să ajungă pe o pagină din Făclia căutată de săraci pentru...dar mai bine nu.
        Meciul. La fel ca la Braşov. Primul sfert şi neputinţa. Apoi începe construcţia: cărămidă cu cărămidă fără vreun ritm anume. Sclipirile aduc victoria şi seriozitatea garantează punctul. Pe malul Dunării, Someşul a avut...sclipiri. Borza a lovit primul şi Dunărea a început să fie mai mică. Câteva răutăţi, beri (pe malul Someşului acesta e termenul...stâlpului) şi punctele se adună.
Valurile Dunării sînt mici, peştii se agită, nimic din strălucirea ei nu atrage suporteri. Someşul e în delir, înghite într-o clipă Dunărea şi arată celor mici că se poate. Ganea începe să fie curtat de Gigi sau de Gavrilescu (n.n. un fel de creator la Oltchim) şi faţa atât de rigidă pare a şti să zâmbească. E drept, Ganea e un tip ciudat şi va rămâne aşa. Sângele hierbe în el de aceea nu cred că va ajunge sus în lumea marilor antrenori, dar cred că ştie ce munceşte. Îl citez în scris pe surprinzătorul Ganea - "de fapt, nu fac nimic extraordinar, eu le cer doar să joace pe calităţile pe care le au ei. Rezultatele astea reprezintă munca mea şi munca jucătorilor..”. – să ştii că tot ceea ce se întâmplă la „U” Cluj totul este extraordinar, chiar şi manualul de geografie ştie asta.
Dunărea pentru o oră şi jumătate a secat. Someşul curge şi e viu.
Dâmboviţa e mică, începe să devină pârâu.
Someşul forţează sâmbătă seara o inundaţie în Ştefan cel Mare. Ganea, învaţă-i să înoate!
        De dincolo şi dincoace de... Arieş, Pilu

8 comentarii:

  1. multzam fain ! Sa taaat fi !

    RăspundețiȘtergere
  2. Felicitari , sa ai continuitate.
    Haide U

    RăspundețiȘtergere
  3. Continuitate există! Să fie şi inspiraţie. Mulţam.

    RăspundețiȘtergere
  4. Bogdan, California8 aprilie 2013 la 18:11

    De inspiratie nu duci lipsa, Pilu. DUNĂREA S-A VĂRSAT ÎN SOMEŞ e doaruna dintre dovezi.
    Felicitari. Iarasi mi-a placut.
    Tempo "U"!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E grea lupta între un "amărât" de Someş şi "comercialul" Atlantic, dar n-aş crede că-i imposibilă. Mulţam tare fain mister Bogdan.

      Ștergere

IITNEDUTS

Somnul nu-mi dă târcoale, așa că în lipsa unei preocupări intelectuale mă uit la teveul acoperit cu pești, macrameuri și alte moșteniri ale ...